Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-07-2013 în dosarul nr. 13108/211/2011
Dosar nr._ /2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILA Nr._
Ședința publică de la 30 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier C.-M. O.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect acțiune în răspundere delictuală formulată de reclamanta C. E. M. in contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., PRIN PRIMAR și chemata în garanție S.C B. S. ECOLOGICE S.A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 23.07.2013 care face parte integrantă din sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 30.07.2013, când a hotarât urmatoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.05.2011 pe rolul Judecătoriei C. N., sub nr._ /2013 reclamanta C. E.-M. a chemat în judecata pe pârâtul M. C. N. solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 8222.10 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 22.02.2011, ora 20.15, fiul reclamantei C. A., a condus autoturismul cu nr de înmatriculare_, pe .. C. N.. Deși circula cu viteza redusa, autoturismul a derapat din cauza stratului de gheața de sub zăpada, a iesit de pe carosabil si a intrat în coliziune cu un stâlp de beton. A fost chemat un echipaj de poliție care a constatat situația si a eliberat autorizația de reparație . nr._. De asemenea, au fost chemate utilajele de deszăpezire în jurul orelor 21.15 – 21.30, precum si o platforma pentru deplasarea autoturismului. În toata aceasta perioada au mai avut loc 4 accidente similare. Reclamanta a mai arătat că autoturismul era dotat corespunzător pentru condiții de iarna, fiind echipat cu cauciucuri corespunzatoare și au fost respectate regulile de circulație rutiera, în cea ce priveste adaptarea vitezei la condițiile de drum. Specific perioadei 17-25 februarie 2011 au fost precipitațiile si temperaturile la limita de înghet. În acest condiții, la data producerii accidentului rutier drumul nu fusese curațat, tratat sau în vreun alt mod tehnic într-o stare corespunzatoare. M. mult, starea latenta de pericol nu a fost în vreun fel semnalizată. În ceea ce privește răspunderea municipiului C. N., aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin 2 și alin 6 din OUG nr. 195/2002, M. fiind administratorul drumului public, reclamanta înțelegând să-și întemeieze cererea si pe dispozițiile art. 1000 alin 1 c.civ. privind răspunderea pentru lucruri.
În drept, au fost invocate disp. art. 5 alin 1 si 2 din OUG nr. 195/2002, art. 62 alin 1 Legea nr. 215/2001, art. 1000 alin 1 c.civ.
Pârâtul M. C. N. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, raportat la disp. art. 21 alin 2 din OUG nr. 43/1997 potrivit căruia drumurile din intravilanul municipiilor se afla în administrarea consiliilor locale. Pe fondul cauzei, a arătat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind certe circumstanțele producerii accidentului, paguba produsa si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. Astfel, nota de constatare întocmita de IPJ C. nu face dovada certa a întinderii prejudiciului, nu exista proces –verbal de constatare la fața locului întocmit de organele de poliție, autorizația de reparatii fiind eliberata în baza declaratiei conducatorului auto. De asemenea, producerea accidentului poate fi precedată sau însoțită de mai multe acțiuni sau inacțiuni, fiind implicate in acest sens o . împrejurări, cauze si condiții, prin urmare ar fi dificil de identificat in mod concret care dintre acestea ar fi direct determinante ale antrenării răspunderii civile delictuale pentru paguba astfel pricinuita. Este posibil ca nu numai drumul înzăpezit sa fi produs avaria, ci si conduita conducătorului auto, în sensul neadaptării vitezei la condițiile de trafic sau existența unor probleme anterioare ale autoturismului în cauza, aceasta fiind în situația de a-l avaria intenționat, caz în acre se poate reține culpa concurenta a acestuia.
Pârâtul M. C. N. a formulat cererea de chemare în garanție împotriva . SA, solicitând obligarea chematului în garantie la plata sumei de 8222,10 lei, cu titlu de despăgubiri, în msăura admiterii actiunii reclamantei.
În motivare, pârâtul a arătat că a încheiat cu . SA contractul nr._/14.10.2005 de delegare a serviciilor publice de salubrizare a Mun. C. N., prin concesiune, prelungit prin acte adiționale, prin acre chemata in garanție si-a asumat obligatia de curațat si transport a zăpezii de pe căile publice si menținerea în funcțiune a acestora pe timp de polei si înghet, cf. cap. 2, art. 2, lit g.
În drept, au fost invocate disp. art. 60 alin 1 c.pr.civ.
Chemata în garanție . SA a depus întampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În motivarea cererii, chemata în garanție a arătat, în esență, că modalitatea si programul de executare al lucrărilor de curatare si deszăpezire este prevazut în sectiunea II din contract, respectiv art. 16 pct 2-3, activitatea desfășurata de societate fiind sub directa coordonare, prin Comandamentul de deszăpezire constituit în baza dispoziției Primarului. La data de 22.02.2011 au fost efectuate intervenții pentru deszăpezirea arterelor de circulație și de combatere a poleiului, inclusiv a . 05.15-07.00, conform programului de executie primit de la autoritatea publica, aspect care rezulta din procesul-verbal de recepție din data de 22.02.2011 semnat de . Mun. C. N.. În acest context, nu se poare retine raspunderea societății, aceasta exercitând puterea de directie, control si supraveghere numai la ordinele si instrucțiunile păzitorului juridic, societatea fiind doar un paznic material al drumului. Cât priveste condițiile răspunderii civile delictuale acestea nu sunt întrunite, prejudiciul nefiind dovedit, toate actele fiind emise în baza declarațiilor conducatorului auto, inclusiv devizul de reparatii a fost solicitat de client. De asemenea, avariile menționate în deviz nu sunt corespunzatoare celor menționate în autorizația de reparație eliberata de poliție, iar reclamanta nu a făcut dovada achitării reparațiilor efectuate în concret asupra autovehiculului. Nu s-a făcut dovada legaturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, în condițiile în care s-au depus la dosar acte justificative ale îndeplinirii serviciilor de deszăpezire de către societate, la data producerii accidentului, avarierea autoturismului putând fi cauzata de conduita culpabila a conducatorului auto.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 – 999, art. 100 alin 1 c.civ. art. 79 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamanta, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. S. (f. 30), pentru pârât proba cu înscrisuri, pentru chemata în garantie proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii M. N. (f. 91) si B. S..
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța retine următoarele:
Demersul judiciar formulat de către reclamanta împotriva pârâtului Municipiului C. N. se întemeiază, în principal, pe raspunderea civila delictuala speciala reglementata de art. 5 alin 2 si 6 din OUG nr. 195/2002 si, în subsidiar, pe raspunderea civila pentru fapta lucrului, prevăzuta de art. 1000 alin 3 c.civ.
Sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocata de acesta pe cale de excepție, raportat la calitatea Consiliului Local al Municipiului C. N. de administrator a drumului public, prevăzuta expres în art. 21 si 22 din OG nr. 43/1997, instanța reține că dispozițiilor OG nr. 43/1997 trebuie interpretate în acord cu dispozițiile art. 20 alin. 1 teza finală din Legea nr. 215/2001 care prevăd că „unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”. Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1 și art. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, conform cărora „dreptul de proprietate publica aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public”, și respectiv „domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public” și „asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată”. Deci, consiliul local, nefiind unitate administrativ teritorială, nu poate fi titular al dreptului de proprietate publică sau privată și prin urmare, pârât, într-o actiune în despăgubiri formulata de către persoana care pretinde că a suferit un prejudiciu produs de un bun aflat în proprietatea municipiului. Natura juridica a Consiliului Local este aceea de autoritate deliberativa prin care se realizează autonomia locală, cf. art. 23 alin1 din Legea nr. 215/2001, acesta neavând capacitate procesuală de folosință și prin urmare nu poate sta în calitate de pârât, o interpretare contrara fiind în contra dispozițiilor exprese ale art. 20 si 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. De altfel, este cunoscuta poziția Muncipiului C. N. de a invoca o lipsa a calității procesuale pasive si a Consiliului Local al Municipiului C. N. de a invoca o lipsa a capacității procesuale de folosință în actiunile având ca obiect pretentiile formulate de persoanele pretins pagubite, pentru a evita raspunderea ce urmeaza a se stabili în sarcina acestora.
În acest sens, instanța va aprecia că se poate verifica întrunirea condițiilor raspunderii civile speciale prevăzute de art. 5 alin 2 din OUG nr. 195/2002 în sarcina pârâtului M. C. N., cf. art. 20 si art. 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215/2001, acesta fiind titularul bunului cauzator de prejudiciu, a cărui administrare se face prin Consiliul Local al Municipiului C. N. și, raportat la acest din urma argument și în ceea ce privește raspunderea civila pentru lucruri prevazuta de art. 1000 alin 3 din c.civ.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. N., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că raspunderea civilia delictuala implica întrunirea celor condițiilor prevăzute de art. 998-999 c.civ., respectiv existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, vinovăția si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
În speță, materialul probator administrat în cauza, cu referire si la probațiunea propusă si încuviințata reclamantului nu conturează condițiile necesare reținerii unei raspunderi în sarcina pârâtului. Astfel, în executarea obligatiilor de administrare a drumului public, Consiliul Local al Municipiului C. N. a încheiat un contract cu . SA (fosta . nr._/14.10.2005, prelungit succesiv prin acte adiționale, prin care aceasta din urma si-a asumat obligatia de a curăța si transporta zăpada de pe căile publice si de a le menține în funcțiune pe timp de polei si de înghet (art. 2 pct g). Potrivit art. 16 din Secțiunea II din contract, programul de deszăpezire urma a fi suspus aprobarii organelor autorității publice locale și se va pune în aplicare sub directa coordonare a Comandamentului de Deszăpezire constituit prin Dispoziția Primarului. Programul de deszăpezire va cuprinde algoritmul lucrărilor de desăpezire care va trebui respectat cu strictețe, în prima urgenta vor fi executate lucrări de deszăpezire pe arterele care asigura accesul la institutii publice, fabrici de pâine, facilitarea activității operatorilor de servicii publice, instituții de învățământ (alin 3). Conform alin 5 operatorul serviciilor va lua toate măsurile în funcție de prognozele meteorologice pentru a interveni imediat la solicitarea dispeceratului central în cel mai scurt timp posibil, conform programărilor de intervenție efectuate pe străzile din urgentele I, II si III.
Modalitatea concreta de desfășurare a operatiunilor de deszăpezire a fost explicitata de către martorul M. N. (f. 91) care a arătat că intervenția utilitarelor societății nu se face decât la comanda Dispeceratului de deszăpezire organizat la nivelul Primăriei, în baza unui program strict bazat pe clasificarea cailor publice ca si importanță, precum si în baza unor solicitări concrete pentru anumite locatii în dificultate, activitatea masinilor de desăpezire fiind monitorizata GPS si înscrisă în procese-verbale de recepție semnate de prestatorul serviciului si beneficiar.
În speță, instanța constată din evidențele GPS ale utilitarelor societății de salubritate (f. 166-170) că s-au efectuat servicii de deszăpezire pe . zile de 22.02.2011, conform programului de interventie, . ca fiind urgenta II, intervenția fiind înregistrată si în registrul proceselor-verbale ținut la Primăria Municipiului C. N. (f. 157-159).
Prin urmare, instanța va aprecia că pârâtul si-a îndeplinit obligatia de a asigura deszăpezirea drumului public, prin prestatorul de servicii contractat, în conformitate cu planul de intervenție asumat, modalitatea de a actiona fiind una corespunzatoare condițiilor si nevoilor concrete ale unui oraș de mărimea Mun. C. N., fiind necesară prioritizarea acțiunilor în vederea satisfacerii intereselor generale si particulare.
În ceea ce privește prejudiciul reclamat de reclamanta si cuantificat de aceasta la suma de 8222,10 lei, instanța apreciază că acesta nu întrunește condițiile de a fi cert, atât în privința existenței, cât si în privința posibilității de evaluare. Astfel, reclamanta a depus la dosar un înscris numit „comanda-deviz oferta” (f. 11-13) pentru lucrări estimate de un service auto la suma de 8222,10 lei. Ori, astfel cum a recunoscut reclamanta, prin reprezentantul său convențional, lucrările evidentiate in deviz nu au fost efectiv executate, autoturismul fiind la data introducerii actiunii avariat. Prin urmare, nu poate reține producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei câtă vreme aceasta nu a avansat vreo suma de bani în contul reparațiilor.
Totodată, instanța constată că avariile menționate in devizul de reparații coincid partial cu cele din autorizația de reparatii emisă de IPJ C. (f. 10), pârâții ridicând problema în ce măsura aceste reparatii constituie consecința directa a accidentului rutier invocat de reclamanta. Sub acest aspect, reclamantul nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea auto, pentru determinarea legăturii de cauzalitate dintre impactul prin derapare si avarii suferite asupra autoturismului, deși sarcina probei îi revine în condițiile art. 1169 c.civ., pârâții nefiind în poziția de a propune ei probe pentru a dovedi netemeinicia susținerilor reclamantului. Expertiza de specialitate ar fi determinat si aprecierea asupra argumentelor exprimate de pârâți privind conduita culpabila a conducatorului auto, prin nerespectarea regulilor de circulație rutiera sau existența unor probleme anterioare ale autoturismului în cauza, prin determinarea de către un expert autorizat a dinamicii evenimentului rutier.
Ca atare, față de cele mai sus reținute instanța apreciază că nu se poate reține întrunirea condițiilor raspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, nici pentru fapta proprie, nici pentru fapta lucrului, existența faptei ilicite, a prejudiciului, culpei si legăturii de cauzalitate fiind esențiale pentru ambele tipuri de răspundere, motiv pentru care va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 60 alin 1 c.pr.civ instanța va respinge cererea de chemare în garantie formulata de pârât împotriva chematei în garantie . SA ca rămasa fara obiect.
Reținând culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 274 c.pr.civ. va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, urmând a obliga reclamanta la plata către chemata în garantie a sumei de 9505, 56 lei, reprezentând onorariul de avocat, apreciind că apărările formulate de către chemata în garantie au determinat soluția de respingere a cererii principale. Va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. N., invocata de pârât, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. E. - M., cu domiciliul în C. N., .. 43, ., în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., cu sediul in C. N., .-3, jud.C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. C.-N., împotriva chematei în garantie . SA, cu sediul ales la SCA N., Ș. si Asociații, cu sediul în C. N., .. 1, .. C., ca rămasa fara obiect.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Obliga reclamanta la plata către chemata în garantie a sumei de 9505,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 30.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A. C. M. O.
Red/tehn. PA/5ex/12.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria... → |
|---|
