Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 18544/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința camerei de consiliu de la 07.11.2013
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. N. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 1027 al. 1 C. pr. civ.
Instanța constată că la data de 02.09.2013, prin serviciul registratură, s-a depus de către reclamantă o cerere prin care arată că își micșorează pretențiile ca urmare a unei plăți parțiale efectuate de către pârâtă(f.17), iar la data de 16.09.2013 s-a înregistrat o nouă cerere prin care precizează faptul că s-a achitat și restul de plată, cererea fiind menținută pentru penalități de întârziere și cheltuieli de judecată(f.20).
Instanța constată că la data de 07.11.2013, reclamanta a transmis aceeași cerere, arătând faptul că s-a achitat și restul de plată, cererea fiind menținută pentru penalități de întârziere și cheltuieli de judecată(f.27).
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 02.08.2013 sub nr._, reclamanta ., cu sediul în Cluj N., .. 9, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, C. RO_ și sediul procesual ales în Cluj N., .. 5A, jud. Cluj, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj N., ., ., . și punct de lucru deschis în Cluj N., . nr. 6, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 983,89 lei reprezentând debit principal, respectiv a dobânzii legale aferente, precum și a cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea litigiului, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocatului.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ a livrat societății debitoare produsele solicitate, respectiv anumite cantități de vin, însă aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral contravaloarea bunurilor predate, prima factură emisă fiind doar parțial plătită de către pârâtă, iar cea de-a doua nu a mai fost achitată, deși ambele facturi au fost acceptate prin semnătură și ștampilă.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 6 - 12 ).
Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxa judiciară de timbru în sumǎ de 50 lei ( f. 4 ).
Deși pârâtei i-a fost comunicat formularul de cerere însoțit de înscrisurile depuse de cǎtre reclamantǎ, împreunǎ cu formularul de rǎspuns ( f. 14 - 16 ), totuși aceasta nu a trecut la completarea sa și nici nu și-a exprimat într-o altă modalitate poziția procesuală în raport de cererea formulată.
La data de 02.09.2013, reclamanta și-a modificat cererea, arătând că pârâta a efectuat o plată de 500 lei ( f. 19 ), astfel că rămâne un debit restant de 483,89 lei, menționând totodată că solicită plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată ( f. 17 ).
La 16.09.2013, reclamanta și-a modificat din nou cererea, indicând că s-a încasat din partea pârâtei și restul de 483,89 lei ( f. 21 ), fiind solicitate penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată ( f. 20 ), aceeași poziție procesuală fiind formulată și la data de 07.11.2013 ( f. 27 ).
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru reclamantǎ proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
După cum rezultă din cuprinsul facturilor . nr. 4797/14.01.2013 ( f. 7 ) și . nr. 4940/01.02.2013 ( f. 12 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi contractuale în formă simplificată, materializate prin livrarea de către reclamantă a unor produse pârâtei, astfel cum au fost individualizate prin facturile anterior menționate, ce au fost acceptate de către societatea debitoare prin semnătură și ștampilă ( f. 7 și 12 ). Totuși, deși inițial contravaloarea acestor bunuri, în sumă de 983,89 lei, nu a fost integral achitată de către pârâtă până la data scadenței, astfel cum a fost indicată în fiecare dintre cele două facturi menționate, ulterior aceasta și-a îndeplinit obligațiile, astfel cum reiese din procesul verbal de compensare nr. 785/16.01.2013 ( f. 8 ), respectiv din chitanțele nr._/13.05.2013 ( f. 9 ), nr._/08.07.2013 ( f. 9 ), nr._/23.07.2013 ( f. 19 ) și nr._/09.09.2013 ( f. 21 ), așa încât pârâta nu mai înregistrează în prezent vreun debit principal restant față de societatea reclamantă.
Față de cele anterior relevate, instanța reține așadar cǎ între părțile prezentului litigiu s-a încheiat un contract de furnizare de bunuri, în sensul art. 1766 alin. (1) din C. Civ., or obligația principală a beneficiarului este aceea de a achita contravaloarea produselor livrate, prețul datorat fiind cel prevăzut în lege sau în contract, după cum rezultă din art. 1768 alin. (1) din C. Civ. Mai mult decât atât, contractului de furnizare îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la vânzare, potrivit art. 1771 din C. Civ., din această perspectivă fiind relevante prevederile art. 1724 din C. Civ., ce stabilesc că, în mǎsura în care cumpǎrǎtorul nu a plǎtit, vânzǎtorul este îndreptǎțit sǎ obținǎ executarea silitǎ a obligației de platǎ.
Relativ la cauza de față, este de reținut că reclamanta a livrat bunurile comandate pârâtei, potrivit facturilor emise în derularea relației contractuale ( f. 7 și 12 ), însă până la primul termen de judecată aceasta din urmă și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii produselor ce i-au fost predate, după cum s-a evidențiat mai sus, așa încât față de această observație, capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 983,89 lei cu titlu de contravaloare a produselor livrate urmează a fi respins ca rămas fără obiect.
Relativ la dobânda legală pretinsă de cǎtre reclamantǎ prin acțiunea introductivǎ, instanța observǎ cǎ, potrivit art. 1535 alin. (1) din C. Civ., În cazul în care o sumǎ de bani nu este plǎtitǎ la scadențǎ, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadențǎ pânǎ în momentul plǎții, în cuantumul convenit de pǎrți sau, în lipsǎ, în cel prevǎzut de lege, fǎrǎ a trebui sǎ dovedeascǎ vreun prejudiciu, or în cauza de fațǎ este de reținut cǎ pârâta nu și-a îndeplinit obligația de platǎ a contravalorii bunurilor ce i-au fost efectiv livrate, la scadența indicată în fiecare dintre facturile ce i-au fost comunicate, respectiv 28.02.2013 pentru factura . nr. 4797/14.01.2013 ( f. 7 ) și 18.03.2013 pentru factura . nr. 4940/01.02.2013 ( f. 12 ), prețul fiind integral achitat abia la data de 09.09.2013 ( f. 21 ).
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011, raportat la prevederile art. 3 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011, ce stabilesc cuantumul dobânzii legale penalizatoare la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului principal, de la data scadenței fiecărei facturi și până la momentul la care debitul principal a fost integral achitat, în cuantumul anterior indicat. În acest context, se impune a fi reliefat aspectul că în raporturile dintre părțile litigiului de față nu pot primi aplicare dispozițiile art. 3 alin. (2¹) din O. G. nr. 13/2011, introduse prin art. 20 din Legea nr. 72/2013, în condițiile în care potrivit art. 21 din acest din urmă act normativ, prevederile sale nu sunt aplicabile obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, așadar nici relației contractuale intervenită între reclamantă și pârâtă la 14.01.2013 ( f. 7 ). Mai mult decât atât, trebuie observat că, în raport de data scadenței celor două facturi, respectiv 28.02.2013 și 18.03.2013 ( f. 7 și 12 ), moment ce marchează și data de la care începe să curgă dobânda legală aferentă debitului principal în cazul neexecutării obligației de plată, dispozițiile art. 3 alin. (2¹) din O. G. nr. 13/2011 nu erau în vigoare.
Conform art. 1031 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care cade în pretenți va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., cheltuielile de judecatǎ includ și taxa judiciarǎ de timbru, respectiv onorariul avocatului. Totodată, conform art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cauza de față, este de reținut mai întâi că acțiunea promovată urmează a fi admisă numai în parte, ținând seama de respingerea ca rămas fără obiect a capătului principal de cerere. În al doilea rând, nu poate fi totuși omisă împrejurarea că pârâta se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a executat integral și la termen obligația de plată a contravalorii bunurilor livrate și, mai mult decât atât, societatea pârâtă se afla de drept în întârziere, anterior introducerii cererii, potrivit art. 1523 alin. (2) lit. d) din C. Civ., de la data scadenței obligației de plată a prețului. În consecință, ținând seama și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 50 lei ( f. 4 ), respectiv onorariul avocatului de 150 lei ( f. 3 ), instanța apreciază că este justificată plata integrală de către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată și modificată de către reclamanta ., cu sediul în Cluj N., .. 9, ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, C. RO_ și sediul procesual ales în Cluj N., .. 5A, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj N., ., ., . și punct de lucru deschis în Cluj N., . nr. 6, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_.
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 983,89 lei cu titlu de contravaloare a produselor livrate, conform facturilor depuse la dosar.
Obligă pârâta să achite reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data la care debitul principal a fost integral achitat.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 50 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, iar 150 lei onorariul avocatului.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
11.11.2013 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4287/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5376/2013.... → |
|---|
