Obligaţie de a face. Sentința nr. 6637/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6637/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 13803/211/2012
ROMÂNIA
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6637/10.04.2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013
Instanța constituita din:
P.: G.-R. F.-H.
GREFIER: T. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face, acțiune formulată de reclamantul L. L.-I., în contradictoriu cu pârâta B. T. S.A.
La apelul nominal al cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 03.04.2013, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de azi, 10.04.2013, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul Judecătoriei Cluj-N., în data de 07.06.2012, reclamantul L. L.-I. a chemat în judecată pe pârâta B. T. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să corecteze și să șteargă informațiile înregistrate ca fiind frauda cu card, în baza de date a Centralei Riscurilor Bancare, pe numele reclamantului.
În motivarea cererii formulate s-a arătat că, cu ocazia constatării imposibilității de a contracta un credit ca persoană fizică de la o bancă, a aflat că este înscris în baza de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) cu o faptă calificată drept fraudă cu card, informație în urma verificării căreia, prin adresa nr. IV/4/5915/5.09.2011 BNR – Direcția Stabilitate Financiară i-a confirmat informația existentă în baza de date a CRB, persoana declarantă fiind pârâta B. T. SA.
Prin adresa nr. 78/28.12.2011, reclamantul în calitate de persoană fizică deținător de card bancar de debit și de persoană recenzată a contestat corectitudinea informațiilor înregistrate în baza de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) pe numele său prin intermediul Băncii T. SA ca persoană declarantă, care a remis Centralei Riscurilor Bancare următoarele informații ce au fost înscrise în Registrul fraudelor cu carduri: Persoana declarantă – BTRA; număr CRB - F170; Valuta în care a fost emis cadrul - RON; Data constatării fraudei - 16.10.2006; tip card – D; suma fraudată - 1.449 RON.
Reclamantul a contestat natura frauduloasă a faptei înscrise și a solicitat pârâtei s conteste existența unei date eronate care a fost înregistrată pe numele său și să dispună corectarea informației de risc bancar.
Prin adresa de răspuns cu nr. 3475/17.01.2012, pârâta a respins solicitarea reclamantului, arătând că a luat toate măsurile legale de înștiințare asupra debitului înregistrat și că înregistrarea în CRB va rămâne evidențiată.
În motivarea răspunsului său, pârâta a arătat că debitul în sumă de 1449 lei este rezultatul efectuări de tranzacții pentru plata taxelor de autostradă în Slovenia și Italia cu cardurile posesorilor desemnați D. Gerhes și Razvban L. în perioada octombrie – decembrie 2006.
Reclamantul contestă natura frauduloasă a faptei înscrisă pe numele său, întrucât este deținător al unui card de debit, prin urmare poate să uzeze doar de disponibilitățile sale bănești aflate în acel cont.
Reclamantul are cunoștință că pot folosi doar sumele pe care le-au depus în contul său, astfel că orice plată ce ar depăși disponibilul bănesc din contul său bancar nu ar fi posibilă.
Nu cunoaște modul în care funcționează echipamentele specifice plății prin intermediul cardurilor, altele decât ATM sau POS – care rezervă tranzacția și orice plată cu cardul reclamantului de debit a dispus-o cu bună credință, cunoscând faptul că plățile îi pot fi acceptate numai în limita disponibilului bănesc existent în contul său de card.
Prin utilizarea cardului de debit nu a intenționat - nu era oricum posibil – să dispună de o sumă al cărei cuantum să depășească disponibilul din cont, nu a avut și nu are reprezentarea faptului că este posibila plata unei sume care poate depăși soldul creditor al contului de card.
Pe de altă parte, nu a fost notificat cu privire la înregistrarea unui sold debitor și consideră că nu îi poate fi imputabilă crearea unui prejudiciu adus pârâtei, ca bancă emitentă a cardului.
Dacă tranzacția a fost solicitată, aceasta a fost aprobată la decontare fără autorizarea reclamantului, ca deținător de card de debit, astfel consideră că frauda nu poate fi reținută în sarcina sa aceasta putând fi apreciată ca fiind săvârșită din direcția terminalului care a dispus plata sau de către persoana funcționar al băncii care avea sarcina de a valida plata. Nu este posibilă plata dintr-un cont de card de debit fără ca în cont să existe disponibil, în caz contrar s-ar încălca principiul securității tranzacțiilor bancare cu card și s-ar încălca limitele prevăzute prin art. 2 pct. 4 din regulamentul BNR nr. 4/2002, care definește cardul de debit ca fiind „cardul prin intermediul căruia deținătorul dispune doar de disponibilitățile bănești proprii existente într-un cont deschis la emitent pentru efectuarea operațiunilor”.
Prin urmare, reclamantul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte care poate fi calificată drept fraudă cu card, iar în prezent este prejudiciat atât ca imagine, cât și prin faptul că nu poate să primească nici un credit de persoana fizică.
Dimpotrivă, consideră că pârâta nu l-a protejat de posibilitatea de apariția unor situații neplăcute și prejudiciabile pentru reclamant, întrucât potrivit art. 23 din Regulamentul BNR nr. 4/2002.
Pârâta se află în culpă, aceasta nu are evidența clară, din adresa sa de răspuns aceasta arată că debitul în sumă de 1449 lei este rezultatul efectuării de tranzacții în perioada octombrie – decembrie_ pe când în CRB figurează cu frauda cu card la data de 16.10.2006.
În considerarea acestora solicită să se constate că fapta reținută nu este fraudă, să se constate existența unei date eronate care a fost înregistrată pe numele reclamantului și să se dispună pârâtei să corecteze informația de risc bancar prin ștergerea fraudei de card din CRB.
În drept: art. 2 pct. 3, 4 din Regulamentul BNR nr. 4/13.06.2002, art. 12 din Regulamentul nr. 2/2012.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 8-11).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin întâmpinarea formulată (f. 16-20), pârâta B. T. SA a solicitat instanței, în esență, să dispună respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În apărare, s-a arătat că, în data de 20.03.2001, reclamantul a completat o cerere de deschidere a unui cont curent la B. T. – Sucursala A., cerere aprobată în aceeași zi și finalizată cu deschiderea contului. Ulterior, pe acest cont au fost desemnate de către reclamant două persoane împuternicite – D. Gherhes și L. Răzban.
În vederea derulării de operațiuni, reclamantului și împuterniciților desemnați le-au fost emise, la cererea titularului contului, carduri de debit M. Card Mondo.
De-a lungul timpului reclamantul și cei doi împuterniciți desemnați ai acestuia au derulat operațiuni prin acest cont. Cu preponderență în anul 2006, după ce au fost eliberate carduri de debit și celor doi împuterniciți desemnați, soldul acestui cont devenea de multe ori debitor, dar de fiecare dată se lua legătura cu reclamantul și acesta achita sumele pe care le datora băncii.
În conformitate cu prevederile Condițiilor generale de afaceri ale BT, titularul contului este răspunzător pentru toate operațiunile efectuate de către împuterniciți pe contul său și de către posesorii desemnați de carduri emise pe contul său.
În cursul lunii octombrie 2006 s-a constatat că pe contul reclamantului, respectiv cu cardurile emise împuterniciților desemnați D. Gherhes și L. Răzban începuseră să se efectueze tranzacții pentru plata unor taxe de autostradă în Slovenia și Italia. Acest gen de tranzacții au continuat să fie efectuate, la interval de câteva zile distanță una față de cealaltă, pe tot parcursul lunilor octombrie – decembrie 2006.
La fiecare dintre aceste tranzacții sumele achitate erau relativ mici, majoritatea fiind între 5 și 20 euro, iar decontarea lor se realiza conform regulamentelor internaționale M. Card. Potrivit acestor regulamente, în anumite țări și sub anumite plafoane sunt permise tranzacțiile realizate în mediul offline fără a se solicita autorizare din partea băncii emitente a cardului și fără a se verifica disponibilul din cont. Tranzacțiile erau efectuate cu cardul prezent, cu citirea benzii magnetice a acestuia, neputând fi inițiate de terminalele unde se efectua plata în absența cardurilor.
Acesta este motivul pentru care s-a ajuns ca prin efectuarea acestor tranzacții contul reclamantului să înregistreze un sold debitor (negativ).
Întrucât, așa cum a arătat anterior, se întâmplase de mai multe ori ca pe contul reclamantului să se înregistreze debite, în momentul în care s-a constatat că au început să se deruleze astfel de tranzacții cu depășirea sumei disponibile din contul curent, lucrătorii băncii au încercat să ia legătura cu reclamantul, mai întâi telefonic și apoi printr-o notificare scrisă transmisă acestuia în data de 10.11.2006 la adresa de domiciliu declarată de acesta la momentul deschiderii contului și confirmată implicit în cursul lunii februarie 2006, când a fost înscrisă aceeași adresă de domiciliu a reclamantului pe cererile de emitere de card pentru împuterniciții desemnați. Notificarea a fost returnată însă expeditorului cu mențiunea că destinatarul se mutase de la respectiva adresă.
Dată fiind imposibilitatea de a se lua legătura cu reclamantul pentru recuperarea debitului înregistrat, având în vedere că existența soldului debitor (negativ) devenise o obișnuință pentru situația contului reclamantului și pentru că acesta se majora constant, BT a hotărât să solicite de la societatea de despăgubiri la care era asigurată pentru riscul de fraudă cu carduri despăgubirea pentru suma înregistrată ca debit în contul reclamantului.
Dup recuperarea de la societatea de asigurări a sumei fraudate, moment în care suma respectivă nu a mai figurat înregistrată la restanțe în evidențele băncii, BT a raportat la CRB, în perioada de raportare (respectiv în data de 30.03.2007), frauda cu carduri constatată încă în data de 16.10.2006. Menționează că, potrivit art. 3 din Regulamentul invocat, raportarea acestei informații constituia o obligație legală pentru instituția de credit și nu o facultate. Având în vedere starea de fapt prezentată, apreciază că niciuna dintre susținerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu este întemeiată.
Referitor la posibilitatea derulării unor tranzacții offline prin care s-a depășit disponibilul bănesc din contul reclamantului, pârâta a arătat că aceste tranzacții au fost derulate în temeiul regulamentelor internaționale M. Card la care toate instituțiile de credit emitente de carduri Mastercard trebuie să adere. Aceste tranzacții se derulează fără a se solicita autorizare din partea băncii a cardului și fără a se verifica disponibilul din cont.
Asemenea tranzacții au putut fi inițiate inclusiv după data de 27.11.2006, când pârâta a blocat cardurile de pe care acestea se operaseră, întrucât acțiunea de blocare efectivă a cardului ar fi putut fi operată doar dacă acesta ar fi fost introdus într-un ATM, ori ar fi fost remis băncii.
În legătură cu această chestiune, sunt nereale susținerile reclamantului potrivit cărora nu ar fi cunoscut faptul că poate fi depășit disponibilul dintr-un cont aferent unui card de debit, câtă vreme fusese înștiințat anterior de mai multe ori de către lucrătorii băncii despre faptul că intrase pe sold debitor prin derularea unor tranzacții offline prin utilizarea cardurilor de debit.
O perioadă, în urma acestor convorbiri telefonice reclamantul își acoperea debitul pe care îl înregistra față de bancă, dar începând cu data de 16.10.2006 nu a mai putut fi contactat nici telefonic, nici la adresa de domiciliu pe care o furnizase BT.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia nu ar fi fost notificat cu privire la înregistrarea unui sold debitor, solicită să se constate că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care s-a încercat atât notificarea sa telefonică și s-a procedat și la formularea unei notificări scrise, transmisă în data de 10.11.2006 la adresa de domiciliu a titularului declarată de acesta atât la data deschiderii contului și a emiterii cardului pe numele său, cât și la data formulării cererii de emitere a cardurilor pentru împuterniciții desemnați - D. Gherhes și L. Răzban, respectiv 20.02.2006.
Astfel cum reiese din înscrisul depus în probațiune, această notificare s-a întors la sediul expeditorului cu mențiunea destinatar „mutat de la adresă”.
Menționează că, de la data deschiderii contului și până în prezent, reclamantul nu și-a actualizat niciodată datele de cont, ceea ce înseamnă că băncii îi este opozabilă și în prezent adresa de domiciliu declarată de acesta la data deschiderii contului, respectiv cea din mun. A., ., jud. A..
Totodată, solicită a se observa că, astfel cum reiese din documentul eliberat de BNR - Direcția Stabilitate Financiară depus în probațiune de reclamant, în aceeași perioadă în care a fost raportat la CRB de către BT a fost înscris în evidențele CRB și la cererea persoanei declarante Unicredit Ț. Bank, întrucât înregistra restanțe mai mari de 30 de zile la achitarea ratelor unor credite contractate de la această instituție de credit.
Arată că ulterior derulării tranzacțiilor ce au făcut obiectul raportării sale la CRB reclamantul a mai alimentat o singură dată contul cu o sumă de 5 lei, iar în data de 15.08.2008 soldul a fost transferat într-un cont deschis pentru popriri, datorită unor popriri instituite de Administrația Finanțelor Publice A. și de Direcția Impozite și Taxe Locale A.. Începând cu anul 2009 și până în prezent, nu au fost înregistrate operațiuni pe contul reclamantului deschis la BT, însă acesta nu poate fi închis datorită popririlor instituite.
Față de toate considerentele invocate anterior, apreciază că acțiunea ce face obiectul dosarului este neîntemeiată, că raportarea la CRB a fraudei cu carduri săvârșită de către reclamant a fost făcută legal și solicită să se constate lipsa oricărei culpa BT SA în ce privește conduita avută în calitate de persoană declarantă a acestei fraude cu carduri.
În drept: art. 115 și urm. C.pr.civ., Regulamentul BNR nr. 4/2004 privind funcționarea la BNR a Centralei Riscurilor Bancare (abrogat la data de 1.02.2012 prin regulamentul BNR nr. 2/2012).
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 21-31, 35-47).
Prin Serviciul Registratură al instanței, în data de 11.01.2013, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a reluat, în esență, apărările și argumentele conturate în cuprinsul cererii introductive de instanță (f. 31-33).
La data de 17.01.2013, pârâta a depus la dosar note de ședință (f. 36-38). În dovedire, a anexat condițiile generale de afaceri ale B.T., procedura de emitere și eliberare a cardurilor, răspuns solicitare despăgubire (f. 39-79).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată promovată, reclamantul L. L.-I. tinde să obțină obligarea pârâtei B. T. S.A. să procedeze la corectarea și ștergerea informațiilor înregistrate ca fiind „fraudă cu card”, menționate în evidențele Centralei Riscurilor Bancare la cererea pârâtei.
Instanța reține că este nefondat demersul procesual al reclamantului, urmând să dispună respingerea acțiunii în consecință. La baza soluției instanței stau considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt, instanța reține că, în data de 20.03.2001, reclamantul a înaintat pârâtei o cerere de deschidere a unui cont curent la B. T. – Sucursala A., cerere care a fost aprobată de îndată de unitatea bancară în discuție (f. 37-38). Subsecvent, în data de 20.02.2006, reclamantul a formulat o nouă cerere de emitere carduri pentru doi împuterniciți – D. Gherhes și L. R., iar la cererea titularului contului au fost emise reclamantului și celor doi împuterniciți carduri de debit MasterCard Mondo (f. 39).
Conform alegațiilor pârâtei, necombătute în plan procesual de către reclamant, aceasta din urmă, cât și împuterniciții desemnați ai acestuia, au derulat operațiuni cu privire la contul unic. În cursul anului 2006, după ce au fost eliberate carduri de debit și numiților D. Gherhes și L. R., în calitate de împuterniciți la cont, soldul contului a devenit în repetate rânduri debitor, însă reprezentanții băncii au luat legătura cu reclamantul și acesta achita sumele datorate băncii.
Potrivit evidențelor comunicate de pârâtă și necontestate de către reclamant, în perioada octombrie – decembrie 2006, pe contul reclamantului, respectiv cu cardurile emise celor doi împuterniciți, au fost efectuate o . tranzacții de plată a unor taxe de autostradă în Slovenia și Italia. Așa cum se observă din extrasul de cont – situația plăților efectuate cu cardurile privind contul de debit în perioada octombrie – decembrie 2006, operațiunile de plată a acestui tip de taxe au fost efectuate la interval de câteva zile una față de cealaltă, întinzându-se pe perioada octombrie – decembrie 2006. Se mai observă că sumele achitate erau cuprinse între 5 și 20 euro (echivalentul în lei al acestor sume) (f. 26-30).
Pârâta a învederat instanței că decontarea sumelor amintite s-a realizat conform regulamentelor internaționale MasterCard, obligatorii pentru toate statele membre și unitățile bancare din acestea emitente ale cardurilor MasterCard, respectiv în anumite țări și sub anumite plafoane limită (în Slovenia și Italia pentru plata taxelor de autostradă plafonul maxim fiind de 50 euro), sunt permise tranzacțiile realizate în mediul offline, fără a se solicita autorizare prealabilă din partea băncii emitente a cardului și fără a se verifica disponibilul din cont. Astfel de tranzacții se realizează prin citirea benzii magnetice a acestuia, neputând fi inițiate de terminalele unde se efectua plata în absența cardurilor. Astfel, prin plățile efectuate de reclamant și împuterniciți cu cardurile în mediul offline, respectiv pentru achitarea taxelor de autostradă în Slovenia și Italia, în perioada octombrie – decembrie 2012, contul reclamantului a devenit unul debitor negativ, prin înregistrarea unui debit restant și neacoperit în sumă de 1.449 lei.
Ca atare, s-a procedat la notificarea telefonică și scrisă a reclamantului, însă notificarea din data de 10.11.2006, transmisă reclamantului prin scrisoare recomandată la adresa acestuia – mun. A., ., jud. A., comunicată de reclamant pentru corespondență la data încheierii celor două contracte de emitere carduri, a fost înapoiată de agentul de curierat cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”.
Instanța reține că fiind întemeiate susținerile pârâtei în sensul că reclamantul nu a înțeles să își actualizeze datele de identificare, inclusiv adresa de corespondență și număr de telefon, de natură a permite comunicarea băncii cu acesta, aspect necontestat de către reclamant în cauză. După momentul efectuării tranzacțiilor în perioada amintită, reclamantul nu s-a informat/interesat cu privire la situația plăților sau debitelor de achitat către bancă, iar aceasta a procedat la blocarea contului de debit al pârâtului, respectiv a cardurilor emise pe seama reclamantului și a celor doi împuterniciți. Față de tipul operațiunilor de plată în mediul offline, ce nu presupun o autorizare prealabilă din partea unității bancare emitente a cardurilor, anularea cardurilor nu împiedică în mod automat efectuarea de noi operațiuni în mediul offline (ce presupun doar citirea benzii magnetice a cardului) și, implicit, acumularea de noi datorii către bancă, peste disponibilitățile bănești existente în contul debitor la momentul efectuării tranzacțiilor. În mod riguros a susținut pârâta că acțiunea de blocare efectivă (capturare) a cardului ar fi putut fi operată doar dacă acesta ar fi fost introdus într-un ATM ori ar fi fost remis de bună-voie către unitatea bancară.
Or, în cauză, ținând seama de relația de colaborare de lungă durată și în bune condiții, banca nu a procedat de îndată la blocarea cardurilor reclamatului și a celor doi împuterniciți tocmai în vederea asigurării intereselor reclamantului, din dorința de a se păstra relația contractuală care se desfășurase cu reclamantul în bune condiții până la acea dată. Instanța își însușește aceste apărări ale pârâtei, mai cu seamă că, anterior perioadei octombrie – decembrie 2006, reclamantul și cei doi împuterniciți ai săi au efectuat același tip de operațiuni de plată în mediul offline, cu depășirea disponibilităților din contul debitor, însă de fiecare dată reclamantul de prezenta la unitatea bancară și acoperea soldurile debitoare, fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea reprezentanților băncii care luau legătura telefonic sau în scris cu reclamantul, aspect necontestat de către acesta din urmă în cauză.
Ulterior blocării cardurilor, unitatea bancară pârâtă a procedat la expedierea unei corespondențe interne către firma de asigurare a cardului – BT Asigurări (în prezent Groupama, societate care făcea parte din același grup financiar cu B. T.), în vederea acordării despăgubirilor, soluționată favorabil de firma de asigurare, conform răspuns existent la dosarul cauzei, filele 26-30.
Fiind îndeplinită condiția inexistenței unui debit restant în evidențele băncii pârâte și în sarcina reclamantului, aceasta a procedat la declararea fraudei cu carduri la CRB în cursul lunii martie 2007, așa cum rezultă și din adresa de informare a reclamantului cu privire la situația înscrierilor în evidențele CRB din data de 05.09.2011 (f. 10-11). Din examinarea acestui înscris, se observă că situația debitelor restante a reclamantului a fost declarată la CRB și de către altă unitate bancară, de la care reclamantul contractase un credit mai mic de 20.000 lei, fiind înregistrate restanțe mai mari de 30 de zile la plata ratelor lunare pentru perioada decembrie 2005 – martie 2007 (f. 11). Ca atare, reclamantul a fost înscris în evidențele CRB ca fiind rău platnic și la solicitarea altei unități bancare, respectiv Unicredit Ț. Bank.
Conform alegațiilor pârâtei, neinfirmate de ansamblul probator administrat în cauză și necombătute de reclamant, ulterior derulării tranzacțiilor ce au făcut obiectul raportării sale CRB, reclamantul a mai alimentat o singură dată contul cu o sumă de 5 lei (în data de 04.02.2008), iar în data de 15.08.2008 soldul a fost transferat într-un cont deschis pentru popriri, datorită unei măsuri de înființare a popririi pe conturile bancare ale reclamantului deschise la pârâtă și dispusă de Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Impozite și Taxe Locale A.. Începând cu anul 2009 și până în prezent nu au fost înregistrate operațiuni pe contul reclamantului deschis la BT, însă, conform susținerilor pârâtei, acest cont nu poate închis datorită popririlor instituite.
Reclamantul a argumentat în cauză că înscrierea sa în evidențele CRB atribuie acestuia calitatea de debitor rău-platnic, ceea ce presupune imposibilitatea pentru acesta de a accesa orice alt fel de credite de la diferite unități bancare, iar această situație nu i se datorează, întrucât înscrierea efectuată la cererea pârâtei a fost eronată, abuzivă și nelegală, în contextul în care nu are nicio culpă pentru depășirea disponibilităților contului de debit, iar cardul de debit nu permite astfel de operațiuni. Mai mult, acesta a argumentat instanței că societatea pârâtă nu l-a informat cu privire la posibilitatea de a fi efectuate operațiuni de plată în mediul offline cu depășirea soldului activ din contul debitor și fără autorizarea prealabilă a pârâtei, neavând cunoștință de reglementările internaționale în materie. De asemenea, pârâta nu l-a informat cu privire la acest tip de operațiuni desfășurate asupra contului său în perioada octombrie – decembrie 2006, iar pârâta a rămas în pasivitate fără a bloca contul și cardurile reclamantului și ale celor doi împuterniciți, sacrificând interesele sale legitime. Unitatea bancară pârâtă nu l-a informat prin intermediul unei notificări cu privire la acest tip de tranzacții, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitate de a gestiona situația contului său debitor. În consecință, înscrierea în evidențele CRB se datorează culpei societății pârâte, iar consecințele acestei conduite se răsfrâng asupra situației reclamantului.
În drept, așa cum s-a expus anterior, între părțile litigante s-a stabilit un raport contractual, în baza celor două contracte de emitere carduri, reclamantul deținând un cont de debit deschis la societatea pârâtă, astfel că reclamantul este ținut să acopere costurile administrării, gestionării sau eventualele debite restante către societatea pârâtă.
Referitor la noțiunea de card de debit, sunt relevante dispozițiile art. 2 pct. 4 din Regulamentul BNR nr. 4/2002, potrivit cărora acesta reprezintă „cadrul prin intermediul căruia deținătorul dispune doar de disponibilitățile bănești proprii existente într-un cont deschis la emitent pentru efectuarea operațiunilor”.
Într-adevăr, în conformitate cu art. 23 din același regulament, unitatea bancară emitentă a cardului este ținută de obligația de a urmări permanent tranzacțiile și plățile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică să se realizeze cu respectarea prevederilor legale și ale reglementărilor Băncii Naționale a României în domeniul plăților cu și fără numerar. Mai mult, emitentul răspunde pentru pierderile suferite de deținător ordonate prin intermediul unui instrument de plată electronică, chiar dacă acestea au fost inițiate prin utilizarea terminalelor care nu se află sub controlul direct sau exclusiv al emitentului, cu condiția să se facă dovada că tranzacția a fost inițiată la un terminal recunoscut de emitent.
Cu toate acestea, contrar alegațiilor reclamantului, este necesar ca aceste operațiuni de plată prin terminale care nu se află sub controlul direct sau exclusiv al emitentului, dar recunoscute de emitent, vizează situațiile în care se ajunge la utilizarea unui instrument de plată (card) declarat pierdut, furat distrus, copiat, ce funcționează defectuos, respectiv se utilizează fraudulos un asemenea instrument de plată. Unitatea bancară nu poate fi ținută răspunzătoare pentru opțiunea unui client, titular de card, de a efectua plăți prin intermediul unor asemenea terminale, această opțiune revenind clientului. O astfel de opțiune presupune că operațiunea de plată cu cardul se poate efectua chiar și cu depășirea disponibilităților financiare existente în cont, tocmai că nu se realizează o autorizare prealabilă de banca emitentă a cardului, însă cu obligația pentru utilizatorul/titularul cardului să acopere sumele avansate de bancă peste disponibilitățile din cont, fără ca aceasta să însemne transformarea cardului de debit într-unul de credit.
În speță, reclamantul de apără în sensul că nu a avut cunoștință că se pot efectua plăți peste disponibilitățile din cont la unele terminale din țări precum Italia, Slovenia, după cum nu a fost informat de instanță că datorează acele sume de bani, avansate de bancă ca urmare a operațiunilor în mediul offline prin acest tip de terminale, recunoscute de bancă.
Susținerile reclamantului sunt nefondate din dublu considerent. Pe de-o parte, așa cum s-a arătat, petentul nu a înțeles să comunice pârâtei datele sale actuale de domiciliu, număr de telefon, pentru a facilita comunicarea cu banca, după cum nu s-a interesat cu privire la starea actuală a contului deschis la pârâtă, cu privire la unele debite restante generate eventual de administrarea sau gestionarea cardului. Mai mult, reclamantul nu a contestat susținerile pârâtei în sensul că a mai efectuat anterior lunii octombrie 2006 același tip de operațiuni de plată cu cardul în mediul offline pentru achitarea unor taxe de autostradă, de fiecare dată prezentându-se la sediul băncii și acoperind sumele avansate de bancă, tocmai pentru că la data efectuării plăților în contul debitor nu existau disponibilități bănești pentru acoperirea tranzacțiilor efectuate. Așadar, reclamantul de prevalează de propria culpă pentru a obține protecția judiciară de drepturilor sale, avansând ideea că nu avea cunoștință că astfel de operațiuni pot fi efectuate, aspect infirmat de ansamblul probator existent la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, deși în cuprinsul Condițiilor generale de afaceri, aduse la cunoștința reclamantului atât la momentul formulării cererii de deschidere de cont (în anul 2001), cât și cu ocazia formulării cererilor pentru emiterea de carduri pentru împuterniciții desemnați (în anul 2006), nu este menționat expres faptul că există posibilitatea ca, prin realizarea unor tranzacții offline cu un card de debit, să se depășească soldul creditor al contului atașat cardului, reclamantul avea cunoștință de această posibilitate, întrucât pct. 4 din aceste Condiții, în vigoare la data efectuării acestor tranzacții, prevedea faptul că gama de operațiuni pusă la dispoziție de bancă către client se face cu respectarea uzanțelor și practicilor internaționale în materie bancară.
Or, cu privire la acest tip de tranzacții, reglementările internaționale MasterCard, în anumite limite stabilite pentru fiecare tip de țară în parte, de desfășoară automat, fără cerere de autorizare din partea băncii emitente a cardului și fără verificarea disponibilului din cont. Respectarea legislației internaționale în materie este către pârâtă este obligatorie, fapt pentru care în speță nici nu i-a fost solicitată o autorizare prealabilă sau informații cu privire la disponibilitățile din contul reclamantului anterior efectuării operațiunilor de plată cu cardul prin intermediul terminalelor din Italia sau Slovenia, accesate de reclamant și de cei doi împuterniciți ai săi.
Așa cum s-a expus mai-sus, reclamantul a mai efectuat acest tip de operațiuni (fără să aibă disponibilități în cont) și anterior perioadei octombrie – decembrie 2006, însă cu privire la care a restituit băncii sumele avansate, deci cunoștea posibilitatea de a folosi cardul de debit pentru o efectua plăți de o valoare mai redusă chiar în condițiile în care nu avea lichidități în contul de debit. Așa fiind, în repetate rânduri contul reclamantului a intrat pe sold debitor, tocmai pentru că banca pârâtă nu a autorizat niciuna dintre tranzacțiile derulate pe contul reclamantului cu cardurile emise acestuia și celor doi împuterniciți ai săi.
Deopotrivă, notificarea reclamantului din luna noiembrie 2006 s-a realizat cu respectarea prevederilor pct. 5.1. din CGA (Condițiile Generale de Afaceri în vigoare la data deschiderii contului și pct. 62 din CGA în vigoare în anul 2006), acceptate de reclamant, și nu exista nicio prevedere legală care să impună pârâtei obligația de a transmite reclamantului o nouă adresă / notificare, mai cu seamă că acesta nu a actualizat și comunicat băncii noile sale date de contact / corespondență (domiciliu actual, reședință, număr de telefon).
Se observă că reclamantul, potrivit opțiunii bifate în cererea de deschidere a contului acestuia, în conformitate cu CGA ale BT, avea posibilitatea oricând să solicite comunicarea unui extras de cont care i-ar fi fost comunicat prin poștă, prin care să verifice informațiile legate de cont, operațiuni efectuate și să informeze banca de îndată cu privire la aceste erori cuprinse în acestea, ceea ce nu s-a întâmplat, așa cum s-a reținut și mai-sus. De altfel, petentul nu contestă efectuarea tranzacțiilor, ci doar faptul că nu avea cunoștință că astfel de operațiuni se pot realiza sau că nu a fost informat riguros de pârâtă cu privire la eventualele debite restante.
Însă astfel de susțineri nu pot atrage vreo culpă în sarcina băncii, în contextul în care reclamantul a efectuat în mod constant acest tip de operațiuni, restituind băncii sumele avansate de aceasta și având ca atare cunoștință de modalitatea efectivă de realizare a operațiunii de plată. Practic, banca s-a aflat în imposibilitate de a-l contacta de reclamant, care nu a înțeles să furnizeze acesteia noua sa adresă de domiciliu / reședință ori alte date de contact / corespondență.
În consecință, instanța reține că pârâta a acționat conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv a procedat la blocarea conturilor reclamantului, a solicitat societății de asigurare acordarea despăgubirilor și a formulat cererea de înscriere în evidențele CRB a situației reclamantului, în calitate de rău platnic, potrivit art. 2 pct. 2, art. 23 alin. 2 lit. a) din Regulamentul BNR nr. 4/2002. Încă o dată, măsura blocării cardurilor din data de 27.11.2006 nu și-a dovedi eficacitatea, întrucât pârâta nu a avut posibilitatea de a împiedica derularea în continuare a unor operațiuni offline cu aceste carduri, putând înceta o astfel de activitate doar dacă instrumentele de plată electronică ar fi fost returnate băncii sau introduse într-un terminal ATM. De asemenea, contul reclamantului nu a putut fi închis din cauza instituirilor de poprire dispuse de către diferite autorități publice în vederea recuperării unor debite cu care reclamantul figura în evidențele acestora.
În lumina considerentelor ce preced, instanța va dispune respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L. L.-I., în contradictoriu cu pârâta B. T. S.A., ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța reține că societatea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care instanța va lua act de această împrejurare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. L.-I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D. M., cu sediul în A., ., . in contradictoriu cu parata B. T. S.A., cu sediul în Cluj-N., .. 8, jud. Cluj, ca nefondată.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. T. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./4ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5232/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6648/2013.... → |
|---|
