Plângere contravenţională. Sentința nr. 1399/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1399/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 22442/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1399/2013
Ședința publică de la 24 ianuarie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. R. N. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură, din partea intimatului, întâmpinare formulată cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.09.2012 sub numărul de mai sus, contestatorul G. R. N. a contestat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 12.09.2012 de către I. C., solicitând anularea lui. A solicitat în subsidiar, înlocuirea măsurii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, contestatorul a susținut în esență că fiind reprezentant vânzări, conducea autovehiculul între două magazine situate la o distanță de cca 20 m, motiv pentru care a omis cuplarea centurii, deși o poartă cu regularitate, că marca mașinii a fost consemnată în mod eronat ca fiind VW Lupo în loc de VW Up, că procesul verbal de contravenție este ilizibil și că i-a fost încălcat dreptul la obiecțiuni.
În drept, contestatorul a invocat OG nr.2/2001.
Prezenta plângere este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor articolului 36 din OG nr.2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic și a arătat că procesul-verbal de contravenție conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de articolele 16 și 17 din OG nr.2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, intimatul a arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile articolului 21 din OG nr.2/2001 și că prin decizia nr.197/2003 și decizia nr.259/2007, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția legalității și face dovada până la proba contrară. A mai susținut că fapta a fost constatată de agentul constatator cu propriile sale simțuri ceea ce conferă procesului verbal prezumția de legalitate și de temeinicie și aceasta face dovada până la proba contrară, sarcina probei revenind conform art.1169 din Codul civil contestatorului (f 8-9).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile.
Instanța reține că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței în interiorul termenului legal de 15 zile de la înmânare conform articolul 31 din OG nr. 2/2001.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 12.09.2012 de către I. C., contestatorului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 140 lei, echivalentă a 2 puncte amendă conform articolului 108, aliniatul 1, litera a, pct.3 raportat la art.99, alin.2 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 12.09.2012, ora 18,05, contravenientul a condus auto marca VW Lupo cu nr. de înmatriculare CJ_ pe . C.-N., fără a purta centura de siguranță ( f 5).
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Instanța reține că indicarea eronată a modelului autovehiculului condus de contestator nu constituie o cauză de nulitate a procesului verbal de contravenție, putând atrage cel mult nulitatea relativă, dar această eroare nu a cauzat contestatorului nici o vătămare în condițiile în care nu a contestat fapta. Prin urmare nu sunt întrunite condițiile nulității relative și apărarea contestatorului este neîntemeiată.
Contestatorul a invocat caracterul ilizibil al procesului verbal de contravenție, dar instanța a descifrat toate mențiunile din cuprinsul procesului verbal de contravenție fără nici cea mai mică problemă. Așadar și această apărare este neîntemeiată.
Contestatorul a invocat de asemenea nulitatea procesului-verbal de contravenție și pentru motivul că i-ar fi fost încălcat dreptul legal de a formula obiecțiuni. Prin prisma dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001, nulitatea astfel invocată de contestator este tot una relativă, iar pentru a atrage anularea actului încheiat cu nerespectarea acestei dispoziții legale trebuie ca prin ignorarea dispozițiilor legale respective să se fi cauzat contravenientului o vătămare care să nu poată fi înlăturată pe altă cale decât prin anularea actului. Contestatorul nu a dovedit în condițiile articolului 1169 din Codul civil că ar fi suferit o astfel de vătămare din acest motiv. Instanța reține că orice vătămare ar fi putut suferi contestatorul prin privarea sa de acest drept cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție, a fost deja înlăturată prin formularea tuturor apărărilor sau obiecțiunilor sale în fața instanței de judecată. Instanța reține așadar că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții în care nulitatea relativă poate conduce la anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în procesul-verbal contestat. Contestatorul nu a negat-o, dar a invocat o circumstanță de fapt de natură a atenua gravitatea faptei sale, susținând că a condus fără centura de siguranță doar pe o distanță de cca 20 m, însă nu a probat această apărare.
Potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, întrucât fapta a fost constatată de agentul constatator cu propriile sale simțuri, contestatorului îi revenea sarcina de a face dovada contrară, dar întrucât nu s-a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei consemnate în procesul verbal atacat, instanța consideră că la data și ora constatării faptei contestatorul a comis contravenția prevăzută de dispozițiile articolului 108, aliniatul 1, litera a, pct.3 raportat la art.99, alin.2 din OUG 195/2002, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de acest text legal.
Potrivit dispozițiilor articolului 99, aliniatul 2 raportat la aliniatul 1 din OUG 195/2002, amenda contravențională din clasa I, se aplică și conducătorului de autovehicul care săvârșește vreuna dintre faptele pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform articolului 108, aliniatul 1, litera a, punctul 3 din OUG 195/2002, respectiv dacă nu respectă obligația de a purta în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz. Potrivit dispozițiilor articolului 98, aliniatul 4, litera a din OUG 195/2002, clasa I a de sancțiuni constă în de la 2 la 3 puncte amendă.
Dar în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța apreciază că sancțiunea aplicată contravenientului în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este necesară pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia regimului circulației pe drumurile publice conform OUG 195/2002, fiind astfel temeinică.
Opinia instanței are la bază prevederile articolului 5 aliniatul 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale articolului 21 aliniatul 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și scopul urmărit. Instanța reține sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate împrejurarea că a fost aplicată sancțiunea contravențională echivalentă limitei minime a punctelor de amendă din clasa de sancțiuni corespunzătoare, dar și atitudinea contravenientului care a refuzat în mod neîntemeiat asumarea răspunderii pentru fapta comisă, invocând cauze de nulitate absolut neîntemeiate și parțial puerile, poziție care denotă lipsa oricărei urme de regret pentru încălcarea unor reguli de circulație rutieră menite să asigure siguranța tuturor participanților în trafic. Având în vedere aceste elemente, instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului justifică sancțiunea aplicată contravenientului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 34, aliniatul 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către contestator în contradictoriu cu intimatul, împotriva procesului-verbal ., nr._ încheiat la data de 12.09.2012 de către I. C., actul de constatare și sancționare a contravenției atacat de contestator fiind legal și temeinic.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatorul G. R. N., cu domiciliul ales în localitatea C.-N., ., ., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 12.09.2012 de către I. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., jud.C..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.01.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. G. M. A. P.
Red./Dact.17.03.2013
MMG
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 06-08-2013, Judecătoria... → |
|---|
