Suspendare provizorie. Sentința nr. 6302/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6302/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1352/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6302/2013
Ședința publică din data de 02 aprilie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. A. în contradictoriu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE, având ca obiect contestație le executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă reprezentanta contestatorului avocat P. A. E., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constantă că s-a depus la dosar de M. C.-N., Direcția de Impozite și Taxe Locale, la data de 21 martie 2013, prin serviciul registratură, originalul plicului prin care s-a încercat comunicarea prin poștă a procesului verbal.
Instanța solicită reprezentantei contestatorului să îi comunice în ce condiții a ajuns procesul verbal în posesia contestatorului.
Reprezentanta contestatorului arată că fiica contestatorului este cea care a primit procesul verbal de la un agent care s-a deplasat la locuința acestuia. Contestatorul fiind aproape tot timpul plecat la țară nu poate indica momentul exact când procesul verbal a intrat în posesia acestuia. Tot ce poate arăta este faptul că după o perioadă contestatorul s-a dus la sediul Primăriei de unde i s-a comunicat că va fi scos din evidențe deoarece mașina care a fost sancționată prin procesul verbal nu îi aparține, fiind vorba de o camionetă. Prin urmare arată că nu poate preciza cu exactitate data la care a luat la cunoștință de procesul verbal, cert este că acest plic nu a intrat în posesia contestatorului. În dovedirea cererii arată că ar fi utilă emiterea unei adrese către Serviciul de Înmatriculări Autovehicule din cadrul Instituției Prefectului pentru a comunica ce marcă este autoturismul cu numărul de înmatriculare_, respectiv pe cine era înmatriculat acest autoturism în luna octombrie 2006. totodată, arată că ar fi utilă emiterea unei adrese către M. C.-N., Direcția de Taxe și Impozite Locale pentru a comunica în cursul anului 2006 pe numele cui apare acest autoturism înmatriculat, respectiv să comunice actele pe baza cărora a fost luat acest autoturism în evidențele fiscale.
Instanța în baza art. 399 alin. 3 Cod.Proc.Civ. ȘI art. 172 alin. 3 C.pr.fis. va respinge aceste cereri în probațiune ca inutile.
Instanța, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, respectiv în principal admiterea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale și în subsidiar admiterea excepției prescripției executării silite, fără cheltuieli de judecată. Mai mult, arată că potrivit codului de procedură fiscală executarea silită s-a prescris anul trecut, intimatul având la dispoziție o perioadă de 5 ani pentru a face actele de executare.
Instanța, în temeiul art. 150 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și considerându-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 22.01.2013, sub nr. de mai sus, formulată de contestatorul S. A. în contradictoriu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE, s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare întocmite în baza înștiințării de poprire nr._/05.12.2012 și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii s-a arătat că executarea sancțiunii contravenționale este prescrisă întrucât procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat nici personal prin scrisoare recomandată, nici prin afișare, aplicarea sancțiunii este prescrisă, că a intervenit prescripția executării silite potrivit art. 91 alin. 2 C.pr.fis. Pe fondul contestației s-a menționat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu s-a aflat vreodată în proprietatea sa.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, C.pr.fis.
În probațiune contestatorul a anexat copii după următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție (f. 10), înștiințare de poprire (f. 11), dovezi de comunicare (f. 12).
Cererea a fost legal timbrată cu 41 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar (f. 4, 23).
Intimatul a depus întâmpinare la data de 04._ prin care a arătat că nu se opune admiterii contestației, întrucât procesul verbal de contravenție nu a fost legal comunicat contestatorului. A solicitat aplicarea art. 275 C.pr.civ.
În probațiune s-au anexat copii după următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție (f. 16), somație (f. 17), dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție (f. 18-19), act de constatare (f. 19).
În ședința publică din data de 26.02.2013 s-a dispus suspendarea executării silite.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 05.12.2012 s-a emis înștiințarea de poprire nr._ prin care contestatorului i s-a adus la cunoștință luarea măsurii de indisponibilizare a veniturilor ori disponibilităților bănești ale acestuia în temeiul titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contravenției nr. 3657/29.03.2007 prin care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 400 lei.
Din înscrisurile de la dosar, reiese că procesul verbal a fost comunicat contestatorului prin scrisoare recomandată, neridicată de acesta, astfel încât a fost returnată intimatului. Totodată, conform mențiunilor de pe procesul verbal de contravenție, recunoscute de contestator prin reprezentantul său, acesta a fost comunicat fiicei contestatorului, prin deplasarea unui agent la domiciliul contestatorului, iar fiica acestuia i-a adus la cunoștință existența procesului verbal.
În drept, instanța reține că potrivit art. 172 C.pr.fis., persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, totodată, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Prin prisma motivelor invocate de contestator, instanța reține netemeinicia lor, atât sub aspectul comunicării titlului executoriu și intervenția prescripției cât și în privința apărărilor de fond.
Astfel, în temeiul art. 13 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției nr. 3657 prin care s-a aplicat amenda de 400 lei a fost încheiat cu respectarea termenului de 6 luni de la data constatării faptei, respectiv acesta a fost încheiat la data de 29.03.2007 pentru o faptă constatată la data de 07.10.2006.
Potrivit art. 14 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar în temeiul art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Ori, instanța observă că intimatul a procedat în mod legal la comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, care a ajuns la poșta de la domiciliul petentului la data de 03.04.2007, însă petentul nu s-a prezentat să-și ridice corespondența, deși domiciliul contestatorului, arătat în cererea introductivă coincide cu cel indicat în scrisoarea recomandată trimisă de intimat, de aceea poșta a avizat și reavizat pentru expirarea termenului de păstrare (f. 18, 27, 28). Mai mult, contestatorul a avut cunoștință de întocmirea procesului verbal și de aplicarea sancțiunii deoarece, în termenul legal de o lună, respectiv la data de 19.04.2007, de la data aplicării sancțiunii, acesta a fost comunicat personal fiicei contestatorului, care i-a adus la cunoștință despre procesul verbal, de vreme ce, contestatorul s-a interesat de la Primărie de amenda aplicată (f. 25).
Instanța reține în consecință comunicarea legală a procesului verbal și posibilitatea reală și efectivă a contestatorului de a formula plângere contravențională.
Conform art. 131 alin. 1 și 2 O.G. nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar acest termenul de prescripție se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
De aceea, contrar susținerilor contestatorului, dreptul intimatului de a cere executarea silită nu s-a prescris, începând să curgă de la data de 01.01.2008 și fiind întrerupt prin emiterea la data de 05.12.2012 a înștiințării de poprire, deci înainte de împlinirea acestui termen.
Instanța arată că, momentul la care contestatorul a primit înștiințarea este irelevant, cât timp textul de lege se referă expres la dreptul intimatului de a începe executarea silită, deci la momentul exercitării acestui drept și nu la momentul primirii înștiințării de către debitor, care în acest mod ar putea amâna acest termen, după cum s-a întâmplat și în speță (f. 12), până la împlinirea termenului de prescripție. În fapt, comunicarea înștiințării de poprire s-a realizat la data de 21.12.2012.
Apoi, instanța arată că, potrivit art. 142 alin. 4 O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă, aplicabil în speță raportat la art. 39 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 și art. 21 O.G. nr. 92/2003.
În final, instanța reține că, în condițiile în care contestatorul nu a formulat plângere contravențională în care să invoce că autoturismului cu nr. de înmatriculare_ nu s-a aflat vreodată în proprietatea sau posesia sa, aceste motive nu pot face obiectul analizei în cadrul contestației la executare, fiind vorba de apărări de fond, care putea fi ridicate doar în fața instanței învestite cu soluționarea plângerii contravenționale.
Având în vedere art. 172 alin. 3 C.pr.fis. și faptul că, în speță nu există motive de nelegalitate a actelor de executare din dosarul execuțional nr._, instanța apreciind neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul S. A. în contradictoriu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul S. A. cu domiciliul în C.-N., ., . în contradictoriu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE cu sediul în C.-N., Piața Unirii, nr. 1, jud. C..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 aprilie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex/02.05.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 06-08-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1948/2013.... → |
|---|
