Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 32862/325/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3185
SENTINTA CIVILA NR._/2013
Ședința publica din 04.09.2013
Instanța constituita din:
P.: R. D.
GREFIER: R. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de petentul C. V. O. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei la data de 4 august 2013, în sala de ședință, de organul de executare a mandatului de aducere din cadrul Politiei Locale, procesul-verbal de executare a mandatului de aducere, fila 27 .
Instanța față de dovada depusă de către organul de executare a mandatului de aducere din cadrul Politiei Locale, constată că, C. A. G., nu mai locuiește la adresa menționată și că, proprietara apartamentului nu are cunoștință despre numitul C. A. G. sau despre domiciliul acestuia.
Instanța față de aceste împrejurări, potrivit art. 188 alin. 3 C.pr.civ. trece la judecarea cauzei, în baza disp. art. 167 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar în baza disp. art. 150 C.pr.civ. constata că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față
Prin plângerea formulată pe rolul Judecătoriei Timișoara si declinată la această instanță, petentul C. V. O. solicită în contradictoriu cu I. Județean de Poliție anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 12.11.2012.
În motivarea plângerii, acesta arată că aflându-se în calitate de pasager în autoturismul taxi a fost legitimat de către organele de poliție, fiind bruscat de către aceștia pentru faptul că le-ar fi arătat semne obscene din mașina în care se afla.
În probațiune, solicită proba testimonială cu martorul asistent respectiv cu șoferul de taxi.
Plângerea nu a fost motivată în drept, iar petentul a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
La data de 13 martie 2013, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii petentului cu consecința menținerii procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
În probațiunea, a anexat raportul încheiat de către agentul constator cu referire la momentul constatarii contravenției.
Analizând plângerea formulată, întâmpinarea precum și întregul material probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr. 148 0707 din data de 07.10.2012 petentul a fost sanționat în temeiul art. 3 pct.1 raportat la art.4 alin.1 lit. b din Legea 61/1991 pentru adresarea de gesturi obscene de natură să tulbure liniștea publică /să lezeze demnitatea cetățenilor și onoarea acestora sau cea a instituților publice, gesturi adresate în fapt agenților de poliție.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop garantarea siguranței publice, apărarea ordinii și prevenirea faptelor ilicite, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul. Astfel instanța constată că atât în raportul agentului constatator cât și în procesul verbal apare menționată starea de tulburare în care se afla petentul, probabil aceasta l-a condus la manifestarea de gesturi obscene la adresa agenților de poliție.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța pentru a asigura pe deplin dreptul la apărare al petentului a încuviințat proba testimonială cu martorul asistent atât la comiterea contravenției cât și la încheierea procesului verbal dar acesta nu a putut fi găsit de instanța la adresa ce apare trecută în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acesteia îi incumba sarcina acestei probe în temeiul prezumției de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii care au fost avute în vedere de către agentul constator la momentul aplicării sancțiunii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către petentul C. V. O. cu domiciliul în Timișoara, . . în contradictoriu cu I. de P. Cluj cu sediul în Cluj N., . jud. Cluj privind procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.10.2012 încheiat de către intimat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în sedință publică, azi, 04.09.2013.
JudecătorGrefier
R. DanRozalia T.
Red./dact./RD/5ex./10.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6501/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
