Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 9746/211/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

Operator de date cu caracter personal nr. 3185

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013

Ședința publică de la 12.07.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: R.-M. P.

GREFIER: M. F.

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale înaintate de petentul B. G.-A., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, privind procesul verbal de contravenție . nr._/06.04.2013.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 12.06.2013, întâmpinare formulată de către intimat și înscrisuri anexă (filele 17-20), la data de 04.07.2013 răspuns la întâmpinare formulat de către petent (fila 28 și 32-33), iar la data de 10.07.2013, completări formulate de către petent (fila 30-31).

Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 republicată), instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, apreciază durata cercetării procesului la 30 de zile.

În temeiul art. 255 și art. 260 Noul Cod de procedură civilă, apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.

Instanța respinge ca neîntemeiată cererea în probațiune formulată de către petent prin răspunsul la întâmpinare, privind audierea în calitate de martor al numitului B. I. și a numitului P. Septimiu I., raportat la faptul că petentul nu a înțeles să precizeze teza probatorie.

Instanța în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 19.04.2013 (filele 1-3), petentul B. G.-A. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.04.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivare, petentul arată, în esență, că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității, că sancțiunea contravențională nu este proporțională cu fapta săvârșită

Cererea este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 4-5).

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 12.06.2013, întâmpinare (filele 17-19), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-206 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 223 alin. (3) C.proc.civ.

În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (fila 20).

La data de 04.07.2013, petentul B. G.-A. a depus la dosarul cauzeirăspuns la întâmpinare(fila 28).

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 06.04.2013 a fost întocmit de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.04.2013, prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum total de 450 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. f) din OUG nr.195/2002, respectiv pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de 101 alin. (1) punctul 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 06.04.2013, în jurul orelor 21.30, conducând autoturismul marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, în Cluj-N., iar la intersecția dintre . . respectat dispozițiile și indicațiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin aceea că nu a oprit la semnalul de oprire efectuat regulamentar, respectiv nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica „Alte mențiuni”, s-a consemnat „Nu sunt de acord cu modul în care am fost semnalizat să opresc. Nu am văzut baston reflectorizant”.

Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii

Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.

În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.

În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petent ca neîntemeiată.

Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. G.-A., cu domiciliul în Cluj-N., .. 7, județul Cluj, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.04.2013, ca neîntemeiată.

Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.04.2013.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel la Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iulie 2013.

PREȘEDINTEGREFIER

R.-M. POPAMELINDA F.

Red. R.M.P./ dact. M.F./4 ex./17.07.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA