Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 12888/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
DOSAR NR_
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013
Instanța constituită din :
P.: M. C. F.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul C. A. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.05.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, care se identifică cu cartea de identitate, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, petentul arată că nu are cereri prealabile.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu martora C. E., soția sa, care se afla cu acesta în autovehicul și care este prezentă în sala de judecată, fiind singura persoană de la fața locului.
Deliberând, în temeiul art. 255 C.pr.civ., instanța în raport de caracterul punitiv și preventiv al sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție, consideră că în cauză sunt incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O., motiv pentru care, în vederea respectării dreptului la apărare a petentului, precum și a principiului egalității de arme, va încuviința proba cu martora C. E., soția petentului, în ciuda opoziției intimatului, urmând a aprecia în considerentele hotărârii asupra subiectivității declarației martorei.
Este chemată apoi martora C. E., instanța procedând la audierea acesteia sub prestare de jurământ, declarația martorei fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, conform art. 323 alin. 1 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri în probațiune, instanța, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Petentul solicită anularea procesului verbal în ceea ce privește sancționarea sa pentru faptul că ar fi pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului. Arată că nu contestă sancțiunea aplicată pentru că nu a avut asupra sa documentele prevăzute de legea. Învederează instanței că recunoaște faptul că nu a avut asupra sa aceste documente.
Instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 03.06.2013, sub nr. de mai sus, petentul C. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORTUL DE P. AL JUDETULUI CLUJ a contestat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.05.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat că semaforul nu a fost roșu.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată.
În probațiune petentul a anexat în copie cartea de identitate (f. 3), iar în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a anexat o copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 4).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 02.07.2013 și a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare a arătat că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 194 lit. e, 205-206, art. 249, art. 250 C.pr.civ. și a anexat o copie lizibilă a procesului verbal (f. 15).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți și proba cu martora C. E., soția petentului.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 18.05.2013, ora 18:00, de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, precum și a contravenției prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare reținându-se în sarcina acestuia că la data de 18.05.2013, ora 17:55, a condus autoturismul marca Citroen, cu nr. de înmatriculare 3832TZ01, pe . la intersecție cu . respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune. De asemenea, s-a reținut că nu a avut asupra sa documentele personale precum și cele ale autovehiculului.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, care a declarat că semaforul nu a fost roșu.
Instanța reține că deși petentul a fost sancționat pentru săvârșirea a două fapte, acesta contestă doar sancționarea sa pt. fapta prev. de art. 100 alin. 3 lit. d.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.05.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
La termenul de judecată din data de 30.09.2013 s-a procedat la audierea în calitate de martor a soției petentului, în ciuda poziției intimatului. În acest sens, instanța arată că, analizând fapta și sancțiunea aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.05.2013, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (cauza Ziliberberg v. Moldovei, hotărârea din 01 februarie 2005, cauza Garyfallou AEBE v. Greciei, hotărârea din 22 septembrie 1998, cauza Dorota Szott-Medinska și alții v. Poloniei, hotărârea din 09 octombrie 2003), respectiv natura faptei, gradul de severitate al pedepsei, scopul aplicării sancțiunii, dacă norma legală pretins a fi încălcată se adresează tuturor cetățenilor, în speța de față sunt aplicabile garanțiile procedurale prevăzute de art. 6 C.E.D.O., cu privire la „acuzațiile în materie penală”, întrucât norma juridică reținută a fi încălcată de petent se adresează tuturor participanților la trafic, iar sancțiunea aplicată și scopul acesteia au caracter preventiv și punitiv.
Prin urmare, așa cum s-a subliniat anterior, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, motiv pentru care, a fost audiată în calitate de martor, fiica petentului, deoarece, din perspectiva respectării principiului egalității de arme și al faptului că, petentul ar fi pus în imposibilitatea de a face proba contrară celor constate de agentul de poliție, întrucât la data comiterii faptei acesta se afla în autovehicul doar cu soția sa și așa cum s-a consemnat și în procesul verbal nu erau prezenți martori. Mai mult, instanța observă că, prezumția de temeinicie a procesului verbal, bazată pe valoarea probatorie a observațiilor personale ale agentului constatator este una relativă și nu absolută.
Apreciind asupra subiectivității declarației martorei C. E. (f. 15), instanța consideră că din întrebările adresate acesteia de către instanța, martora a avut o atitudine sinceră, fiind de bună-credință. Astfel, conform declarației martorei, aflându-se în autovehiculul condus de petent, la data de 18.05.2013, în jurul orei 17:50, pe Calea Florești culoarea semaforului din intersecție a fost roșu. Totodată, martora a arătat că echipajul de poliție staționa pe partea dreaptă la aproximativ 100 de metri după semafor.
Prin prisma celor arătate de martoră, instanța apreciază că există un dubiu cu privire starea de fapt descrisă în procesul verbal, atâta timp cât din cele declarate de aceasta rezultă că, echipajul de poliție staționa după intersecție, motiv pentru care acest dubiu afectează temeinicia procesului verbal și urmează a fi interpretat în favoarea petentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră că dubiul ce planează asupra stării de fapt descrise de agentul constatator, profită petentului, motiv pentru care, se impune anularea în parte a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.05.2013 de către organul constatator I.P.J. Cluj în ceea ce privește sancționarea petentului pentru fapta prev. de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în sumă de 300 lei aplicate prin acest proces verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. A., cu domiciliul în comuna G., ., jud. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, și în consecință:
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.05.2013 în ceea ce privește sancționarea petentului pentru fapta prev. de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 300 lei aplicată petentului prin același proces verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF./4 ex/04.10.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 12-02-2013, Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
