Somaţie de plată. Sentința nr. 3551/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3551/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 24249/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 3551/2013
Sedinta publica din 20 februarie 2013
Instanta constituita din:
JUDECATOR: A. M. P.
GREFIER: I. M. V.
S-a luat in examinare cererea de chemare in judecata formulata de creditorul S. S. in contradictoriu cu debitorul . SRL, având ca obiect somație de plată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, mersul dezbaterilor fiind consemnat in incheierea de sedinta din13 februarie 2013.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 17 octombrie 2012, sub nr._, creditoarea S.C.M. S. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul ., emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitorul să fie obligat să achite suma de 5.739,37 lei, reprezentând debit neachitat, și penalități de întârziere în cuantum de 1087,24 lei, calculate de la data scadenței facturilor fiscale până la data de 15.10.2012, precum și, în continuare, în cuantum de 0,4%, până la data plății efective a debitului, și totodată, la plata sumei de 1038,38 lei, reprezentând chirie luna noiembrie 2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1806/31.10.2007, având ca obiect un spațiu din Cluj-N., ., jud. Cluj, cu obligația chiriașului de a achita chiria și utilitățile. Debitoarea nu și-a respectat obligațiile, acumulând un debit de 5.739,37. La data de 03.10.2012, debitoarea a solicitat rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 05.10.2012, dar contractul prevede că este necesar un preaviz de 60 de zile pentru reziliere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 119/2007.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: tabel calcul penalități, contract de închiriere, convenție, proces-verbal de predare-primire, acte adiționale, cerere de reziliere, fișă analitică, facturi fiscale.
Creditoarea a formulat precizare de acțiune, prin care a arătat că solicită obligarea debitoarei la plata sumei totale de 5913,85 lei, întrucât debitorul achitat o parte din debit, mai exact 2000 de lei.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a arătat că raportat la ultimul act adițional de majorare a chiriei, care conținea mențiunea rezilierii contractului de închiriere, debitoarea a refuzat să-l semneze, nefiind de acord cu propunerea de mărire și anunțând în acest sens creditoarea. De asemenea, în cursul lunilor iulie-septembrie 2012, debitoarea a efectuat demersuri în vederea găsirii unui nou spațiu și mutării în acel loc. S-a mai precizat că facturile fiscale emise pe lunile octombrie-noiembrie nu au fost acceptate la plată de către debitoare și că este necesară administrarea de probe complexe pentru a demonstra cele susținute prin întâmpinare.
Creditoarea a depus răspuns la întâmpinare, arătând că motivele invocate în apărare de către debitoare sunt simple afirmații nesusținute de probe, că obligația de plată a debitoarei rezultă din contractul încheiat de părți, că debitoarea a acceptat majorarea chiriei comunicată prin actul adițional nr. 528/28.05.2012 prin plata facturilor pe lunile mai și iulie, că debitoarea este cea care se sustrage de la plata obligațiilor contractuale, iar nu creditoarea de la analiza conduite sale.
Creditoarea a depus concluzii scrise, reiterând cele susținute prin răspunsul la întâmpinare.
La termenul din 13 februarie 2013, instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1806/31.10.2007, având ca obiect un spațiu din Cluj-N., ., jud. Cluj, cu obligația chiriașului de a achita chiria și utilitățile. Au fost emise facturile fiscale de la dosar, dar debitoarea nu și-a respectat obligațiile, acumulând un debit total de 4.826,61 lei, precizat de către creditoare în cursul judecării acestei cauze, ca urmare a plății unei părți din debit de către debitoare. La data de 03.10.2012, debitoarea a solicitat rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 05.10.2012, deși contractul prevede că este necesar un preaviz de 60 de zile pentru reziliere.
Examinând contractul de închiriere nr. 1806/31.10.2007, instanța reține că potrivit art. 4, locatarul avea obligația să achite lunar chiria până în data de 10 a lunii pentru care s-a emis factura, iar pentru utilități, până în data de 10 a lunii următoare. Totodată, în baza art. 5, se vor calcula penalități de întârziere în cuantum de 0,4% pentru fiecare zi.
În drept, potrivit art. 2 din OUG nr. 119/2007, procedura emiterii ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști.
În speță, instanța constată că facturile fiscale atașate la dosar se coroborează cu contractul de închiriere nr. 1806/31.10.2007, care a fost acceptat de către debitoare prin semnare și ștampilare, și fac astfel dovada raporturilor convenționale dintre părți, inclusiv a obligației debitoarei de a achita creditoarei suma de 1844,94 lei, reprezentând contravaloarea chiriei și utilităților aferente facturilor nr. 723/31.08.2012, nr. 767/04.09.2012 (fără penalitățile de întârziere) și nr. 815/28.09.2012. Instanța mai reține că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, întinderea obligației rezultând din înscrisurile antemenționate, are ca obiect o sumă de bani, iar obligația de a plăti creditoarei a devenit scadentă la datele menționate în cuprinsul facturilor fiscale. Mai mult, aceste sume au fost recunoscute de către debitoare prin întâmpinare, în care se face trimitere la fișa analitică de la fila 43 și care cuprinde facturile fiscale antemenționate.
Referitor la obligarea debitoarei la plata contravalorii chiriei pentru lunile octombrie-noiembrie, în cuantum de 2076,76 lei, instanța constată că la data de 28.05.2012 a intervenit între părți actul adițional nr. 528, prin care s-a prelungit durata închirierii la încă un an și prin care s-a modificat cuantumul chiriei, prevăzându-se totodată și că nerestituirea actului adițional semnat se consideră neacceptare, fapt ce duce la încetarea contractului. Debitoarea a susținut că a stabilit de comun acord cu creditoarea încetarea contractului ca urmare a refuzului său de a semna actul adițional, efectuând demersuri pentru căutarea unui nou spațiu. Cu toate acestea, instanța nu poate reține apărările debitoarei, întrucât nu a adus dovezi în sprijinul existenței unei înțelegeri cu creditoarea în sensul încetării contractului, ci, din contră, a continuat să folosească spațiul închiriat până la sfârșitul lunii septembrie 2012, conform propriilor afirmații. De asemenea, așa cum s-a arătat, debitoarea a efectuat plățile aferente chiriei majorate prin actul adițional pentru lunile iunie-iulie 2012, prin OP nr. 33/10.09.2012, semn că respectivul contract dintre părți a continuat să-și producă efectele. Mai mult, dacă raporturile contractuale dintre părți ar fi încetat ca urmare a nesemnării actului adițional, nu ar mai fi fost necesară cererea debitoarei din data de 03.10.2012, prin care a solicitat rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 05.10.2012.
Așadar, în lumina acestor considerente, instanța constată că raporturile contractuale dintre părți nu au luat sfârșit prin refuzul debitoarei de a semna actul adițional, iar simpla invocare de către debitor a unor apărări de fond cu privire la existența unui acord în acest sens între părți nu conduce de plano la respingerea acțiunii. Astfel, instanța reține că debitoarea nu a respectat disp. art. 11 din contractul nr. 1806, potrivit cărora pentru rezilierea contractului este necesar un preaviz de 60 de zile, și, în consecință, constată că datorează chiria pentru lunile octombrie-noiembrie 2012, în cuantum de 2076,76 lei.
În consecință, instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei totale de 3921,70 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 723/31.08.2012, nr. 767/04.09.2012 (fără penalitățile de întârziere) și nr. 815/28.09.2012 și a chiriei aferente lunilor octombrie-noiembrie 2012.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța constată că părțile au stabilit în contract, la art. 5, penalități de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi. Raportat la factura nr. 767/04.09.2012, instanța observă că aceasta cuprinde penalități de întârziere în cuantum de 1013,92 lei, calculate până la data de 31.08.2012, astfel încât, va soma pe debitoare să plătească penalitățile de întârziere antemenționate și penalități de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, de la data scadenței sumelor ce constituie debitul principal de 3921,70 lei până la data plății efective a debitului.
Față de cele reținute în fapt și în drept, în temeiul art. 10 și art. 2 din OUG. nr. 119/2007 raportat la art. 969 alin. 1 și art. 43 din Codul comercial, instanța va admite în parte cererea formulată de creditoare și va soma debitoarea suma de 3921,70 lei, reprezentând debit neachitat, precum și penalitățile de întârziere antemenționate.
Cât privește termenul de plată, în temeiul art. 10 alin. 3 din OUG 119/2007, instanța va stabili ca acesta să fie de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Reținând culpa procesuală a debitoarei în promovarea prezentei acțiuni, în temeiul art. 274 C.proc.civ., o va obliga la plata către creditoare a sumei de 42 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, din care suma de 39 lei reprezintă taxa de timbru și 3 lei-timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea pentru emiterea ordonanței de plată formulată de creditorul S.C.M. S., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu debitorul . SRL, cu sediul în Cluj-N., ..n., jud. Cluj, și în consecință:
Obligă pe debitoare la plata către creditoare a sumei totale de 3921,70 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 723/31.08.2012, nr. 767/04.09.2012 (fără penalitățile de întârziere) și nr. 815/28.09.2012 și a chiriei aferente lunilor octombrie-noiembrie 2012, precum și la plata de penalități de întârziere în cuantum de 1013,92 lei, calculate până la data de 31.08.2012 și evidențiate prin factura nr. 767/04.09.2012, și, totodată, la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, de la data scadenței sumelor ce constituie debitul principal de 3921,70 lei, până la data plății efective a debitului, în termen de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 42 lei, în favoarea creditorului.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. M. P. I. M. V.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3552/2013.... → |
|---|
