Plângere contravenţională. Sentința nr. 259/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 259/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 13846/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 259/2013
Ședința publică din data de 11.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art.1591 alin. 4 cod procedură civilă, instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Întrebat fiind, petentul arată că martorul O. P. nu este prezent la acest termen.
Față de lipsa martorului O. P., încuviințat pentru petent la termenul de judecată anterior, instanța omite audierea acestuia în cauză.
Față de lipsa martorului asistent V. I. S., legal citat, instanța omite audierea acestuia în cauză.
La întrebarea instanței, petentul arată că nu poate prezenta la acest termen înscrisuri medicale în dovedirea motivelor plângerii.
Întrebat fiind, petentul arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat în prezenta cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă petentului cuvântul pe probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.Civ. a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, considerându-le pertinente, concludente și utile pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind alte cereri de probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită instanței admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată în cererea introductivă de instanță. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei în temeiul art. 150 C.pr.Civ. și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 08.06.2012, petentul D. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună în principal anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.05.2012 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ și exonerarea de plata amenzii stabilite și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În fapt, petentul a arătat că a fost încheiat un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.05.2012, reținându-se că în data de 28.05.2012, în jurul orelor 00:30, a condus auto marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe DN1 E60 în loc. Florești efectuând manevra de depășire a autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare_, peste marcajul longitudinal continuu, trecând pe sensul de mers, rulând din direcția Oradea înspre Cluj-N..
Petentul a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât avea dureri foarte mari la dantură, astfel se grăbea foarte tare să ajungă în Cluj-N. la Urgență.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată.
În dovedirea plângerii s-a atașat în copie procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.05.2012 (f. 76), carte de identitate (f. 7).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt, până la proba contrară, sarcina probei conform art. 1169 C.civ. revenindu-i petiționarului și nu intimatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
În probațiune s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 13-14).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.05.2012, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin. (1) lit. (i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, sancționată de art. 100 alin. (3) lit. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 întrucât în data de 28.05.2012, în jurul orelor 00:30, a condus auto marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe DN1 E60 în loc. Florești efectuând manevra de depășire a autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare_, peste marcajul longitudinal continuu, trecând pe sensul de mers, rulând din direcția Oradea înspre Cluj-N...
Urmare a constatării săvârșirii acestei contravenții, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 08.06.2012.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. (1) lit. (i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice („Se interzice depasirea vehiculelor: i) cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere;”) sancționată de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 („Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depasirea;”).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul, nu a solicitat administrarea niciunei probe în susținerea afirmațiilor sale, astfel că nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.05.2012 formulată de petentul D. C., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. I. C.
Red./Dact./A.P./5 ex./17.01.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 04-02-2013, Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Încheierea nr.... → |
|---|
