Plângere contravenţională. Sentința nr. 464/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 464/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 19396/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 464/2013
Ședința publică din data de 14.01.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul G. D. A. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, privind procesul verbal de contravenție nr._/484/02.07.2012.
La apelul nominal făcut în cauză atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea intimatului de judecare a cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.,
Judecătoria, fiind legal sesizată și obligată să își stabilească din oficiu competența generală, materială și teritorială, potrivit art. 1591 C.pr.civ., astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța constată că, la data de 19.12.2012, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de copia notei de constatare, copia procesului verbal, precum și dovada de comunicare a acestuia.
Apoi, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ la data de 20.08.2011, petentul G. D. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/484 încheiat în data de 02.07.2012.
În motivare, petentul a învederat, în esență, că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității întrucât autoturismul cu nr. de înmatriculare_, deși îi aparține, nu a fost întrebuințat de el în perioada martie – iulie 2012.
În drept, petentul a invocat în susținerea plângerii sale dispozițiile art. 16 - 17, art. 19 alin. 1 și art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus, în copie, la dosar: procesul verbal de constatare a contravenției nr._/484/02.07.2012 (fila 6) și dovada comunicării procesului verbal (fila 7).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citat, intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ a depus întâmpinare (filele 9 - 10), la data de 19.12.2012, prin Serviciul Registratură, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și nelegală și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, a susținut că petentul avea obligația de a se prezenta la sediul său cu nota de constatare afișată pe parbrizul vehiculului în vederea întocmirii procesului verbal de contravenție, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, iar cu privire la lipsa martorului din procesul verbal a menționat că agentul constatator a precizat motivele pentru care nu s-a putut indica martorul în procesul verbal.
În drept, a invocat dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, art. 10 lit. a din HCL nr. 26/2010.
În dovedire, a depus: procesul verbal de constatare a contravenției (fila 12), nota de constatare (fila 13) și dovada comunicării procesului verbal (filele 14 – 15).
În cauză, instanța a administrat și încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 02.07.2012 a fost întocmit de către agentul constatator M. V. din cadrul Direcției Poliției Locale a Municipiului C.-N. procesul verbal de constatare a contravenției nr._/484, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 10 lit. a din HCL nr. 26/2010, respectiv pentru faptul că, în data de 23.05.2012, în jurul orelor 17.09, în urma controlului efectuat pe .. 13, autoturismul cu număr de înmatriculare_ proprietatea petentului, staționa fără tichet sau abonament de parcare valabil; pentru acest motiv, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în sumă de 200 lei.
În procesul verbal se menționează și faptul că petentul nu a fost de față la momentul întocmirii procesului verbal, iar persoanele de față nu se implică ca martori.
Analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Prin plângerea contravențională formulată petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție în temeiul art. 17 și art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la primul motiv de nulitate, instanța reține că, în baza art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor din procesul verbal de contravenție privind numele și prenumele contravenientului atrag nulitatea absolută a acestuia, însă, în cauză, în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a consemnat numele și prenumele contravenientului.
Totodată, petentul a invocat și încălcarea prevederilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 întrucât agentul constatator nu a indicat un martor care să confirme lipsa sa de la momentul întocmirii procesului verbal, dar, așa cum rezultă din conținutul procesului verbal de contravenție s-au indicat motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în aceste împrejurări, respectiv „persoanele de față refuză să se implice”, în conformitate cu dispozițiile alin. 3 al art. 19 din OG nr. 2/2001.
Față de cele expuse, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului verbal contestat pentru motivele invocate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Simplele susțineri ale petentului că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității întrucât în perioada martie – iulie 2012 nu a utilizat autoturismul cu număr de înmatriculare_, în lipsa unor dovezi în acest sens, nu pot să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal atacat.
În apărarea sa petentul a invocat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența Curții Europene (cauza A. c. României).
Instanța reține că, în baza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin plângerea formulată petentul nu a dovedit inexactitatea situației indicate în procesul verbal și nici nu a oferit o explicație rațională pentru care agentul constatator ar fi întocmit procesul verbal de contravenție cu consemnarea unei situații care nu corespundea realității, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, prezumția de nevinovăție de care se prevalează petentul prin plângerea formulată fiind răsturnată, având în vedere că nu există dubii privind exactitatea observațiilor personale ale agentului constatator.
În cauză, instanța reține că petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, deși, sarcina probei îi revenea acestuia, el neaducând nicio dovadă în sprijinul contestării stării de fapt reținute în sarcina sa. Procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie, conform unei practici constante, poziție exprimată în acest sens și de Curtea Constituțională (Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003, Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003, etc.).
În ceea ce privește cauza A. contra României, invocată de petent, în susținerea plângerii sale, instanța reține că aceasta nu are relevanță în spețe similare, OG nr. 2/2001 respectând cu strictețe cerințele art. 6 din CEDO și garanțiile procesuale impuse de acesta, așa cum a statuat Curtea Constituțională și prin deciziile nr. 216/2008, nr. 490/2008 și nr. 727/2008.
Față de considerentele expuse și având totodată în vedere și împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a proceselor verbale atacate, instanța apreciază că forța probantă a acestora nu a fost răsturnată, ele bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea lor.
Avându-se în vedere și faptul că petentului i s-a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul G. D. A. și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/484 din data de 02.07.2012.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul G. D. A., cu domiciliul în Timișoara, . nr. 25, ., jud. T., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., . - 3, jud. C..
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/484 din data de 02.07.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 14.01.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A. 15.01.2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6214/2013.... → |
|---|
