Plângere contravenţională. Sentința nr. 4660/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4660/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 29020/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ – N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal – 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4660/2013
Ședința publică din data de 11.03.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul H. F. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de 11.03.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.12.2012, petentul H. F. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ anularea procesului verbal de contravenție . nr._/27.11.2012.
În motivarea plângerii, petentul a învederat, în esență, că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității întrucât nu a circulat cu viteza de 84 km/h.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001 și NML 021-05.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri (filele 7 – 10).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
La data de 01.02.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ a depus întâmpinare (filele 12 - 14), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic încheiat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16, art. 17 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, art. 115 – 118 C.pr.civ.
În dovedire, a depus la dosar: buletinul de verificare metrologică (fila 15), planșe foto (fila 16) și certificatul de aprobare model radar (fila 17).
La data de 06.03.2013, prin Serviciul Registratură, petentul a depus concluzii scrise (filele 27 – 19).
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 27.11.2012 a fost întocmit de agentul constatator din cadrul IPJ Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ (fila 7), prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. c și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, în aceeași dată, în jurul orelor 19.16, a fost înregistrat cu aparatul radar, în timp ce conducea autoutilitara marca Volkswagen LT35, cu nr. de înmatriculare_, pe DN16, C. V. km 12, circulând cu viteza de 84 km/h, de asemenea, nu a avut asupra sa actul de identitate; pentru aceste motive, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în sumă de 420 lei și avertisment.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petent.
Analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condiților de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Totodată, sub aspectul legalității, la întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 definește mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic ca fiind „dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei”.
Instanța reține că potrivit Capitolului 1 pct. 4.3 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 al Biroului Român de Metrologie „Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate”. Conform Capitolului 1 pct. 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor „nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1…4.3 din prezenta normă”.
Față de dispozițiile legale menționate, instanța apreciază că în cazul contravenției prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002, precum și al celorlalte contravenții a căror constatare se realizează prin mijloace tehnice, prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției operează numai de la momentul și în măsura în care intimata face dovada că cinemometrul, prin care s-a constatat depășirea vitezei maxime admise, îndeplinește condițiile cerute de lege, reliefate mai sus.
Intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică (fila 15), planșe foto (fila 16) și certificatul de aprobare model radar (fila 17). Din analiza acestora și a conținutului procesului verbal . nr._/27.11.2012 (fila 7), instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale menționate, bucurându-se de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Aspectele menționate de petent în plângerea contravențională privitoare la condițiile meteorologice care ar fi existat la data comiterii presupusei fapte contravenționale, în sprijinul cărora s-a depus la dosar înscrisul de la fila 10, nu sunt suficiente, în opinia instanței, să atragă vreun dubiu cu privire la măsurătorile efectuate în data de 27.11.2012.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul verbal atacat.
În apărarea sa petentul a invocat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența Curții Europene.
Instanța reține că, în baza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin plângerea formulată petentul nu a dovedit inexactitatea situației indicate în procesul verbal și nici nu a oferit o explicație rațională pentru care agentul constatator ar fi întocmit procesul verbal de contravenție cu consemnarea unei situații care nu corespundea realității, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, prezumția de nevinovăție de care se prevalează petentul prin plângerea formulată fiind răsturnată, având în vedere că nu există dubii privind exactitatea consemnărilor agentului constatator.
În cauză, instanța reține că petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal, deși, sarcina probei îi revenea acesteia, neaducând nicio dovadă în sprijinul contestării stării de fapt reținute în sarcina sa. Procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie, conform unei practici constante, poziție exprimată în acest sens și de Curtea Constituțională (Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, Decizia nr. 251 din 12 iunie 2003, Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003, etc.).
Raportat la cererea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În speță, instanța constată că petentul nu a învederat motivele pentru care s-ar justifica aplicarea unui avertisment.
Pe cale de consecință, nu a fost înlăturată forța probantă a procesului verbal de sancționare și constatare a contravenției, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul H. F. F..
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul H. F. F., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 3, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 27.11.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 11.03.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A. 20.03.2013/4 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 302/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Grăniţuire. Sentința nr. 6574/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
