Plângere contravenţională. Sentința nr. 5958/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 5958/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 23115/211/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECTIA CIVILA

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal - 3185

SENTINTA CIVILA NR. 5958/2013

Ședința publică din data de 27 martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I.-M. R.

Grefier: M. P.

Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe petenta S.C. I. & D. PROMOTION S.R.L., in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect plângere contravetionala.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal indeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se constata ca dezbaterile au avut loc în ședință publică din 20.03.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta, cand, având nevoie de timp pentru a delibera, in temeiul dispozitiilor art. 260, alin. 1 Cod pr.civila, a amânat pronunțarea hotararii in cauza pentru data de azi, 27.03.2013, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Asupra cauzei civile de față, constata urmatoarele:

Prin plângerea (fl. 2-3) înregistrată pe rolul acestei instanțe in data de 03.10.2012, sub dosar nr._, petenta S.C. I. & D. PROMOTION S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ încheiat in data de 27.09.2012 si exonerarea de la plata amenzii stabilite, iar in subsidiar reindividualizarea sanctiunii aplicate cu avertismentul.

In motivare, a aratat ca soferul autovehiculului detinea la bord toate documentele mentionate in procesul verbal, precum si foaia de parcurs, care nu a fost mentionata in procesul verbal intrucat inspectorii de control au spus ca nu au ce face cu ea. La aceeasi data au fost verificate si diagramele tahograf anterioare, constatandu-se ca in data de 25.09.2012 conducatorul auto a depasit perioada de lucru cu o ora si 20 de minute. F. de aceasta imprejurare s-au luat masuri interne de sanctionare a conducatorului auto prin taierea cu 10% a salariului pe luna septembrie a anului 2012, astfel incat considera ca pentru aceasta abatere a conducatorului auto (abatere savarsita strict din culpa acestuia), nu poate fi sanctionata atat societatea petenta, cat si persoana care se face vinovata de savarsirea contraventiei. Apreciaza ca sanctiunea aplicata este disproportionata in raport cu modalitatea de savarsire a contraventiei, petenta fiind sanctionata cu amenda in cuantum de_ lei, avand in vedere ca totusi acest document de transport nu este mentionat, precum si sanctionarea de doua ori a aceleiasi contraventii. Considera ca sarcina probatiunii in cadrul solutionarii unei plangeri contraventionale incumba intimatei.

In drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2001.

In probatiune, a depus procesul verbal contestat (fl. 5),

Plângerea este scutita de plata taxelor de timbru si timbru judiciar conform art. 15, lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul in data de 21.01.2013, prin serviciul Registratura al instantei, a depus intampinare (fl. 12-15), solicitand respingerea plangerii ca netemeinica si nelegala si mentinerea in totalitate a procesului verbal de contraventie contestat.

In probatiune, intimatul a depus inscrisuri (fl. 17-28).

Instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 27.09.2012, petenta S.C. I. & D. PROMOTION S.R.L. a fost sancționata contravențional cu amenda in cuantum de 8000 lei pentru fapta prevazuta si sanctionata de art. 4, pct. 57.6, respectiv art. 7, alin. 1 si 2, lit. A din H.G. nr. 69/2012 si cu amenda in cuantum de 3000 lei pentru fapta prevazuta si sanctionata de art. 9, alin. 1, lit. D din O.G. nr. 37/2007 de către intimatul INSPECTORATUL DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER, retinandu-se ca in urma accidentului de circulatie din data de 26.09.2012, ora 20:24, produs pe varianta Cluj-Est, km 18+900, jud. Cluj, in care a fost implicat ansamblul auto format din autotractorul cu numar de inmatriculare_ si semiremorca cu numar de inmatriculare_, utilizat de S.C. I. & D. Promotion S.R.L., in baza copiei conforme nr._/13.07.2012, condus de conducatorul auto N. V., care efectua transport rutier de marfuri generale, national, in baza facturii fiscale nr. 6289/26.09.2012, pe directia Sibiu – D., s-a constatat nerespectarea de catre operatorul de transport rutier a obligatiei de a asigura existenta la bordul vehiculelor care efectueaza transport rutier contra cost a documentului de transport valabil, conform tipului de transport efectuat. De asemenea, in urma verificarii diagramelor tahograf cu programul de control TAHOSCAN 1.9, aflat in dostarea ISCTR, s-a constatat ca in data de 25.09.2012, in intervalul orar 12:39 – 19:09, conducatorul auto N. V. a realizat un timp de conducere de 5 ore si 50 de minute in loc de 4 ore si 30 de minute, fiind prea lung cu o ora si 20 de minute, conducere continua.

Procesul verbal de contraventie a fost intocmit in lipsa reprezentantului legal al petentei (fl. 17).

În baza art. 34, din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În cauza dedusă judecății, se constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției (fl. 22), iar instanța, în temeiul art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.

Verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.09.2012, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, se constată că petenta nu a invocat producerea vreunei vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale referitor la întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție. Întrucât, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativa a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, se constată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientei, astfel:

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate, autenticitate și verdicitate.

Întrucât art. 47 din O.G. nr. 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art.1169-1206 C.civ.

Din această perspectivă, în materie contravențională, instanța reține că revine petentei obligația de a propune probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.De asemenea, instanța reține că din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentei, toate acestea fără a nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului.

În ceea ce privește fapta contraventionala prevazuta de art. 4, pct. 57.6 din H.G. nr. 69/2012, respectiv lipsa de la bordul vehiculului a documentului de transport, instanța reține că aceasta corespunde realității.

Temeiul juridic în baza căruia a fost sancționată petenta, respectiv art. 4, pct. 57.6 din O.U.G. nr. 95/2012, prevede ca constituie contravenție, dacă nu este considerata infracțiune potrivit legii penale, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a documentului de transport, conform tipului de transport rutier efectuat.

Totodata, potrivit art. 39 din Ordinul nr. 980/2011 (1) Pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier.

(2) În sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 14 la prezentele norme metodologice.

Intimata sustine ca la data controlului conducatorul auto al societatii petente a prezentant o scrisoare de tip CMR, din care a rezultat ca transportatorul era o alta societate si nu petenta, respectiv S.C. Cons Traditie S.R.L. (fl. 24).

Din actele și lucrările dosarului, nu rezultă o alta stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție. Cum petenta nu a furnizat probe din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, respectiv ca la data controlului a prezentat inspectorului de control scrisoarea de transport de tip CMR aferenta transportului efectuat, deși a avut posibilitate si, totodata, obligație potrivit art. 1169 C.civ. si art.129 al.1 teza finala C.pr.civ. care dispun că „cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească” și respectiv, ”de asemenea, ele (n.jud. – părțile) au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură Civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”, instanta constata ca nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, apararea petentei fiind doar formala.

Referitor la fapta contraventionala prevazuta de art. 8, alin. 2, pct. 4 din O.G. nr. 37/2007, petenta nu contesta existenta acesteia, ci apreciaza ca, intrucat aceasta fapta a fost savarsita strict din culpa conducatorului auto, care a fost sanctionat prin taierea cu 10% a salariul pe luna septembrie a anului 2012, nu poate fi sanctionata atat societatea petenta cat si persoana care se face vinovata de savarsirea contraventiei.

Sustinerea petentei referitoare la faptul ca nu poate fi sanctionata pentru conduita prepusului sau este neintemeiata, intrucat legiuitorul a prevazut expres subiectul care are calitate procesuala activa in cazul contraventiei prevazuta de art. 8, alin. 2, pct. 4 din O.G. nr. 37/2007. Astfel, potrivit art. 8, alin. 2, pct. 4 din OG nr. 37/2007 constituie contraventie depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute si se sanctioneaza cu cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, conform art. 9, alin. 1, lit. D din acelasi act normativ. Prin urmare nu este la latitudinea agentului constatator pe cine sa sanctioneze, acesta fiind obligat sa sanctioneze pe operatorul de transport, in speta petenta.

Astfel, instanta retine ca procesul verbal de contravenție . nr._/27.09.2012 îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie, neputându-se dispune anularea acestuia.

In ceea ce priveste cererea petentei de reindividualizare a sanctiunilor aplicate cu sanctiunea avertisment, instanta retine ca este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

In baza art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, în funcție de criteriile stabilite de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere, sub acest aspect, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. In același sens, și art. 5, alin. 5 din OG 2/2001, stabilește că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei

Potrivit art. 7 din O.G. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.

După cum rezultă din limitele legale ale amenzilor prevăzute pentru contravențiile reținute în sarcina petentei (8000-_ lei, 3000-6000 lei), acestea prezintă un grad ridicat de pericol social abstract. Astfel, pentru a se justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, petenta trebuie să invoce și să dovedească împrejurări de natură să confere faptei valențe atenuante, împrejurări care nu au fost însă relevate în prezenta cauză.

Raportat la faptul ca agentul constatator a stabilit pentru ambele fapte contraventionale cate o sancțiune îndreptată spre minimul prevăzut de lege, reține că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge, ca neintemeiata, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. I. & D. PROMOTION S.R.L, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.09.2012 incheiat de Inspectoratul de S. pentru Control in Transportul Rutier.

Față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ. și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind întemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE :

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. I. & D. PROMOTION S.R.L., cu sediul in Bucuresti, ., sector 4, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE S. PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul procesual ales in Cluj-N., .. 41, jud. Cluj și, în consecință,

Menține procesul verbal de contravenție . nr._ incheiat la data de 27.09.2012 de către agentul constatator din cadrul intimatului.

F. cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2013,

P., GREFIER,

I. M. R. M. P.

Red. Tech. I.M.R. / 4 ex / 26.05.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 5958/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA