Pretenţii. Sentința nr. 6263/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 6263/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 7414/211/2012

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6263/2013

Ședința publică din data de 02.04.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G. I. A.

GREFIER S.-A. A.-I.

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții S. C. și S. M., în contradictoriu cu pârâtul C. M. A. și C. A.-C. având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.03.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru depunerea de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 02.04.2013.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._ /2008, reclamanții S. C. și soția S. M. au chemat în judecată pe pârâtul C. M. A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige paratul la plata sumei de 6.944,38 lei, cu titlu de contravaloarea reparații necesare asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_, suma de 124,92 lei cu titlu de contravaloare a calculului de reparații întocmit de către S.C. DACIA SERVICE CLUJ FELEAC S.A. la data de 21.02.2012, suma de 150 lei/zi reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a autoturismului, de la data producerii avariilor si pana la data repunerii in situația anterioara, cu obligarea de plata a dobânzii legale aferente acestor sume calculate de la data producerii faptului prejudiciabil și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat ca autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ este proprietatea . dobândit în timpul căsătoriei, chiar daca figurează doar pe numele reclamantului. In data de 20.02.2012, orele 13, in timp ce reclamantul se afla la domiciliul său in Florești, a auzit o bubuitura puternica, motiv pentru care a ieșit pe balcon pentru a vedea ce se întâmplă, constatând că autoturismul acestora, parcat în parcarea blocului, lângă imobilul paratului, fusese grav avariata ca urmare a căderii de zăpada/gheata de pe casa paratului situata in Florești, ., jud. Cluj, unde, acesta nu a efectuat masurile de prevenire ale acestei situații (nu a înlăturat gheata si zăpada de pe acoperișul casei, nu a avut opritoare pentru zăpada, etc). Avariile au fost consistente, ele afectând grav zona capotei, parbrizului si tavanului mașinii. In urma apelului reclamantului la serviciul 112, au sosit organele de politie care au constatat avariile si au eliberat autorizația pentru reparații. Reclamantul a adus la cunostința pârâtului incidentul produs, în seara aceleiași zile, solicitându-i acestuia sa fie despăgubit sau să-i prezinte asigurarea imobilului, pentru a recupera daunele, eventual, de la asigurător. Ulterior, in data de 21.02.2012, paratul i-a comunicat ca asigurarea pe care o deține pentru respectivul imobil nu repara astfel de daune, fără a-i prezenta in acest sens vreo dovada nici pana la momentul redactării cererii. Totodată, chiar la cererea paratului, reclamantul a solicitat către S.C. DACIA SERVICE CLUJ FELEAC S.A. efectuarea unui calcul de reparație, efectuat a doua zi după producerea avariilor, iar apoi a adus la cunoștința paratului costul reparațiilor care se ridica la suma de 6.944,38 lei. Paratul i-a solicitat, însă, sa facă reparațiile in alt autoservice decât cel specializat-agreat, respectiv unde este cel mai ieftin. Reclamantul a arătat că i-a spus pârâtului că nu poate efectua reparațiile oriunde, în condițiile în care autoturismul se afla in perioada de garanție, pana la data de 29.07.2013.

Deși a încercat soluționarea pe cale amiabila a litigiului, pârâtul fiind notificat in acest sens de două ori, prima notificare a fost refuzata, iar a doua notificare comunicata prin executor judecătoresc a fost afișata. In ambele notificări, reclamanții au arătat, ca daca va fi plătit costul reparațiilor in termenul indicat, nu vor mai solicita cheltuielile legate de lipsa de folosința a bunului. Pârâtul a răspuns doar celei de a doua notificări, din răspunsul primit in data de 14.03.2012 rezultând că paratul nu a predat asigurarea și nu înțelege sa achite suma de bani solicitata, respectiv cea din devizul de calcul efectuat de către reclamanți. În susținerea refuzului de plata, pârâtul a insinuat că ar fi culpa reclamantului în avarierea mașinii, cu referire la locul unde a parcat mașina, însă, chiar dacă nu ar fi fost loc de parcare și s-ar fi pus problema unei culpe comune, paratul tot ar fi datorat o parte din costul reparațiilor. În speță, locul în care a parcat petentul reprezintă în loc de parcare special amenajat, conform schiței-plan de situație, anexa la autorizația de construire, vizata de către Consiliul Local al Comunei Florești, nr. 207/21.12.2006.

Reclamanții au mai arătat că prejudiciul suferit de aceștia nu consta doar în avariile produse autoturismului, ci si în lipsa de folosința a mașinii ca urmare a avarierii sale, prejudiciu care este deja înregistrat si continua sa se producă, cu grave si multiple consecințe fata de reclamant si familia acestuia Astfel, reclamanții locuiesc în . lucrează în Cluj-N., necesitând deplasări dimineața si la finalizarea programului de lucru (in jurul orelor 16.00), iar copilul acestora – minor - necesita deplasări la scoală (dimineața si la finalizarea cursurilor, în jurul orelor 13.00, precum si dusul si întorsul de la cursurile/antrenamentele de după-amiaza), în plus sunt si deplasările pentru cumpărături.

In drept, au fost invocate dispozițiile art.112 si urm. C.proc.civ., art. 1522 C.civ., art. 1357 și urm. C.civ., art. 1349, art. 1378, art. 1381 și urm. C. proc. civ.

Pârâtul C. M. A. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, pe cale de excepție ca fiind inadmisibilă, iar pe fond ca fiind neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a invocat inadmisibilitatea acțiunii raportat la dispozițiile art. 47 si 48 c.pr.civ, imobilul fiind proprietatea pârâtului si a fostei sale soții Cocisiu A. C.. Pe fondul cererii, pârâtul a arătat că refuzul său, în ceea ce privește pretențiile formulate de reclamanți, a fost justificat de faptul că aceștia nu i-au prezentat dovada faptului că autoturismul se afla în garanție si că locul unde s-a produs incidentul, era un loc de parcare special amenajat în acest sens, notificarea acestora nefiind in vederea stingerii litigiului pe cale amiabila, ci un demers stereotip anterior chemării acestuia în judecată. Pârâtul a fost dispus să achite o anumita sumă de bani, respectiv 4000 de lei, însă reclamanții au refuzat prezentarea garanției masinii și au refuzat primirea sumei, astfel încât, situația pezenta este cauzată si de propria lor conduita.

Pârâtul a arătat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, având in vedere că nu a cunoscut faptul că acel loc este loc de parcare, din schița pe care o deține, acest spațiu figurând ca fiind „spatii verzi”, iar o eventual schimbare a destinației spațiului nu i-a fost adusa la cunostință.

De asemenea, temeiurile juridice invocat de reclamanți - art. 1349, 1378, 1381 cod civil - nu sunt de natura sa susțină nici admisibilitatea, nici temeinicia acțiunii promovate de aceștia. Astfel, pârâtul apreciază că nu sunt incidente dispozițiile privind răspunderea pentru fapta proprie, si dacă acestea r fi incidente, apreciază că și reclamanții au contribuit, din culpa, la cauzarea sau/si la întinderea prejudiciului care s-a produs. Astfel, este de o incontestabila notorietate faptul ca iarna anilor 2011-2012 a fost o iarna deosebit de grea, cu căderi foarte mari de zăpada, cu temperaturi deosebit de scăzute, ceea ce a dus la consecințe extreme. În aceste condiții, posibilitatea de a se interveni în vreun fel, chiar si la modul general, nu doar cu privire la condițiile specifice spetei de fata, era deosebit de limitata si de dificila. Având in vedere înălțimea de la care au fost făcute fotografiile autoturismului si unghiul realizării acestora, rezulta că acoperișul casei sale era pe deplin vizibil reclamanților, care astfel ar fi putut si ar fi trebuit sa își dea seama de existenta unei situații de pericol, din cauza acumulării unei anumite cantități de zăpada pe acoperișul casei. Reclamanții ar fi trebuit sa manifeste diligenta necesara evitării producerii vreunui eveniment de acest gen, însa ei au neglijat pe deplin si cu multa ușurința împrejurările concrete care au existat în acea perioada, parcând in continuare in acea zona si totodată la o distanta foarte mica de gard, astfel încât producerea pagubei le este - . puțin egala - imputabila si acestora. Față de cele mai sus expuse, pârâtul apreciază că se pot reține in sarcina sa condițiile cazului fortuit, având in vedere că acumularea pe acoperișul imobilului a unei mari cantități de zăpada nu putea fi prevăzuta de către pârât, nici evaluata ca si grad de pericol si cu atât mai puțin ar fi avut posibilitatea ele a împiedica atât acumularea zăpezii, cat si căderea acesteia de pe acoperiș. Astfel după doua zile de la producerea evenimentului reclamat, pârâtul a apelat serviciul 112 si a solicitat intervenția pompierilor in vederea înlăturării de pe acoperiș a stratului de zăpada, pentru a evita producerea altor probleme, fiind refuzat cu explicația că acestia nu intervin in asemenea situații, iar vecinii trebuie sa conștientizeze pericolul care eventual exista si sa își mute mașinile in alta parte, pana la încetarea stării de pericol.

În situația in care nu se rețin condițiile cazului fortuit, se impune a se constata culpa ., instanța urmând a stabili cota de culpa cuvenita reclamanților, cu reducerea corespunzătoare a pretențiilor formulate.

În ceea ce privește prevederile art. 1378 N.C.C. acestea nu pot fi reținute ca fiind incidente, referindu-se la ruina edificiului, ipoteza avuta in vedere de acest text neputând fi extinsa si la zăpada de pe acoperis.

Referitor la capătul de cerere privind echivalentul lipsei de folosința a autoturismului, acesta este vădit neîntemeiată, având în vedere că reclamanții continua să îți folosească masina, iar cuantumul despăgubirilor cu acest titlu nu este justificat in mod concret.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 și următ. C.p.c, art. 1351 alin. 3-4, art. 1371, art. 1378 N.C.C.

Prin cererea depusă la data de 19.06.2012 (f. 68) reclamanții și-au extins acțiunea față de pârâta COCISIU A. C. și si-au preciza obiectul cererii, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 150 lei/zi, pentru prima luna de la data producerii avariilor, respectiv 20.02._12 și pentru perioada cât autoturismul va sta in service. (f. 76)

Pârâta COCISIU A. C. a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, invocând aceleași argumente susținute si de pârâtul C. M. A.. (f. 85 - 88).

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, pentru reclamanți proba cu interogatoriului pârâtului C. M. A. (f. 102- 103) și proba testimonială cu martorul P. R. (f. 134 ), iar pentru pârâți, proba cu interogatoriul reclamanților (f. 125-132)si proba testimonială cu martorii O. D. si N. I. (f. 133, 135).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Demersul judiciar inițiat de reclamanți este fundamentat pe dispozițiile art. 1357 noul cod civil privind răspunderea pentru fapta proprie și dispozițiile art. 1378 noul cod civil privind răspunderea pentru ruina edificiului, cele doua tipuri de răspundere presupunând condiții diferite de a căror îndeplinire depinde antrenarea răspunderii.

În speță, instanța apreciază că nu se poate reține în cauza incidența dispozițiilor art. 1378 din noul cod civil privind răspunderea pentru ruina edificiului, domeniul de aplicare al acestui text de lege fiind restrâns la imobilele construcții, care prin lipsa de întreținere, vechime sau viciu de construcție cauzează unei persoane un prejudiciu, prin dărâmare sau dezagregare, fiind instituita doar în sarcina celui/celor care are/au calitatea de proprietar. Domeniul de aplicare al art. 1378 noul cod civil, al cărui conținut reda integral art. 1002 din vechiul cod civil, este de strânsa aplicare si interpretare, neputând fi extins la alte situații decât cele prevăzute de lege, astfel cum s-a reținut si în doctrina si în jurisprudența anterioara noului cod civil.

Argumentele de fapt invocate de reclamanți, în sensul instituirii unei răspunderi în sarcina proprietarilor imobilului – ce a determinat si extinderea de acțiune față de pârâta Cocisiu A. C. – justifica, argumentația unei raspunderi pentru prejudiciile cauzate de lucruri, astfel cum aceasta este prevăzuta de art. 1376 noul cod civil. Astfel, potrivit art. 1376 noul cod civil oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, răspunderea fiind fundamentata pe ideea de paza juridica a lucrului. Astfel, în situația în care exista mai multi coproprietari, obligația de răspundere este una solidara, cu excepția cazului în care unul din coproprietari face dovada faptului că puterea de direcție a lucrului a fost exercitata numai de către unul din coproprietari, situație în care paza juridica aparține acestuia.

În speță, reclamanții au înțeles să invoce răspunderea pentru ruina edificiului, prev. de art. 1378 noul cod civil, a căruia aplicație este exclusa în cazul de față, în privința ambilor pârâți, iar răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri prevăzuta de art. 1376 noul cod civil nu a fost susținuta de către reclamanți - pentru a justifica si demersul îndreptat împotriva pârâtei Cocisiu A. C. - instanța urmând a analiza cererea în limitele fixate de reclamanți. În ceea ce privește răspunderea prev. de art. 1357 noul cod civil, instanța apreciază că verificarea întrunirii condițiilor raspunderii civile pentru fapta proprie nu poate fi făcuta decât în persoana pârâtului C. M., pârâta Cocisiu A. C. locuind în Bucuresti și nu în imobilul deținut în coproprietate devălmașa a foștilor soți pârâți, aspect necontestat de către reclamanți, fiind exclusa astfel fapta proprie de natura a fi imputata acestei pârâte.

Față toate aceste aspecte reținute, instanța va respinge acțiunea formulata de către reclamanți, întemeiata pe disp. art. 1376 si art. 1357 noul cod civil, împotriva pârâtei COCISIU A. C., ca neîntemeiată.

În ceea ce privește răspunderea pentru fapta proprie a pârâtului C. M. A., instanța observa că reclamanții au susținut încălcarea, în mod culpabil, de către pârât a obligației de a curăța si elibera acoperisul casei sale de zăpada si gheața, care a căzut pe autoturismul acestora, cauzând avariile de natura și valoarea prevăzuta în calculul de reparații emis de . (f. 28).

Sub aspectul faptei ilicite, părțile au avut poziții contrare în ceea ce privește existența unei obligații - legale sau de alta natura - a pârâtului de a curăța si elibera zapada de pe acoperiș, în calitate de proprietar/locatar al imobilului. În acest sens, instanța reține că, desi nu s-a făcut dovada pozitiva a existenței unei hotarâri de consiliu local, aplicabila comunității în care locuiesc părțile, care să instituie în sarcina proprietarilor obligația de a curăța zapada/gheața de pe acoperis, impunerea unei asemenea măsuri nu este exclusa domeniului de reglementare a consiliilor locale de municipii, orase sau comune (spre exemplu HCG Bucuresti nr. 120/2010, HCL Cluj N. nr. 191/2009). Chiar si în lipsa unei dispoziții legale exprese, o asemenea obligație poate fi justificată pe raporturile de buna vecinătate, ca si principiu general aplicabil dreptului de proprietate privata prev. de art. 603 c.civ. sau pe obligația de gospodărire a proprietății private. Astfel, asigurarea condițiilor bunei vecinătăți a fost avuta în vedere la stabilirea unor limitări concrete ale dreptului de proprietate privata, precum picătura streșinii, scurgerea apelor prevăzuta de art. 604 – 612 și urm. noul cod civil, iar obligația de gospodărire este impusa de simplul fapt al conviețuirii într-o comunitate. Prin urmare, chiar si în lipsa unei reglementari exprese în acest sens, instanța apreciază că proprietarii au obligația de a curăța zăpada/gheața de pe acoperiș, omisiunea îndeplinirii unei asemenea obligații fiind sancționabila contravențional sau civil, după caz.

În speță, se poate reține în sarcina pârâtului săvârsirea unei fapte ilicite, prin omisiunea de a îndeplini obligația de a curăța zapada /gheața de pe acoperis, în condițiile în care acumularea de zăpada putea conduce, în mod previzibil, la producerea unor prejudicii în dauna altor persoane, obligația decurgând din raporturile de buna vecinătate si gospodărire a bunului privat, în cadrul unei comunități. Mai mult, din declarațiile martorilor audiați în cauza, O. D., f. 133, N. I., f. 135 rezulta că în comunitatea locala, proprietarii de imobile aveau montate opritoare de zăpada pe acoperișul caselor, ceea ce implica asumarea unei obligații de gospodărire si prevenire de către proprietari, în afara unei obligații impuse.

În ceea ce privește culpa pârâtului, instanța reține că, în materie civilă, se instituie răspunderea chiar si pentru culpa cea mai ușoara. În speța, instanța apreciaza că pârâtul trebuia și avea posibilitatea să prevada consecințele păgubitoare ale neîndeplinirii obligației de a curăța acoperisul. Astfel, dupa cum rezulta din declarațiile martorilor exista un „obicei al locului” ca proprietarii că monteze opritoare de zapada pe acoperis, în perioada menționata au fost căderi masive de zăpada, cu consecința acumulării unui strat consistent de zăpada, de aprox. 30-40 cm, iar vremea se afla într-o tendință accentuata de încălzire. De asemenea, pârâtul avea cunoștință de vecinătatea imobilului său cu blocul colectiv de locuințe, în a cărui imediata apropiere se afla spațiul de parcare. Apararea petentului în sensul în care nu avea cunoștință de existența unui amplasament cu destinația specifica de loc de parcare, nu prezinta relevanță, chiar si în condițiile inexistenței unui asemenea spațiu autorizat, opunându-se în acest caz un obicei al locului, tolerat si acceptat de către acesta în timp. În speță, instanța reține din schița amplasamentului blocului de locuințe, că locul producerii incidentului era loc de parcare special amenajat. Argumentul reținerii unei culpe a reclamantului se impune a fi înlăturat, în condițiile in care acesta a parcat autoturismul, cu buna credință, în spațiul special amenajat cu acest titlu, nefiindu-i imputabilă neluarea unor măsuri de prevedere de către cei obligați la aceasta.

În ceea ce privește incidența cazului fortuit, instanța apreciază apărarea petentului neîntemeiata, căderea zăpezii de pe acoperis nefiind imprevizibilă si invincibila, pârâtul putând lua măsuri rezonabile de prevenire a acumulării masive de zăpada pe acoperisul casei sale. Este absoluta imprevizibila si invincibila căderea masiva de zăpada, ca fenomen meteorologic, nu însă si căderea acesteia de pe acoperiș.

Cat privește prejudiciul, instanța reține că este cert prejudiciul suferit de reclamanți, constând în avariile suferite asupra autoturismului si evidențiate în calculul de reparații emis de . (f. 28) și plansele foto depuse la dosar. Referitor la întinderea prejudiciului, instanța apreciază că suma pretinsa este justificată în condițiile în care devizul de reparații a fost emis de un service autorizat, iar opțiunea reclamanților de a apela la acest service este justificată fie de criterii obiective – garanția în curs a autoturismului, f. 24 – sau criterii subiective – profesionalismul sau notorietatea unității service agreate. Mai mult, nu se poate impune proprietarului obligația efectuării reparațiilor la unitatea service care practica pretul cel mai mic, acesta putând opta pentru orice unitate care i-ar oferi garanția calității.

Pentru toate aceste motive, instanța va aprecia supra întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, cf. art. 1357 noul cod civil, în sarcina pârâtului C. M. A., urmând să oblige pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 6944,38 lei, reprezentând contravaloare reparații autoturism, precum și suma de 124,92 lei, reprezentând contravaloare calcul de reparații, aceasta din urma suma, reprezentând o acoperire integrala a tuturor prejudiciilor certe derivate din săvârșirea faptei. În ceea ce priveste dobânda legală, instanța va reține îndreptățirea reclamanților la plata dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii, când prejudiciul a devenit cert sub aspectul existenței si cuantumului, instanța urmând a obliga pârâtul la plata dobânzii legale în conformitate cu OG nr. 13/2011 aferenta sumelor arătate, de la data pronunțării hotărârii si până la data achitării efective a debitului.

În ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului, evaluata de reclamanți la 150 de lei/zi, instanța va aprecia asupra caracterului netemeinic al acestui capăt de cerere. Astfel, pentru perioada 20.02._12, reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului efectiv suferit, din declarațiile tuturor martorilor audiați rezultând că reclamantul a fost văzut folosind autoturismul, în mod normal, iar dovada efectuării unor cheltuieli, precum contravaloarea cheltuielilor de transport pentru deplasarea la serviciu, scoală sau alte locații, cheltuieli pentru alimentarea cu benzina (pentru transportul efectuat de prieteni), sau pentru închirierea unui autoturism nu au fost dovedite. De asemenea, impunerea unei obligații de plata pentru perioada cât autoturismul va sta în service este nejustificat, câta vreme reclamanții au arătat prin răspunsul la interogatoriu că dețin în folosință gratuita un alt autoturism.

Prin urmare, în limitele mai sus precizate, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților față de pârâtul C. M. A. și va respinge, în integralitate acțiunea față de pârâta COCISIU A. C..

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de principiul culpei procesuale stabilit de art. 274 c.pr.civ. va obliga pârâtul C. M. A., la plata către reclamanți a sumei de 1053,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru in limitele pretențiilor admise, timbru judiciar și onorariu de avocat) și va obliga reclamanții, în solidar, la plata către pârâta COCISIU A. C. a sumei de 450 de lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite în parte cererea precizată si extinsa formulată de reclamanții S. C. și S. M., cu domiciliul procesuale ales în Cluj N., .. 62, ., împotriva pârâților C. M. și COCISIU A. C., ambii cu domiciliul ales in Floresti, ., jud. Cluj.

Obliga pârâtul C. M. la plata către reclamanți a sumei de 6944,38 lei, reprezentând contravaloare reparații autoturism, suma de 124,92 lei, reprezentând contravaloare calcul de reparații, precum si dobânda legală aferenta de la data pronunțării hotărârii si până la data achitarii efective a debitului.

Respinge pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtului C. M. la plata contravalorii lipsei de folosință a autoturismului, ca neîntemeiate.

Respinge pretențiile reclamanților formulate împotriva pârâtei COCISIU A. C. ca fiind neîntemeiate.

Obliga pârâtul C. M. la plata către reclamanți a sumei de 1053,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Obliga reclamanții la plata către pârâta COCISIU A. C. a sumei de 450 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședinta publica, azi, 02.04.2013.

JUDECĂTOR, GREFIER,

A. G. I. S.-A. A. I.

Red./tehn. GIA/6ex./19.05.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 6263/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA