Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 10573/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința camerei de consiliu din 10.09.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: F. I.
GREFIER: T. R.
Pe rol este soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta S.C. E. K. ROMÂNIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, analizând din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
Instanța va încuviința pentru reclamantă proba cu înscrisuri, va închide cercetarea judecătorească și va rămâne în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 mai 2014, sub numărul de mai sus, reclamanta . SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului S. V. la plata sumei de 1970,72 lei reprezentând debit principal, penalitati, dobanda legală și taxă de reziliere, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat faptul că pentru serviciile de telefonie prestate în temeiul contractului nr._/07.09.2011, încheiat între părți, societatea Orange a emis facturi rămase neachitate de către debitor. Creanța în litigiu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, având un caracter cert, lichid și exigibil.
Reclamanta a mai precizat faptul că dreptul de creanță al ORANGE ROMANIA SA față de debitorul S. V. a fost cesionat către E. K. ROMANIA SRL.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 si următoarele din C. proc. civ.
În probațiune, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: notificare, contracte, facturi fiscale, contract de cesiune.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
Debitorul-pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată precum și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 07.09.2011 între . și pârâtul-debitor s-a încheiat contractul cu nr._ având ca obiect prestarea de servicii de telefonie mobila in favoarea acesteia din urmă, fiind emise facturi fiscale, din al căror cuantum a rămas de plată suma de 410,12 lei.
Prin condițiile generale anexate contractului, creditoarea s-a obligat să presteze servicii, iar debitorul s-a obligat să plătească tariful pentru aceste servicii, în termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de către creditoare, iar în caz de întârziere în efectuarea plății, să plătească penalități în cuantum de 0.5 % pe zi de întârziere.
Analizând cererea reclamantei în baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că suma de 410,12 lei, cu titlu de preț al serviciilor, pretinsă de creditoare, este certă, existența ei rezultând din facturile fiscale cu nr.:
- JAE02580845, în cuantum de 80,77 lei, data facturii 07.10.2011
- JAE_, în cuantum de 140,67.24 lei, data facturii 07.10.2011
- JAE_, în cuantum de 192,32 lei, data facturii 23.08.2011
depuse la dosar (f.16-19), coroborate cu contractul de abonament pentru serviciul Orange, însușit de debitor prin semnarea acestora. De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin înscrisurile menționate, și exigibilă, în termen de 14 zile de la data emiterii fiecărei facturi, astfel cum se stipulează în art. 5 din Clauze contractuale de bază ale contractului.
Actul juridic legal încheiat de părți are forță obligatorie nu doar pentru părțile acestuia ci și pentru organul de jurisdicție, respectiv pentru instanța care are obligația de a asigura executarea acestuia tinând seama de voința părților în acest context instanța va obliga pâratul să își execute obligația asumată prin contract respectiv plata serviciilor primite.
În consecință, cum obligația de platǎ a prețului serviciilor nu a fost până în prezent executată, deși scadența acesteia este de mult timp împlinitǎ, instanța va dispune admiterea capătului principal de cerere și va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 410,12 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, conform contractului.
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil (1864) și Codului Comercial, raportat la data încheierii contractului de mai sus, în temeiul art. 6 alin. 1 și 2 Noul Cod civil și art. 3 Legea nr. 71/2011.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, pârâta neîndeplinindu-și obligația de a achita contravaloarea consumului de gaze naturale furnizate, obligație asumată valabil, raportat la art. 969-970 C.civ. 1864, prin contractul încheiat cu reclamanta.
În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ. 1864, iar în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații. Ori, deși reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul asumat valabil prin semnătură și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei -, lichide - cuantumul ei este determinat prin facturilor fiscale - și exigibile - fiind împlinit termenul de plată al facturilor fiscale la temenele stabilit în contract - împotriva pârâtei, aceasta însă nu a făcut proba plății.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 969 și 1073 C.civ. 1864 (aplicabil convenției părților) instanța va admite pretențiile reclamantei cu privire la suma de 410,12 lei reprezentând contravaloare servicii.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța constată că părțile au convenit faptul că neplata la termen a unei facturi atrage dreptul Orange România de a solicita clientului plata de penalități de întârziere de 0,5% pe zi calendaristică, calculate asupra valorii facturii, până la achitarea integrală a debitului.
Prin urmare, reținând și principiul disponibilității părții, care a solicitat acordarea penalităților de întârziere în cuantum egal cu debitul principal, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 410,12 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Referitor la solicitarea de a acordare a dobânzii legale, instanța reține că părțile au convenit anticipat,prin contract,cuantumul daunelor moratorii pentru executarea cu întârziere a obligației de plată,cuantificând prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate.
În consecință, fiind prevăzute în convenție plata unor daune interese, nu se mai pot pretinde alte despăgubiri ca urmare a neîndeplinirii totale sau parțiale a obligației contractuale, inclusiv a dobânzii legale, astfel că cererea formulată în acest sens, va fi respinsă.
În ceea ce privește taxa de reziliere solicitată, instanța constată faptul că contractul încheiat între debitor și . fost semnat la data de 11.08.2010 și apoi prelungit la data de 07.09.2011 (f. 20) pe o perioadă minimă contractuală de 24 de luni, fiind reziliat la data de 21.02.2012 pentru neplata costului. Potrivit art. 1.16 din contract, în cazul în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei contractuale, clientul va fi obligat la plata unei sume formate din numărul de luni rămase până la expirarea abonamentului și costului acestuia. În cauza de față, instanța constată faptul că culpa în rezilierea contractului o are pârâtul care nu a înțeles să achite costul abonamentului, motiv pentru care acesta datorează suma de 1097,08 lei reprezentând taxa de reziliere.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste dispoziții legale, instanța va obliga parata, să achite reclamantei suma de 50 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către E. K. ROMÂNIA SRL, cu sediul în București str. .. 10 A, sector 2, J40/_/2002, CUI_ în contradictoriu cu pârâtul S. V. cu domiciliul in Cluj N., ., jud. Cluj, CNP_.
Obligă pârâtul la plata sumei de 410,12 lei cu titlu de facturi neachitate, 410,12 LEI reprezentând penalități de întârziere și 1097,08 lei reprezentând taxă de reziliere.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la dobânzii legale în valoare de 53,4 lei.
Obligă debitorul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la momentul comunicării hotărârii. Cererea privind calea de atac se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronuntata in sedinta publica din 10 septembrie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
F. IuliaToth R.
Red./Dact. F.I./4 ex./11.09.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7988/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7569/2014. Judecătoria... → |
|---|
