Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 10305/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din 28 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamantul F. T.-D. în contradictoriu cu pârâta Ș. S. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.05.2014 sub nr._, reclamantul F. T. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ș. S. M. obligarea pârâtei la plata sumei de 1.663 euro lei reprezentând împrumut nerestituit precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal începând cu data sesizării instanței și până la data plății efective a debitului. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 20.08.2013 a încheiat un pârâta o convenție sub semnătură privată prin care pârâta a recunoscut debitul de 2000 euro reprezentând împrumut fără dobândă acordat la data de 27.11.2012. S-a mai arătat că data de 27.12.2012 a fost stabilită drept termen pentru restituirea împrumutului. Pârâta a achitat anterior semnării convenției de eșalonare a datoriei suma de 1.500 lei, echivalentul a 337 euro.
S-a mai susținut că ulterior perfectării convenției de reeșalonare a datoriei, pârâta nu a mai achitat nici o sumă de bani reclamantului, în ciuda faptului că acesta a încercat soluționarea amiabilă a conflictului.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c OUG nr. 80/2013, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. (filele 5 și 16)
Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei testimoniale cu martorii Negruta L. și M. C..
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: convenție de eșalonare a datoriei (fila 6), invitație și proces-verbal de informare. (filele 7-9)
Prin cererea precizatoare depusă la data de 02.06.2014, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.663 euro, echivalent în lei la data plății, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație.
Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu a formulat apărări raportat la pretențiile reclamantului printr-o altă modalitate prevăzută de lege.
La termenul din data de 24.09.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtei precum și proba testimonială cu martorii Padure E. și Negruta L.. Proba testimonială a fost administrată la termenele din data de 23.10.2014 și 21.11.2014, declarațiile martorilor fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei.(filele 63 și 57)
La termenul din ședința publică din data de 23.10.2014, reclamantul a depus un set de înscrisuri menite să probeze practica pârâtei de a contracta împrumuturi și de a nu le restitui. (filele 33-52)
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța reține că potrivit art. 230 lit. a Legea nr. 71/2011, prevederile Codului civil din 1864 referitoare la regulile de probațiune au rămas în vigoare chiar și ulterior abrogării Codului civil din 1864, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.(15.02.2013)
La data de 27.11.2012, între părți s-a încheiat un contract de împrumut în baza căruia reclamantul i-a remis pârâtei suma de 2.000 euro. Termenul stabilit de părți pentru restituirea sumei împrumutate este de 27.12.2012.
Starea de fapt expusă în cele de mai sus a fost stabilită de instanță prin prisma probatoriului administrat. Astfel, art. 1189 alin.1 pct. 1 C.civ. din 1864 prevede că actul de recunoaștere al unei datorii constatate printr-un titlu precedent nu face proba despre datorie și nu dispensă pe creditor de a prezenta titlul original decât dacă actul de recunoaștere cuprinde cauza și obiectul datoriei precum și data titlului primordial.
La dosar a fost depus un înscris (fila 6) încheiat între părți la data de 20.08.2013, prin care pârâta recunoaște că a primit, la data de 27.11.2012, de la reclamant, suma de 2.000 euro cu titlu de împrumut. S-a arătat că împrumutul devenea scadent la data de 27.12.2012. În cuprinsul înscrisului intitulat Convenție de eșalonare a datoriei se specifică că pârâta a achitat suma de 337 euro din debitul de 2000 euro.
În ceea ce privește proba testimonială administrată în prezenta cauză, se reține că martora P. E. este cea care a remis, din partea reclamantului, suma de 2.000 euro pârâtei. Ambele martore au arătat că au purtat discuții cu pârâta privind restituirea sumei împrumutate, pârâta recunoscând în mod constant debitul omițând însă să-l restituie.
Instanța a avut în vedere și poziția procesuală a pârâtei ce nu s-a prezentat în instanță pentru administrarea probei cu interogatoriul astfel încât instanța urmează să facă aplicarea art. 358 C.pr.civ. apreciind că lipsa părții reprezintă o mărturisire deplină a pretențiilor formulate de către reclamant.
În consecință, prin coroborarea probei testimoniale și a prezumției instituite de art. 358 C.pr.civ., instanța reține că părțile au perfectat la data de 27.11.2012 un contract de împrumut în baza căruia reclamantul a remis pârâtei suma de 2.000 euro. În plus, convenția de reeșalonare a datoriei din data de 20.08.2013 are și valoarea unui înscris recognitiv, pârâtă arătând în cuprinsul acestui act cauza, obiectul și data perfectării contractului de împrumut.
Prin coroborarea mijloacelor de probă administrate, în temeiul art. 1189 alin. 1 pct. C. civ. din 1864 instanța reține că părțile au perfectat un împrumut de consumație având ca obiect suma de 2.000 euro, pârâta obligându-se să restituie suma la data de 27.12.2012. Ulterior, pârâta a efectuat 3 plăți parțiale, de câte 500 lei fiecare, rămânând de achitat un debit de 1.663 euro.
În drept, instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.663 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând împrumut nerestituit, instanța apreciază că acesta este întemeiat și urmează să îl admită.
Articolul 1350 alin. 1 și 2 N.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Art. 1516 alin. 2 N.C.civ. consacră dreptul creditorului la executarea integrală, exactă și la timp a obligației, conferindu-i acestuia, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligațiile contractuale, dreptul de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației.
În materia răspunderii contractuale, referitor la sarcina probei, instanța reține că creditorul trebuie doar să facă proba existenței creanței. De îndată ce a fost făcută această dovadă, neîndeplinirea obligației de către debitor se prezumă, dacă acesta nu face dovada contrară, așa cum prevede art. 1548 N.C.civ..
Reclamantul a făcut proba existenței obligației pârâtei de a achita suma de 1.663 euro, prin declarațiile martorilor audiați, cu ajutorul prezumției instituite de art. 358 C.pr.civ. și înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind probată prin înscrisul perfectat de către părți la data de 20.08.2013 și declarațiile martorelor, și exigibilă, la data de 27.12.2012.
Pentru aceste considerente, constatând că reclamantul a probat că pârâtei îi revine obligația de a achita echivalentul în lei al sumei de 1.663 euro, reprezentând împrumut nerestituit iar pârâta nu a probat că a executat această obligație, instanța urmează să admită primul capăt de cerere și să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.663 euro, echivalent în lei la data plății.
Referitor la petitul prin care se pretinde obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului principal, începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a debitului, instanța urmează să îl admită.
Potrivit art. 1535 al. 1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până la momentul plății. În consecință, în cazul obligațiilor de plată a unor sume de bani, daunele moratorii curg de la momentul scadenței, independent de punerea în întârziere a debitorului.
Potrivit art. 2 din OG nr. 13/2011, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Având în vedere toate aceste aspecte, pârâta urmează să fie obligată la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data de 15.05.2014 (data înregistrării cererii de chemare în judecată) și până la data achitării efective a debitului.
În ceea ce privește cererea de actualizare a debitului principal, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, între părți a fost perfectat un contract de împrumut de consumație ce are ca obiect o sumă de bani.
Potrivit art. 2164 alin. 2 C.civ., în cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel.
Din moment ce reclamantul nu a probat că părțile au convenit asupra posibilității actualizării sumei împrumutate cu indicele de inflație, instanța reține că reclamantul este îndreptățit doar la recuperarea sumei nominale împrumutate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează să respingă cererea de indexare a debitului principal, drept neîntemeiată.
Conform art. 1031 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În același context, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.”
Cheltuielile efectuate în scop procesual de către reclamant sunt reprezentate de taxa judiciară de timbru, în cuantum de 483 lei (filele 5 și 16). Având în vedere faptul că cererea urmează să fie admisă doar în parte, instanța apreciază că se impune ca pârâta să fie obligată doar la o parte din cheltuielile de judecată. Taxa de timbru datorată de către reclamant pentru capătul principal de cerere, petit ce urmează să fie admis, este de 474 lei.
Prin urmare, instanța urmează să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 474 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. T. D., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocațial individual C. A. Domițian M. în Cluj-N., Piața M. V., nr. 43, . în contradictoriu cu pârâta S. S. M., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.663 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând împrumut nerestituit.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 1.663 euro, echivalent în lei, începând cu data introducerii acțiunii (15.05.2014) și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 474 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de indexare a sumei de 1.663 euro.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
V. I. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/11.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Legea 10/2001. Sentința nr. 9422/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
