Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8522/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8522/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-08-2014 în dosarul nr. 9472/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal -3185
SENTINTA CIVILA Nr. 8522/2014
Ședința Camerei de consiliu din data de 14 august 2014
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: B. T. G.
GREFIER: M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA, in contradictoriu cu paratul C. N. F., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constata lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, judecarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. 1027 N.C.P.C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 alin. (1) N.C.P.C. încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 N.C.P.C.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin. (1) N.C.P.C. declară închise dezbaterile, și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 06.05.2014, reclamanta E.ON E. Romania SA a chemat în judecată pe pârâtul C. N.-F., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 2.487,90 lei reprezentând contravaloare gaze naturale livrate și neachitate, penalități de întârziere aferente debitului principal și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că, E.ON E. Romania SA, a furnizat pârâtului gaze naturale, pentru care s-au emis facturi fiscale, însă acesta a refuzat să plătească contravaloarea lunară a acestora, raporturile dintre părți s-au desfășurat în baza contractului cadru de furnizare a gazelor naturale.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1270 N.C.C., art. 1025-1032 N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru (f.8).
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 9-61).
La data de 31.07.2014 (f.69) reclamanta a menționat că nu deține contractul de furnizare a gazelor naturale încheiat cu pârâtul, însă înțelege să facă dovada relației contractuale dintre părți prin intermediul facturilor fiscale emise pârâtului.
Pârâtul, deși legal citat nu a formulat răspuns, conform art. 1029 alin. (4) N.C.P.C.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a emis pe numele pârâtului facturile fiscale depuse la filele 36,37,38,40,42,44,46,48,50,52,54 (menționate în centralizatorul facturi de la filele 22) conform carora in perioada 22 noiembrie 2011 – 21 februarie 2013 a livrat pârâtului gaze naturale.
Pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale.
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente dispoz. Titlului X - N.C.P.C. relativ la procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Astfel potrivit art. 1025 alin. (1) N.C.P.C. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. (1) N.C.P.C., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
În drept, instanța instanta retine ca potrivit dispozițiilor art. 969, art. 1073/C.civ., (aplicabile in speta conform disp. art. 6 N.C.civ. si art. 3 Legea nr. 71/2011), conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, creditorul fiind indreptatit la indeplinirea intocmai a obligatiei.
Referitor la temeinicia pretentiilor in litigiu, instanta retine ca prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu a facut dovada faptului ca intre părți s-ar fi întocmit un contract, nici ca negotium si nici ca instrumentum probationis, desi incheierea unui asemenea contract era necesara, fiind ceruta in mod expres de lege, facturile depuse la dosar nefiind semnate de către pârât, astfel că nu reprezintă un contract încheiat în formă simplificată conform art. 46 C.., nu confirma prestarea de catre reclamanta a serviciilor facturate si nici caracterul cert, lichid si exigibil al sumelor facturate.
Astfel, raportat la cea mai veche dintre facturile emise pe seama pârâtului, datand din 29.02.2012, instanta retine ca, sub aspectul legii care guverneaza raspunderea contractuala invocata de reclamanta, sunt incidente dispozitiile Legii nr. 351/2004 (abrogata la data de 19.07.2012, cand a intrat in vigoare Legea nr. 123/2012).
Or, potrivit art. 40 lit. a) din Legea nr. 351/2004, furnizorul de gaze naturale are, in principal obligatia de a desfasura activitatea de comercializare a gazelor naturale pe baza de contracte comerciale, cu precizarea ca pentru piata reglementata contractele se incheie cu respectarea prevederilor contractelor-cadru, iar potrivit art. 41 lit. a) din acelasi act normativ, furnizorul de gaze naturale are, in principal, dreptul de a incasa contravaloarea gazelor naturale furnizate, conform contractelor incheiate cu consumatorii eligibili, operatorii de sistem si/sau cu alti furnizori.
Este adevarat ca potrivit disp. art. 40 lit. c) din L. nr. 351/2004, furnizorul de gaze naturale are si obligatia sa asigure, in baza contractelor-cadru de furnizare a gazelor naturale pentru piata reglementata, furnizarea gazelor naturale pentru consumatorii captivi situati in zonele pentru care furnizorul detine si licenta de distributie a gazelor naturale, iar potrivit disp. art. 41 lit. b) din acelasi act normativ, furnizorul de gaze naturale are dreptul de a incasa contravaloarea gazelor naturale furnizate in regim reglementat, conform preturilor stabilite de ANRE si prevederilor contractelor-cadru, insa piata interna a gazelor naturale, asa cum a fost aceasta definita de art. 100 din Legea nr. 351/2004, a fost deschisă gradual, iar potrivit art. 1 din HG nr. 638/2007, incepand cu data de 1 iulie 2007, piata de gaze naturale s-a deschis integral pentru toti consumatorii, ceea ce inseamna ca de la data sus-mentionata consumatorii au avut libertatea de a-si alege furnizorul de gaze naturale si de a-si negocia direct contractele și pretul pentru furnizarea gazelor naturale, in conformitate cu metodologia reglementata in acest sens prin Ordinul nr. 47/2007 al ANRE.
Potrivit art. 143 din Legea 123/2012, obligațiile și drepturile furnizorului de gaze naturale, (1) furnizorul de gaze naturale are, în principal, următoarele obligații: a) să desfășoare activitatea de furnizare a gazelor naturale pe bază de contracte comerciale încheiate conform reglementărilor ANRE; g) să permită clienților schimbarea efectivă a furnizorului de gaze naturale în termen de 3 săptămâni de la data solicitării. (2) Furnizorul de gaze naturale are, în principal, următoarele drepturi: a) să încaseze contravaloarea gazelor naturale furnizate, conform contractelor încheiate cu clienții. Potrivit art. 145, obligațiile și drepturile clientului final de gaze naturale:(1)clienții finali au obligația să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către furnizorul/operatorul sistemului, în termenul și în condițiile prevăzute în contractul încheiat cu acesta.(4) Clienții finali de gaze naturale au următoarele drepturi: a) să aibă acces la sistem în condițiile legii și să fie alimentați cu gaze naturale în conformitate cu prevederile contractului de furnizare, încheiat în conformitate cu contractul-cadru aprobat de ANRE;
Asa fiind, instanta retine ca la nivelul anului 2011 reclamanta avea deja obligatia legala de a incheia contracte de furnizare cu fiecare utilizator in parte, nemaifiind posibila furnizarea de gaze naturale numai pe baza de contracte-cadru si, prin urmare, sustinerea reclamantei conform careia raporturile dintre parti s-au derulat in baza contractului cadru de furnizare a gazelor naturale este lipsita de temei legal, iar eventuala raspundere a pârâtului pentru faptul de a fi beneficiat de gazele furnizate de reclamanta nu poate fi si nu este una contractuala.
Având în vedere cele mai sus enunțate, faptul ca obligatia de plata a contravalorii facturilor fiscale emise si neinsusite de parat prin semnatura, in lipsa incheierii unui contract de furnizare intre parti, nu reprezinta o obligatie contractuala asumata de catre parat, motiv pentru care instanta apreciaza ca prezenta cerere este neîntemeiată si in consecinta va dispune respingerea acesteia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 1031 N.C.P.C., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, pârâtul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată astfel că instanta va lua act de faptul ca paratul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de către reclamanta E.ON E. Romania SA cu sediul în Târgu M., ., jud. M., cu sediul procesual ales în București, Calea Floreasca nr. 39, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul C. N.-F., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8515/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9090/2014.... → |
|---|
