Plângere contravenţională. Sentința nr. 9090/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9090/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 5187/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINTA CIVILA NR. 9090/2014
Ședința publică din data de 12 septembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: V. I. V.
GREFIER: P. A. G.
Pe rol este soluționarea cauzei civile înaintate de petentul R. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, din data de 02.03.2014.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2014 sub nr._, petentul R. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.03.2014.
În motivare, petentul a arătat în esență că la data de 02.03.2014, conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ dinspre Piața M. V. spre . de taximetrie.
Petentul era încadrat pe banda de mers unde semaforul indica culoarea verde intermitent. Clientul s-a răzgândit și i-a solicitat să schimbe direcția de mers spre înainte, spre D., moment în care și pe acel sens de mers culoarea indicată de semafor s-a schimbat, acesta indicând culoarea verde.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri precum și proba testimonială cu martorul ce se afla în mașină.
La cererea de chemare în judecată a fost anexată o copie a procesului verbal contestat (fila 5) precum și copie de pe cartea de identitate. (fila 6)
Cererea a fost legal timbrată, conform art. 19 OUG nr. 80/2013. (fila 4)
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i înmânat petentului cu ocazia întocmirii sale, la data de 02.03.2014.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20.03.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că sub aspectul legalității procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate.
Împreună cu întâmpinarea a fost depus istoricul contravențional al petentului.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 194 lit.e, art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul din data din 18.06.2014, instanța i-a pus în vedere petentul, sub sancțiunea decăderii, să indice numele și adresa martorului la care face trimitere în cererea de chemare în judecată. La termenul din data de 10.09.2014, instanța l-a constatat decăzut pe petent din proba testimonială și a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.03.2014 (fila 5), petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d OUG nr. 195/2002, respectiv nerespectarea semnificației culorii roșu a semaforului și pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 OUG nr. 195/2002 respectiv nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
S-a reținut că, la data de 02.03.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în Cluj-N., pe .. D. nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric amplasat la intersecție cu ., s-a reținut că, la solicitarea agentului constatator, nu a putut prezenta pentru control permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului. Petentului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 850 lei pentru comiterea contravenției prev. art. 100 alin. 3 lit. d OUG nr. 195/2002 și a contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni „nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mai mult, nici petentul nu a adus vreo critică procesului-verbal sub aspectul legalității, susținând doar inexistența faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), faptele imputate petentului cu titlu de contravenții se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentului i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. Cu toate acestea, petentul nu a înțeles să indice numele și domiciliul martorul propus astfel încât instanța s-a aflat în imposibilitate de a proceda la audierea lui.
Referitor la contravenția prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 OUG nr. 195/2002, instanța reține că petentul nu contestă săvârșirea sa. Astfel, plângerea contravențională are ca obiect, așa cum rezultă din motivarea acesteia, contestarea procesului-verbal exclusiv cu privire la contravenția prev. de art. 100 alin. 3 lit. d OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește contravenția prev. de art. 100 alin. 3 lit. d OUG nr. 195/2002, instanța reține că petentul nu a reușit să facă proba contrară celor consemnate în procesul-verbal contestat. Petentul susține că inițial, era încadrat pe banda de mers cu privire la care semaforul electric indica culoarea verde intermitent și că mai apoi, la solicitarea clientului, a schimbat banda de mers exact în momentul în și pentru acea bandă de mers culoare semaforului s-a schimbat în verde.
Simpla afirmația a petentului că la momentul schimbării de direcție, semaforul indica culoare verde nu e suficientă pentru a răsturna prezumția de veridicitate a celor reținute de agentul constatator atâta timp cât nu se coroborează cu alte probe. Petentul susține că a schimbat direcția de mers la solicitarea clientului, însă, nu a indicat, nici după solicitarea expresă a instanței, numele și adresa acestuia. Mai mult, petentul nu a solicitat agentului efectuarea unor mențiuni în cadrul procesului-verbal prin care să își exprime dezacordul față de starea de fapt reținută.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea ambelor contravenții cu propriile simțuri iar petentul nu a făcut proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciazǎ cǎ starea de fapt consemnatǎ în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravențiilor prevǎzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 101 alin. 1 pct. 18 OUG nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă stabilit de art. 100 alin. (3) lit. d) și art. 101 alin. 1 pct. 18 raportat la art. 98 alin. (4) lit. b) și c) din O. U. G. nr. 195/2002, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de nerespectare a semnificației culorii roșu a semaforului, instanța apreciază că se justifică aplicarea unei amenzi. În fine, cum petentul a mai săvârșit în trecut și alte contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, după cum rezultă din istoricul său contravențional ( f. 14-15), instanța apreciază că ansamblul circumstanțelor sale personale nu este de natură a contura posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul R. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 02.03.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind nefondată plângerea formulată de petentul R. V., CNP _, cu domiciliul în Cojocna, ., jud. Cluj împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 02.03.2014 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în sedință publică, azi,12.09.2014.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. P. A. G.
Red. I.V.V. 2 ex/25.09.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8522/2014. Judecătoria... | Suspendare provizorie a executării. Sentința nr. 6282/2014.... → |
|---|
