Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-02-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 17571/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 1080 / 2014
Sedinta publica din 05.02.2014
Instanta constituita din :
JUDECĂTOR: A. M. P.
GREFIER: A. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._ inaintat de petentul P. R. T. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contraventiei, . nr._ din data de 18.07.2013.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 29.01.2014, conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
JUDECATORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă pe rolul acestei instanțe la data de 25 iulie 2013, sub nr._, petentul P. R. T., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 18.07.2013, solicitând anularea sa și înlăturarea sancțiunii sancțiunii complementare, cu consecința restituirii sumei de 360 de lei achitate în contul amenzii.
În motivarea plângerii, s-a arătat că petentul nu a circulat cu viteza reținută în cuprinsul procesului-verbal, ci cu viteza de 97 de km/h, așa cum a recunoscut și în fața agentului constatator, și că actul administrativ de sancționare este nul, deoarece temeiul juridic indicat în cuprinsul acestuia nu îi este aplicabil, întrucât nu a depășit cu mai mult de 50 de km/h viteza maximă admisă. De asemenea, s-a arătat că aparatele radar au o marjă de eroare, care trebuie interpretată în favoarea petentului, în sensul considerării ca nedemonstrat a faptului că viteza reală a depășit cu 50 de km/h viteza permisă, și că procesul-verbal nu conține datele de identificare ale aparatului radar, iar fapta este insuficient descrisă în cuprinsul acestuia. În plus, agentul avea obligația de a aduce la cunoștința petentului dreptul de a face obiecțiuni și de a consemna în cuprinsul procesului-verbal mențiunile pe care le-a făcut petentul cu privire la viteza autoturismului.
Totodată, prin cauza A. c. România, Curtea de la Strasbourg a constatat încălcarea prezumției de nevinovăție în domeniul contravențional, astfel că intimatul trebuie să facă dovada celor reținute în procesul-verbal.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, CEDO, art. 194, 223 Cod pr civ., Ordinul BRML nr. 301/2005.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal, chitanță, practică judiciară.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 de lei.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că procesul-verbal este întocmit în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din ordonanță. De asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, sancțiunea fiind aplicată în limitele prevăzute de lege, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, s-a arătat prin întâmpinare că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor pe baza unui ordin de serviciu, ci în temeiul art. 26 al. 1 pct. 10 și 18 precum și art. 28 al. 1 din Legea nr. 218/2002.
La întâmpinare au fost anexate: CD cu înregistrare radar (f. 31), certificat aprobare model (f. 29) și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (f. 30).
La termenul din 29 ianuarie 2014, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 18.07.2013, încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei, pentru că, în data de 18 iulie 2013, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în mun. Cluj-N., pe Calea Florești, a fost înregistrat de aparatul radar având o viteză de 119 km/h, faptă prev. de art. 102 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 rep.
Analizând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.
Așa cum s-a arătat prin întâmpinare de către intimat, agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor pe baza unui ordin de serviciu, ci în temeiul art. 26 al. 1 pct. 10 și 18 precum și art. 28 al. 1 din Legea nr. 218/2002. De asemenea, s-a depus de către intimat dovada calității de polițist rutier a agentului constatator Tempe D. (f. 41-42).
Cât privește motivul de nulitate privind insuficienta descriere a faptei, instanța reține că descrierea faptei este clară și precisă în procesul-verbal, fiind relatată suficient sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției reținute, mai exact depășirea limitei legale de viteză cu peste 50 km/h, în mun. Cluj-N., pe Calea Florești, unde această limită este de 50 de km/h, astfel încât instanța apreciază că dreptul la apărare al petentului nu a fost vătămat sub acest aspect.
Cu privire la susținerile petentului referitoare la privarea sa de dreptul de a formula obiecțiuni, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. XXII a Î.C.C.J. – Secții Unite din 19.03.2007, decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007, nesocotirea cerințelor prev. de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 de către agentul constatator în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de dovada unei vătămări, distincte de simplul fapt al aplicării sancțiunilor contravenționale. Recursul în interesul legii a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, iar instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De altfel, petentul a avut ocazia să le formuleze prin plângerea contravențională, care reprezintă cea mai energică manifestare a dreptului de a formula obiecțiuni, petentul nefiind vătămată în niciun fel în conținutul acestui drept.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că starea de fapt reținută în procesul-verbal corespunde realității, pentru următoarele motive:
Instanța reține că în par. 1.3 din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cinemometrele (aparatele radar) sunt mijloace de măsurare care măsoară și afișează viteza de deplasare a autovehiculelor aflate în mișcare în traficul rutier.
În cauză, fapta reținută în sarcina petentului, constând în aceea că a circulat cu viteza de 119 km/h în localitate, a fost înregistrată cu cinemometrul de control rutier AUTOVISION, apt a măsura viteza în regim staționar și în regim de deplasare, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/14.03.2013 (f. 30).
Din înregistrarea radar (f. 31) coroborat cu buletinul de verificare metrologică nr._/14.03.2013 (din care reiese că aparatul radar utilizat la măsurarea și înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005) rezultă că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator, fără ca petentul să facă dovada contrară.
Este adevărat că în lumina jurisprudenței CEDO procedura contravențională este asimilată celei penale și, drept urmare, petentul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție, cu toate acestea, înregistrarea video este elocventă în ceea ce privește săvârșirea contravenției de către petent și constituie o probă în aprecierea vinovăției sale.
Cât despre marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar - invocată de către contestator în susținerea plângerii - instanța consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
De asemenea, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal este menționată autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ ca fiind cea pe care s-a montat aparatul radar, iar buletinul de verificare metrologică este emis cu privire la aceeași autospecială radar, astfel încât fapta petentului a fost în mod corect constatată, mai exact cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 249 Cod pr. civ, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține că aparatul radar a fost amplasat în apropierea unei surse puternice de radiații electromagnetice, de natură să afecteze acuratețea înregistrării, el este cel care trebuie să aducă dovezi în sprijinul aserțiunilor sale, dar nu a făcut-o, deși a fost legal citat.
Prin urmare, în temeiul disp. art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și apreciind că plângerea dedusă judecății în acest dosar este vădit neîntemeiată, instanța urmează să o respingă ca atare.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională de petentul P. R. T., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 48, ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul I. JUDETEAN DE P. CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. A. B.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./10.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-02-2014,... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1066/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
