Somaţie de plată. Sentința nr. 1066/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1066/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 29278/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1066/2013
Ședința Publică din 05.02.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: R. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ., în litigiul având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intereselor creditoarei, în substituirea d-nei avocat B. L. I., dl. avocat M. D. C., lipsind reprezentantul debitoarei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 C. proc.civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
La întrebarea instanței reprezentantul creditoarei arată că nu a formulat un capăt de cerere subsidiar cu privire la penalitățile de întârziere. De asemenea arată că nu are alte cererii de formulat în probațiune în afară de încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat la art. 255 C. proc. civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, alte incidente de soluționat, instanța, în temeiul art. 392 C. proc. civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă reprezentantului creditoarei cuvântul.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea acțiunii cu obligarea debitoarei la plata debitului principal, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru. Susține că cererea este dovedită iar creanța este certă, lichidă și exigibilă, facturile fiind acceptate de către debitoare prin semnare și ștampilare, precum și prin efectuarea unor plăți parțiale.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 C.proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 decembrie 2013, creditoarea . a solicitat instantei ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige debitoarea . la plata sumei de 10.593,59 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale restante. De asemenea, a solicitat si obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere raportat la debitul datorat.
Aceasta a aratat ca între cele două societăți s-au desfăsurat relații comerciale constând în livrarea unor produse de specialitate, context în care s-au livrat și produsele cuprinse în facturile anexate la prezenta cerere, facturi rămase neachitate până la acest moment.
În drept, au fost invocate dispozițiile 1013 și urm. din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 6-21).
Cererea formulată a fost legal timbrată, fiind anexată chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 200 lei ( f. 4 ).
Debitoarea, legal citată, nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
În cadrul dezbaterilor pe fond, creditoarea prin avocat a solicitat plata cheltuielilor de judecată constand în taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Analizând cererea de chemare în judecată, întâmpinarea precum și întregul material probator administrat, instanța reține următoarele:
Între cele două societăți, părți ale prezentului litigiu s-au desfășurat relații comerciale în care creditoarea i-a furnizat societății debitoare diverse produse alimentare. În acest context, creditoarea a emis următoarele facturi fiscale:
- . DRS13 U. nr._ din 8.03.2013, în cuantum de 1368,28 lei
- . DRS13 U. nr._ din 30.03.2013 în cuantum de 3860,10 lei
- . DRS13 FL nr._ din 8.03.2013 în cuantum de 2996,97 lei
- . DRS13 FL nr._ din 30.03.2013 în cuantum de 2977,33 lei
care au fost primite prin semnătură și stampilă de către reprezentantul debitoarei.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că sunt trei condiții care trebuiesc a fi îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negat raportul civil desfăsurat între cele două societăți, raport civil probat prin facturile semnate si ștampilate de către debitoarea precum si prin chitanțele care atesta plățile parțiale pentru sumele trecute în aceste facturi, probate în conditiile 272-273 din Codul de procedura civilă.
Conchidem ca este dovedită împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținută debitoarea. Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au livrat anumite produse debitoarei, or trebuie observat că potrivit art. 1719 lit. b) din C. Civ., cumpărătorul are obligația de a achita prețul vânzării, iar conform art. 1724 din C. Civ., în măsura în care cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul este îndreptățit să obțină executarea silită a obligației de plată, dispozițiile C. Civ. 2009 fiind aplicabile în cauză.
În consecință, există o creanță a creditoarei față de societatea debitoare, constând în obligația de plată a prețului produselor furnizate, creanță ce justifică aplicarea dispozițiilor procedurii speciale ale ordonanței de plată.
În al doilea rând, creanța pe care societatea creditoare o pretinde prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, în ce privește natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, din cuprinsul facturilor mentionate mai sus, emise de către creditoare, facturi acceptate la plată prin semnare si ștampilare precum si prin realizarea unor plăti parțiale.
Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că atât prin facturilor fiscale, obiectul creanței a fost precis determinat de cele două părți, fiind în discuție plata produselor ce au fost furnizate debitoarei.
În fine, creanța pretinsă de către societatea creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația debitoarei fiind scadentă încă de la data emiterii fiecărei facturi in parte potrivit mențiunilor cuprinse în acestea.
Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauza de față și, mai mult decât atât, pretențiile creditoarei sunt întemeiate, după cum s-a arătat mai sus. În consecință, văzând prevederile art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ., instanța urmează a admite capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 10 593,59 lei cu titlu de preț al produselor furnizate, conform facturilor fiscale aferente, stabilind totodată un termen de plată de 20 de zile, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ.
proc. civ.
Instanța observă că reclamanta creditoare pretinde penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere în temeiul unei clauze penale ce ar fi fost inserată în cuprinsul facturilor acceptate de către debitoare.
În această materie trebuie avute în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 1535 alin. (1) teza I din C. Civ., conform cărora În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu și, pe de altă parte, prevederile art. 1538 alin. (1) din C. Civ., potrivit cărora Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. Așadar, este de esența clauzei penale faptul că aceasta reprezintă o convenție accesorie, aflată într-o relație de dependență față de cea principală în ce privește valabilitatea sa, care poate îmbrăca atât forma unei clauze inserate în contractul ce a dat naștere drepturilor și obligațiilor părților, cât și a unei convenții distincte, perfectate ulterior încheierii contractului inițial. Din această perspectivă, ținând seama de consecințele pe care activarea clauzei penale le produce asupra celui care și-a asumat obligația și nu a trecut la executarea sa, cunoscută fiind funcția sancționatorie a unei asemenea clauze, trebuie reținut că este indispensabilă negocierea și asumarea acesteia, în mod neechivoc, de către debitorul obligației contractuale, după cum reiese din cuprinsul art. 1535 alin. (1) teza I și 1538 alin. (1) din C. Civ. Prin urmare, nu s-ar putea considera că aceste etape de formare a convenției ce cuprinde o clauză penală ar fi îndeplinite prin simpla emitere a unor facturi, cu inserarea unei mențiuni potrivit căreia în caz de neplată la scadență vor fi datorate penalități de întârziere în cuantumul indicat, chiar dacă ar fi acceptate prin semnătură și ștampilă de către cealaltă parte, această din urmă împrejurare având o altă semnificație, după cum este cazul și în litigiul de față. În acest sens, este de observat că, reglementând modalitatea în care se ajunge la perfectarea valabilă a contractului, art. 1182 alin. (1) din C. Civ. stabilește, neechivoc, că acesta se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta, în această materie urmând a fi avute în vedere și dispozițiile art. 1196 alin. (1) din C. Civ., potrivit cărora Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, și ajunge în termen la autorul ofertei. Dispozițiile art. 1186 rămân aplicabile, respectiv ale alin. (2) din cadrul aceluiași articol, conform cărora Tăcerea sau inacțiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părților, din practicile statornicite între acestea, din uzanțe sau din alte împrejurări. Așadar, instanța apreciază că în cauza de față nu a existat o asumare a unei clauze penale de către societatea debitoare în sensul art. 1182 alin. (1) din C. Civ., neputând fi pusă în discuție o negociere a acesteia în condițiile în care mențiunea cu privire la plata penalităților de întârziere în caz de neachitare la scadență a contravalorii serviciilor prestate a fost inserată în mod unilateral de către societatea creditoare în cuprinsul facturilor emise și, mai mult decât atât, nu poate fi vorba nici despre o acceptare a unei oferte de a contracta, potrivit art. 1196 din C. Civ., câtă vreme aceasta nu rezultă din actele sau faptele debitoarei și nici tăcerea sau inacțiunea acesteia nu poate fi considerată acceptare. Astfel, semnătura și ștampila aplicate de către debitoare pe facturile emise de societatea creditoare nu pot avea valoarea unei asumări a clauzei penale, în contextul în care factura acceptată face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii ce constituie obiectul său, inclusiv cu privire la termenele de plată, iar nu referitor la o convenție accesorie celei în baza căreia s-au derulat raporturile dintre părți, cum este clauza penală.
În consecință, față de aspectele învederate, instanța conchide că nu a existat o asumare de către debitoare a clauzei penale inserată de către creditoare în facturile emise, acestea din urmă având caracterul unor acte unilaterale, or de esența clauzei penale este împrejurarea că aceasta reprezintă o convenție accesorie, rezultat al acordului părților contractante și nu poate fi nicidecum impusă printr-o manifestare unilaterală de voință a societății creditoare, sens în care capătul de cerere formulat de către aceasta din urmă, referitor la plata penalităților de întârziere de către debitoare, urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În consecință, cum societatea debitoare a căzut în pretenții, cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmând a fi admisă, instanța va obliga debitoarea să achite creditoarei suma de 200 lei reprezentând cuantum taxei de timbru achitat de către creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare in judecata formulata de catre creditoarea . cu sediul in Cluj N. .-9 jud. Cluj, J_ in contradictoriu cu . cu sediul in Cluj N. . jud. Cluj, J_ .
Obliga debitoarea la plata sumei de 10.593,59 cu titlu de debit principal.
Respinge capatul de cerere referitor la penalitatile de intarziere.
Obliga debitoarea de la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Stabileste termen de plata de 20 de zile.
Executorie.
Cu cerere in anulare in termen de 10 zile de la comunicarea prezentei.
Cererea privind calea de atac se va depune la Judecatoria Cluj N..
Pronuntata in sedinta publica din 5.02.2014.
JudecătorGrefier
R. DanAna P.
Red/THE. 4 ex. RD/10.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-02-2014,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9069/2014. Judecătoria... → |
|---|
