Plângere contravenţională. Sentința nr. 3947/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3947/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 26943/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILA NR. 3947/2014
Ședința Publică din 11 aprilie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petentul I. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/28.10.2013 încheiat de către intimatul G. DE J. MOBILĂ CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă petentul personal și martorul O. C., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depus la dosarul cauzei din partea petentului o cerere de strigare a cauzei după orele 11:00.
Instanța trece la audierea martorului O. C., depoziția acestuia fiind consemnată și depusă la fila 41
Încuviințează în temeiul art. 292 N.C.P.C. proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind alte excepții prealabile sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acorda părților cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată și prin urmare anularea procesului verbal contestat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, potrivit art. 244 cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței de față la data de 18.11.2013 sub nr. de mai-sus, petentul I. P. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/28.10.2013, solicitând anularea procesului verbal în principal și înlocuirea sancțiunii amnezii cu sancțiunea avertismentului. A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional. De asemenea, a invocat încălcarea art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal nu consemnează în mod lizibil textele de lege pe care le consideră aplicabile, art. 19, lipsa unui martor la cele întâmplate.
În drept, au fost invocate dispoziții legale ale OG nr. 2/2001, art. 411 NCPC.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxa judiciară de timbru, în baza art. 19 din OUG nr. 80/2013.
În probațiune, au fost anexate înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția netimbrării plângerii contravenționale, iar pe fondul acțiunii au solicitat respingerea acesteia pentru motivele expuse pe larg la filele 20-21 din dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune, a fost depus raportul agentului constatator.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de părți, precum și proba testimonială cu martorul O. C., propus de petent.
Prin încheierea civilă din data de civilă din data de 14.03.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția nelegalei timbrări a plângerii contravenționale.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/28.10.2013 întocmit intimatul G. de J. Mobilă Cluj, petentul I. P. a fost sancționat cu amenda de 800 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 și sancționate conform art. 4 pct. 1 lit. b din același text de lege, reținându-se ca la data de 28.10.2013, ora 01.40, petentul aflat sub influența băuturilor alcoolice a strigat către mașina secției 1 Poliției care se afla în patrulare în dreptul hotelului Melody din Piața Unirii din jud. Cluj, următoarele: „Ce va trebuie bă? Să mă s”, tulburând liniștea și ordinea publică prin urlete, adresând injurii agenților de ordine și participanților la trafic.
Procesul verbal a fost întocmit în prezența petentului, însă nu i s-a putut aduce la cunoștință procesul verbal deoarece se afla într-o stare avansată de ebrietate.
Faptele au fost încadrate juridic în dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 și sancționate de art. 4 alin.1 lit. b din același act normativ.
Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța retine ca acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
Cu privire la solicitarea petentului ca pe cale de excepție să se constate nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției, datorită faptului că textele legale incidente nu sunt redactate de manieră lizibilă, instanța apreciază că în speță nu se poate reține în mod pertinent existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat prin prisma acestui motiv, textele legale putând fi lecturate chiar dacă cu dificultate, motiv pentru care instanța apreciază forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește nulitatea procesului verbal atacat raportat la dispozițiile art.16 si art.19 din OG nr.2/2001, instanța retine ca datele nemenționate in actul de constatare sunt lipsuri care atrag nulitatea relativa a procesului verbal, cu condiția ca aceste lipsuri sa-i fi cauzat contravenientului o vătămare care sa nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, dispoziție cuprinsă in art. 105, alin. 2 Cod pr.civ.
Ori, în condițiile în care petentul a avut posibilitatea sa promoveze prezenta plângere si să-și formuleze toate apărările în susținerea plângerii sale se ajunge la concluzia că nu a suferit nici o vătămare care sa nu poată fi înlăturata decât prin anularea actului constatator.
Potrivit dispozițiilor Deciziei nr. XXII/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție poate atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție doar nerespectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, ori, neregulile pe care petentul le invocă nu sunt prevăzute de acest articol, nefiind de natura a atrage nulitatea procesului verbal contestat.
In considerarea celor enunțate instanța apreciază ca procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale edictate pentru întocmirea sa valabilă.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constata pe baza probelor administrate in cauza ca starea de fapt reținuta de intimat corespunde realității, in sensul ca la data reținuta in procesul verbal, petentul aflat într-o stare de ebrietate vizibilă, confirmată chiar de martorul propus de acesta, a adresat injurii și apelative agenților de poliție aflați în patrulare în Piața Unirii, la data de 28.10.2013, ora 01.40.
La reținerea acestei stări de fapt, instanța a avut in vedere procesul verbal de contravenție întocmit la data de 28.10.2013, faptul că petentul se afla sub influența băturilor alcoolice, precum si împrejurarea ca aceasta fapta a fost constatata in mod personal de către agentul constatator. De asemenea, față de prevederile art.249 NCPC, instanța retine ca petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt diferite de cea descrisa in actul constatator, deși ii revenea sarcina probei, potrivit prevederilor legale mai sus menționate.
Cu toate că petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța arată că nu va putea lua în considerare declarația martorului O. C., având în vedere poziția acestuia subiectivă, fiind prietenul petentului. Astfel încât, instanța reține că, petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul. Acțiunea petentului constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991.
Cu toate acesteia, instanța apreciază că, în cauză, se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate și reducerea sancțiunii amenzii de 800 lei la minimul prevăzut de 200 lei. Instanța reține că măsura redozării sancțiunii contravenționale principale este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare. Prin urmare, instanța apreciază că rolul educativ al sancțiunii amenzii poate fi complinit și prin aplicarea amenzii într-un cuantum inferior.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei este adecvată față de contravenția comisă, ținând seama și de împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
În raport de aceste elemente concrete de săvârșire a contravenției, instanța reține că, în raport de pericolul social al faptei concret săvârșite de petent, sancțiunea contravențională principală ce se impune a fi aplicată, în raport de principiul individualizării și proporționalizării sancțiunii, la care face referire textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este amenda contravențională în cuantum de 200 lei.
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent, va reduce cuantumul amenzii contravenționale stabilite inițial de la 800 lei la 200 lei. Instanța va menține, în rest, dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat . nr._/28.10.2013, ca temeinic și legal întocmit.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. P., cu domiciliul în Baia M. ., jud. Maramureș, contradictoriu cu intimatul G. de J. Mobilă Cluj, cu sediul în mun. Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 23, jud. Cluj și în consecință:
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/28.10.2013 încheiat de organul constatator.
Reindividualizează sancțiunea contravențională principală aplicată și reduce sancțiunea amenzii contravenționale de la suma de 800 lei la suma de 200 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 11.04.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red.CSN/16.04.2014/4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6132/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-02-2014,... → |
|---|
