Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 17433/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._/2014
Ședința publică din data de 19 decembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. ȘEROMOV
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. H. C. in contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL C. N., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si la a doua strigare, se constata lipsa parților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, pentru a da posibilitate intimatului sa depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 19.12.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 07.08.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petentul S. H. C. în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a solicitat constatarea nulității absolute sau anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.07.2014 cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea plângerii petentul susține ca procesul verbal este lovit de nulitate absoluta fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG nr.2/2001 cu privire la descrierea situației de fapt precum si a locului unde a fost savarsita contravenția. Susține ca nu i-a fost comunicata solicitarea de a comunica datele persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul iar agentul constatator a cunoscut persoana care a condus autovehiculul. De asemenea, nu este consemnata ocupația si locul de munca al contravenientului, nu este indicat exact locul unde a fost savarsita contravenția si nu este indicata adresa completa. Sub aspectul temeiniciei arata ca starea de fapt reținuta nu este cea reala, el circulând regulamentar.
In drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001, HCL 61/2014.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
La data de 08.10.2014 intimatul Municipiul C.-N. a înregistrat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata (f.14-17) arătând, in esența, ca petentul a savarsit contravenția iar aceasta a fost constatata in mod legal la fel ca si sancțiunea aplicata. Cauzele de nulitate absoluta sunt strict determinate prin reglementarea data de art. 17 din OG nr.2/2001, cauzele invocate de petent putând atrage doar anularea si numai in măsura dovedirii unei vatamari care sa decurgă din viciul constatat si care sa nu poată fi înlăturata altfel decât prin anularea actului.
S- a anexat procesul verbal contravențional, nota de constatare, dovada de comunicare, planșe foto, adresa prin care s-a solicitat petentului sa comunice utilizatorul autoturismului, dovada comunicării acesteia.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
După închiderea dezbaterilor, odată cu acordarea cuvântului s-a solicitat si înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, aspect care nu poate fi luat in considerare raportat la momentul procesual la care s-a formulat cererea.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 22.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 respectiv 3 lit. c din H.C.L. nr. 61/2014 reținându-se în sarcina acestuia că nu a comunicat, in termenul solicitat, datele de identitate ale persoanei căreia i s-a încredințat autovehiculul CJ-_ spre a fi condus in data de 23.05.2014 orele 13,23 in curtea Primăriei, pe acces interzis, conform adresei_ din 24.06.2014.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Invocarea de către petent a faptului ca procesul verbal este nelegal nu poate fi reținuta deoarece art. 17 reglementează cauzele de nulitate absoluta ca fiind urmatoarele: “Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.”
Or, in cauza, toate aceste elemente se regăsesc in procesul verbal contravențional, fapta de care se face vinovat petentul fiind extrem de clara respectiv aceea de a nu comunica datele de identitate ale utilizatorului autoturismului a cărui proprietar este. Toate celelalte aspecte legate de persoana utilizatorului, starea personala a acestuia, circumstanțele de fapt ale acestuia, neavând relevanta in prezenta cauza, unde se analizează doar daca petentul a comunicat sau nu, intimatului, datele solicitate. Invocarea de către petent ca persoana respectiva nu ar fi savarsit vreo contravenție nu este întemeiata si nu poate fi avuta in vedere întrucât nimic nu îl indreptateste pe el sa se erijeze in judecător al acelei situații si sa considere ca nefiind o contravenție el nu are obligația de a răspunde solicitării adresate de către intimat.
Aspectele de nulitate relativa referitoare la nemenționarea ocupației sau a locului de munca al sau nu pot fi luate in considerare întrucât pe de o parte nu s-a dovedit nici o vătămare iar pe de alta parte acestea sunt necesare atunci când nu se poate face o individualizare mai buna a persoanei, ori in cazul de fata, fiind menționat CNP-ul petentului este evident ca individualizarea s-a realizat cel mai fidel. De asemenea, lipsa numărului apartamentului din procesul verbal nu a produs nici o vătămare atâta timp cat acesta a ajuns in posesia petentului iar el a formulat plângerea in termenul legal.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Apărarea petentului legata de faptul ca nu i s-ar fi comunicat adresa solicitarea de comunicare a utilizatorului este invalidata de inscrisurile depuse de catre intimat de unde rezulta ca i-a fost comunicata aceasta solicitare (f.20-34). In fine, invocarea faptului ca agentul constatator ar fi cunoscut persoana care utiliza autoturismul nu poate fi luata in considerare avand in vedere mentiunile din nota de constatare de unde rezulta ca agentul constatator ar fi fost amenintat de “sotul utilizatoarei: ca este gravida, sa plec de la masina, cheama TVR” de unde rezulta ca ar fi fost 2 persoane si nu doar femeia insarcinata astfel cum sustine petentul.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 400 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în mod legal de către agentul constatator, in cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, fiind evident ca in situația refuzului de comunicare a datelor de identificare ale utilizatorului se urmărește, deliberat, imposibilitatea antrenării răspunderii contravenționale a acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. H. C. în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.07.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul S. H. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales in C.-N., .. 14 etaj 1 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.07.2014 de către intimatul MUNICIPIUL C.-N. cu sediul in C.-N., .-3.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 19.12.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
N.-F. B. A. S.
Red./dact:N.F.B.
09.02.2015/4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 8756/2014.... → |
|---|
