Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-12-2014 în dosarul nr. 6888/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din 30 decembrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: C. M. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanții S. V. și C. A. S. V. în contradictoriu cu pârâții B. S., B. K., N. I. și N. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 02.04.2014, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Cluj-N. sub nr._, reclamanții S. V. și C. de avocatură S. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții B. S. și B. K., obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1.906 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații la imobilul situat în Cluj-N., .. 60, ., s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că în cursul anilor 2010-2012, pe tavanul imobilului din Cluj-N., .. 60, . de sub țeava de scurgere a apei folosite din cada și sifonul de colectare a apartamentului pârâților au apărut urme de umezeală, ceea ce a contribuit la apariția mucegaiului, conducând la desprinderea unor bucăți de tencuială.
Reclamanții au apelat la serviciile unui instalator care a constatat că desprinderea bucăților de tencuială se datorează unor scurgeri de apă din fisurile conductelor de evacuare a apei din cadă sau a sifonului din baia apartamentului nr. 46, ce aparține pârâților. În urma discuțiilor purtate cu pârâții, aceștia s-au obligat să efectueze lucrările de reparații până la finele lunii iulie 2012 însă au procedat la remedierea defecțiunilor doar după notificarea nr. 66/01.08.2012.
S-a susținut că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale a pârâților, existând fapta culpabilă respectiv neluarea măsurilor necesare în vederea evitării scurgerilor de apă. Prejudiciul este cert și cuantificat (2.000 lei), există legătură de cauzalitate în sensul că dacă pârâții ar fi luat măsurile necesare de întreținere a instalațiilor sanitare nu s-ar fi produs stricăciunile.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza în evaluarea lucrărilor de construcție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112-114, art. 242 C.pr.civ., art. 1376, art. 1377, art. 1381-1383, art. 1385, art. 1386 C.civ.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: invitație la mediere și proces-verbal nr. 8/14.02.2013 (fila 3), notificare plus dovada comunicării (filele 4-5) și copie de pe factura fiscală nr. EMD0038/14.02.2014. (fila 6)
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 15.
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.05.2014, pârâții B. S. și B. K. au arătat că de la jumătatea anului 2009 și până în prezent, imobilul de pe .. 60, . locuit de nimeni astfel încât nu au putut exista scurgeri de o așa natură încât să ducă la desprinderea bucăților de beton.
În vara anului 2012, ginerele pârâților, N. M., a hotărât împreună cu reclamantul S. V., schimbarea instalației de scurgere cadă și sifon baie pentru a evita și preveni scurgerile de orice natură, fiind o instalație îmbătrânită, din anul 1967. Pentru a evita orice discuții, reparațiile la ambele apartamente au fost realizate cu instalatorii propuși de către reclamant.
S-a mai susținut că afirmația potrivit căreia un tavan de 4 m² a necesitat lucrări de reparație în valoare de 2.000 lei reprezintă un abuz. Pârâții au menționat că imobilul din .. 60, . înstrăinat familiei N..
La întâmpinare a fost anexat contractul de vânzare-cumpărare (filele 27-29) și extrasul de CF al imobilului situat în Cluj-N., nr. 60, ..(fila 30)
Prin cererea formulată la data de 21.05.2014, reclamanții au arătat că înțeleg să își extindă acțiunea și împotriva pârâților N. M. și N. I., aceștia având calitate procesuală pasivă deoarece sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-N., nr. 60, ..
Au mai arătat reclamanții că faptul că au efectuat lucrări de reparații în imobil nu îi absolvă pe pârâți de obligația de dezdăunare pentru prejudiciul adus prin faptul că, în cursul mai multor ani (2003-2012), aceștia nu au vrut să dea curs solicitării de schimbare a sifonului de scurgere a apelor folosite din baia apartamentului lor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112-114, art. 242 C.pr.civ., art. 1376, art. 1377, art. 1381-1383, art. 1385, art. 1386 C.civ.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu expertiza în evaluarea lucrărilor de construcție, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu martorii C. E.-T., I. I.-E. și T. C..
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.07.2014, pârâții N. M. și N. I. au reiterat aspectele învederate instanței prin întâmpinarea formulată de ceilalți doi pârâți. În plus, s-a arătat că în perioada executării lucrărilor de schimbare a instalației de scurgere din baia apartamentului nr. 46, reclamantul efectua și el o renovare generală în toată locuința sa. Astfel, lucrările de reparație din apartamentul nr. 46 erau în derulare când pârâții au primit notificarea nr. 66/01.08.2012.
La termenul din ședința publică din data de 09.201.2014, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu interogatoriile pârâților și proba testimonială cu martorii C. E.-T., I. I.-E. și T. C.. Proba cu interogatoriul pârâtului N. M. a fost administrată la termenul din ședința publică din data de 07.11.2014. La același termen a fost încuviințată, din oficiu, proba testimonială cu martorul M. M. A. iar la termenul din data de 05.12.2014 a fost încuviințată proba testimonială cu martorul B. I.. Proba testimonială a fost administrată la termenele din data de 05.12.2014 respectiv 19.12.2014, declarațiile martorilor fiind depuse la dosarul cauzei la filele 93-95 și 100.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Pe parcursul anului 2012, reclamantul S. V. a efectuat lucrări de renovare a apartamentului situat în Cluj-N., .. 60, . renovare au implicat și renovarea completă a băii apartamentului. În aceiași perioadă au fost efectuate lucrări de reparații a imobilului situat în Cluj-N., .. 60, . deasupra apartamentului reclamantului S. V..
Aceste aspecte au fost reținute în baza declarațiilor martorilor T. C. și I. I. E. precum și în baza răspunsurilor formulate de către pârâtul N. M. în administrarea probei cu interogatoriul.
Martorul I. I. a arătat că în momentul în care a început lucrările de renovare, pereții și tavanul băii apartamentului reclamantului nu erau afectați de umezeală. Aceasta a mai declarat că tavanul și pereții din baia apartamentului reclamantului au început să fie afectați de umezeală doar după ce au fost zugrăviți.
Martorii T. C. și Chiselită E. au arătat că, din câte cunosc, reclamantul a mai avut probleme cu vecinii de sus, datorită umezelii create în baie.
Din interogatoriul pârâtului N. M. precum și din declarația martorului B. I., instanța reține că din vara anului 2010, în apartamentul situat în Cluj-N., .. 60, . nimeni. La data de 16.01.2014, pârâții B. K. și B. S. au transferat dreptul de proprietate asupra imobilului din Cluj-N., .. 60, . M. și N. I..
În drept, instanța reține că art. 1357 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, instituie regula potrivit căreia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Pentru angajarea răspunderii civile a pârâților, în calitatea de persoană vinovată de producerea prejudiciului, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1357 C.civ., respectiv: existența unei fapte ilicite, a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, a unui prejudiciu, precum și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.
În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, instanța constată că, prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lucrărilor de reparație a tavanului din baia apartamentului, ca urmare a inundației cauzate de pârâți în perioada 2010-2012.
Instanța reține că nu a fost probată, cu certitudine, existența faptei ilicite a pârâților. Preliminar, instanța constată, în baza probatoriului administrat, că în imobilul situat deasupra apartamentului reclamantului S. V. nu locuia nimeni încă din vara anului 2010. Or, perioada la care s-au raportat reclamanți pentru a individualiza omisiunea ilicită a pârâților debutează cu anul 2010. În condițiile în care apartamentul situat la nr. 46 este nelocuit încă din anul 2010, susținerea reclamanților potrivit căreia din sifonul de scurgere al apartamentului respectiv au existat scurgeri substanțiale, suficiente pentru a cauza deteriorarea pereților din apartamentul reclamntului, apare ca fiind neplauzibilă.
Martorii propuși de către reclamant au declarat că, cu ocazia vizitelor realizate la apartamentul reclamantului, au observat că pereții din baie sunt afectați de umezeală. Declarațiile acestora sunt însă aproximative, nereușind să specifice exact perioada și modul în care au fost afectați pereții din baia reclamantului. În plus, cauza deteriorării pereților și a tavanului din baia reclamantului este indicată de către martori în baza unei aprecieri subiective, nesusținută de alt element în afara convingerii personale a reclamantului. Astfel, nu se poate stabili dacă petele de umezeală observate de către martori se datorau instalației de scurgere de la apartamentul superior sau unor alte cauze, ca de exemplu, instalația comună a condominiului.
Mai mult, instanța reține că declarațiile martorilor sunt contradictorii. În primul rând, se impune realizarea precizării că instanța a fost sesizată doar cu privire la fapta pârâților de a omite să ia măsurile necesare pentru repararea sifonului din scurgere, omisiune ce a condus la apariția unor pete de umezeală. Nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată și nici în motivarea cererii adiționale, reclamanții nu au solicitat contravaloarea unor lucrări de reparații necesare ca urmare a creării unei găuri în tavan și nici contravaloarea unor materiale de construcție sau a unui lavoar. S-a solicitat doar contravaloarea lucrărilor necesare pentru repararea pereților și a tavanului ca urmare a apariției unor pete de umezeală. În consecință, declarațiile martorilor din care rezultă că în baia apartamentului reclamantului a fost distrus un lavoar precum și bucăți de faianță și gresie exced obiectului cauzei.
Martorii I. I. E. și T. C. au susținut că în anul 2012, în tavanul băii apartamentului reclamantului s-a creat o gaură, ca urmare a căderii unei bucăți de tavan. Primul martor a declarat că împreună cu bucata de tavan a căzut și sifonul de scurgere în timp ce martorul T. a susținut că este imposibilă desprinderea sifonului, acesta rămânând fixat în beton. Ipoteza formulată de către martori este că, fără ca cineva să efectueze lucrări la apartamentul pârâților (astfel cum a declarat martorul T.), din tavan s-a desprins o bucată de beton de circa 30 cm, cu consecința distrugerii lavoarului și a unor bucăți de faianță și gresie.
Martora C. a susținut existența a exact acelorași stricăciuni, însă perioada indicată de aceasta este anul 2011. Mai mult, conform declarației martorei, datorită umezelii, de pe tavanul și pereții băi se desprinseseră bucăți de tencuială ce au căzut pe lavoar și l-au distrus.
Raportat la aspectele prezentate de martori în declarațiile lor, instanța constată că acestea sunt în mare parte contradictorii iar unele afirmații (precum cea conform căreia o bucată de var a condus la spargerea lavoarului) sunt complet neplauzibile.
Având în vedere că singura proba cu ajutorul căreia s-a urmărit dovedirea faptei ilicite a pârâților este proba testimonială iar prin coroborarea declarațiilor descrise în cele ce preced nu se poate reține o stare de fapt ce să justifice pretențiile reclamanților, instanța constată că reclamanții nu au proba existența unei acțiuni sau omisiuni ilicite a pârâților ce să justifice atragerea răspunderii lor delictuale.
În plus, chiar dacă s-ar fi putut reține, în baza probatoriului administrat, că există o faptă ilicită, reclamanții nu au probat existența și întinderea prejudiciului.
Prejudiciul trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții, și anume trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale. Cuantumul prejudiciului a fost stabilit ca urmare a unei estimări, nefiind indicat ce reprezintă sumă de 1906 lei solicitată de către reclamanți. Nu au fost depuse înscrisuri justificative menite să probeze existența unor cheltuieli efectuate de reclamanți, cheltuieli cauzate de acțiunea pârâților.
Martorul I. I. a indicat suma de 2.000 lei ca fiind suma achitată, în urmă cu aproape 3 ani, de către reclamant pentru achiziționarea unui lavoar nou și pentru înlocuirea faianței distruse. Cu toate acestea, chiar dacă efectuarea acestor cheltuieli ar fi fost probată, reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii unui lavoar și a materialelor de construcție ci a solicitat despăgubirea sa pentru reparațiile necesare în urma presupusei inundații. Astfel, afirmația martorului I. I. privind costul materialelor utilizate pentru refacerea lucrărilor din baie nu este utilă soluționării cauzei.
În consecință, instanța constată că prejudiciul invocat de către reclamanți nu a fost dovedit, din moment ce reclamanții nu au propus încuviințarea nici unui mijloc de probă ce să tindă la probarea acestuia, astfel încât prejudiciul nu este cert nici sub aspectul existenței sale și nici cu privire la întinderea sa.
Având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile privind existența unei fapte ilicite și nici cea a prejudiciului cert, nu se impune analizarea întrunirii celorlalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
În fine, referitor la reclamantul C. de avocatură S. V., se impune concluzia că nu a fost justificată în nici un fel calitatea sa de persoană vătămată în urma presupusei acțiuni ilicite a pârâților. S-a susținut că reclamantul C. de avocatură S. V. a suportat cheltuielile aferente lucrărilor de reparații, însă această alegație a rămas nesusținută având în vedere probatoriul administrat în cauză.
Raportat la considerentele expuse în cele de mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanții S. V. și C. de avocat S. V. în contradictoriu cu pârâții B. S., B. K., N. M. și N. I..
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța reține că petitul privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanții S. V., CNP_ și C. DE A. S. V., C._, ambii cu domiciliul ales în Cluj-N., ., nr. 66, . în contradictoriu cu pârâții B. S., CNP_, B. K., CNP_, ambii cu domiciliul în Cluj-N., .. 34/36, ., N. M., CNP_ și N. I., CNP_, ambii cu domiciliul în Cluj-N., ., ..
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în sedință publică, azi, 30.12.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER
I. V. V. C. M. D.
Red./Dact./I.V.V./2 ex/22.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
