Plângere contravenţională. Sentința nr. 6608/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6608/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 8299/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr.6608/2014
Ședința publică din data de 24.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. R.
GREFIER: I. M. L.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă formulată de petenta R&G I. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.06.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 18.04.2014 sub nr._, petenta R&G I. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.04.2014, încheiat de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii dispuse cu avertismentul/reducerea amenzii la minimul prevăzut de lege (de 3.000 lei), urmată de posibilitatea de a achita ½ din acest cuantum în termen de 48 de ore de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în privința legalității, s-a arătat, în esență, că procesul verbal atacat a fost semnat la rubrica contravenient de către o simplă angajată care era în momentul respectivului control la serviciu, și nu de către petentă prin reprezentanții săi legali, care nu au fost identificați de către organele de control, fiind încălcat dreptul la apărare al petentei. Neindividualizarea efectivă și concretă a faptelor imputate și a sancțiunii reprezintă alte două motive de nelegalitate invocate. Astfel, se arată că nu a fost menționată litera la care se încadrează în textul de lege (articol) fapta reținută, fiind apoi aplicat maximul amenzii (30.000 lei). Au fost încălcate prev.art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, fapta fiind descrisă doar la modul general, fără menționarea aspectelor concrete de natură să conducă la o amendă usturătoare.
În privința netemeiniciei, se arată că petenta deține autorizația-licența neexclusivă de utilizare a muzicii în scop ambiental, eliberată de către un organism autorizat în acest sens, respectiv de către UPFR, care este un organism de gestiune colectivă desemnat de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
În drept, au fost invocate prev.art.31 și urm. din OG nr.2/2001, precum și celelalte dispoziții din ordonanță menționate în cuprinsul plângerii, art.1 alin.5, art.20, art.21, art.148 din Constituția României, art.6 din CEDO, jurisprudența CEDO, art.2 alin.2 din Cod proc.civ.
In dovedire, petenta a depus: copie a procesului verbal de contravenție contestat, copie după autorizația-licența neexclusivă de utilizare a muzicii în scop ambiental, eliberată de către UPFR, la data de 10.03.2014, contract individual de muncă nr.35/31.03.2014, împuternicire.
În conformitate cu disp. art. 19 din OUG 80/2013 petenta a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei (fila 6).
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, prin care arată, în esență, că acest control a fost efectuat în urma sesizării primite din partea UCMR-A., la sediul petentei se afla doar angajata M. S. din partea societății, iar agentul constatator a consemnat în mod corect datele de identificare ale petentei. Se mai arată că fapta a fost corect individualizată și sancționată, conform Legii nr.8/1996, iar neindicarea literei de către agentul constatator nu constituie motiv de nulitate a procesului verbal atacat, pentru că petenta nu a suferit nici o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal, întrucât pentru toate faptele prevăzute la literele de la respectivul articol (art.139 ind.2 din Legea nr.8/1996) este prevăzută aceeași sancțiune. Licența de la dosar depusă de către petentă este valabilă doar însoțită de clauze, anexe și de dovada plății remunerației, iar în ce privește cuantumul amenzii se arată că această contravenție a fost comisă în formă continuată din luna octombrie 2013, iar prin adresa trimisă de către UCMR-A. a fost cerută sancționarea petentei cu maximul amenzii prevăzut de lege.
În drept, au fost invocate prev.art.205-206, art.223 alin.3, art.249, art.315 alin.1 din NCPC, OG nr.2/2001, Legea nr.12/1990, art.223 alin.3 din NCPC.
Au fost anexate copii după raportul din data de 16.05.2014, întocmit de agentul constatator, adresa UCMR-A..
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care arată că pentru stabilirea contravenției trebuiau făcute individualizări concrete, nu generice, lipsind acuzația concretă, cu consecința nulității procesului verbal. Se arată că ospătărița care a semnat procesul verbal nu are calitatea de reprezentant a petentei, iar în raportul încheiat ulterior procesului verbal se recunoaște această împrejurare, arătându-se că s-a solicitat să se discute direct sau să se aștepte reprezentanții legali, lucru care nu s-a întâmplat. La rubrica obiecțiuni, s-a consemnat astfel că angajata societății declară că nu avea cunoștință dacă petenta deține licența. În privința aplicării amenzii maxime, se arată că nu s-a făcut în realitate o individualizare concretă, prin prisma gândirii proprii și analizării concrete a situației de către agentul constatator, atâta timp cât acesta recunoaște că a aplicat această amendă la solicitarea UCMR-A.. Petenta arată că în procesul verbal s-a reținut expres faptul că la data controlului (03.04.3014) nu avea autorizație-licență de la UCMR-A., or petenta consideră că a dovedit că deținea o astfel de autorizație, eliberată de către un organism autorizat, respectiv de către UPFR, care este un organism de gestiune colectivă desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Ca urmare, UCMR-A. nu deține monopol pe această temă. Pârâta omite faptul că controlul a vizat chestiunea autorizației la data de 03.04.2014, și nu împrejurarea dacă autorizația de la UPFR este valabilă.
Au fost anexate Autorizația-Licență neexclusivă de utilizare a muzicii în scop ambiental, eliberată la data de 10.03.2014, chitanțele nr._/27.09.2013 și nr._/10.03.2014, emise de UPFR, clauze autorizație, anexa nr. 6 cu menționarea punctului de lucru.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 03.04.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.139 ind.2 din Legea nr.8/1996 rep.
În sarcina petentei s-a reținut în ziua de 03.04.2014, la ora 12,50, pe . nr.9, că societatea petentă a fost găsită efectuând comunicare publică în scop ambiental fără a avea licență neexclusivă eliberată de către UCMR-A..
La rubrica obiecțiuni s-a consemnat din partea numitei M. S., ce figurează ca reprezentant și a semnat procesul verbal, împrejurarea că aceasta nu cunoaște dacă societatea deține autorizație neexclusivă emisă de UCMR-A..
În drept, în temeiul art.139^2, “Constituie contravenții și se sancționează cu amenda de la 3.000 lei la 30.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor art. 21;
b) încălcarea prevederilor art. 88 și 89;
c) încălcarea prevederilor art. 107 alin. (3) și (7);
d) nerespectarea de către utilizatori a prevederilor art. 130 lit. h);
e) fixarea, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a interpretarilor sau a executiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune.
f)comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe.”
Instanța reține că potrivit art. 34 alin. 1 OG 2/2001, este învestită cu verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției din perspectiva motivelor de nulitate care pot fi invocate și din oficiu, chiar în lipsa unei cereri exprese din partea petentului.
Analizând procesul-verbal contestat prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care prevăd mențiunile obligatorii, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, cuprinzând numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție atacat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de către petentă, instanța apreciază că menționarea ca și reprezentant al petentei a unei angajate a societății (așa cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosarul cauzei) și semnarea procesului verbal la rubrica contravenient de către angajata societății, nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal, în condițiile în care nu suntem în prezența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. Astfel, petenta a avut posibilitatea de a ataca procesul verbal prin prezenta plângere și, mai mult, persoana care a semnat procesul verbal a consemnat la rubrica obiecțiuni faptul că nu cunoaște dacă societatea deține autorizație neexclusivă emisă de UCMR-A..
În ceea ce privește descrierea contravenției, raportat la prev.art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, organul constatator trebuie să cuprindă în conținutul procesului verbal de contravenție descrierea faptei cu arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție, nefiind îndeplinită această cerință dacă agentul constatator s-a limitat să redea textul aplicabil sau dacă elementele indicate în procesul verbal sunt insuficiente pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenție.
În speță, s-a reținut că societatea petentă a fost găsită efectuând comunicare publică în scop ambiental fără a avea licență neexclusivă eliberată de către UCMR-A., fără a fi indicată litera de articol aplicabilă, formularea regăsindu-se în parte în conținutul literei f art.139 ind.2 din Legea nr.8/1996. Instanța, analizând fapta descrisă, urmează a constata că omisiunea menționării literei nu este de natură să determine nulitatea procesului verbal, în condițiile în care din mențiunile agentului constatator rezultă că ceea ce se impută petentei și se reține în sarcina acesteia este faptul că nu deține licență neexclusivă pentru comunicare publică în scop ambiental, deși societatea a fost găsită la data controlului efectuând astfel de comunicări, fiind indicat atât actul normativ, cât și articolul la care se încadrează fapta, sancțiunile aferente celorlalte litere nefiind diferite. În aceste condiții, omisiunea invocată nu poate să conducă la anularea procesului verbal, nefiind în prezența vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
În ceea ce privește motivul invocat de petentă privind omisiunea menționării de către agentul constatator a împrejurărilor care au determinat aplicarea limitei maxime a amenzii, instanța apreciază că acesta nu reprezintă motiv de anulare a procesului verbal, amenda fiind aplicată cu respectarea limitelor de amendă prevăzute de textul de lege, ca urmare a aprecierii agentului constatator. Susținerile intimatului potrivit cărora cuantumul amenzii este determinat de împrejurarea comiterii contravenției în formă continuată din luna octombrie 2013, aspect învederat prin adresa trimisă de către UCMR-A., prin care s-a solicitat sancționarea petentei cu maximul amenzii, urmează a fi analizate de către instanță sub aspectul temeiniciei procesului verbal.
Constatând că motivele de nulitate invocate de petentă sunt neîntemeiate și nu există cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate de instanță din oficiu, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal întocmit, urmând a fi analizat sub aspectul netemeiniciei.
Sub acest aspect, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În speță, instanța reține că petenta a făcut dovada că deține, contrar celor reținute de către agentul constatator, Autorizația-Licență neexclusivă de utilizare a muzicii în scop ambiental, eliberată la data de 10.03.2014, de UPFR, organism de gestiune colectivă desemnat de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, depunând la dosarul cauzei atât autorizația menționată, cât și chitanțele nr._/27.09.2013 și nr._/10.03.2014, emise de UPFR, respectiv clauzele autorizației și anexa nr. 6 cu menționarea punctului de lucru.
În ceea ce privește data săvârșirii contravenției, contrar susținerilor intimatului din întâmpinare, instanța reține că în cuprinsul procesului verbal nu se face referire la împrejurarea săvârșirii faptei în formă continuată, respectiv la o perioadă de timp anume precizată, fapta fiind raportată la momentul controlului, când societatea a fost găsită efectuând comunicare publică în scop ambiental. Ca urmare, nu prezintă relevanță cele consemnate de agentul constatator în raportul întocmit ulterior, la data de 16.05.2014, respectiv cele învederate de intimat prin întâmpinare, cu privire la adresa trimisă de către UCMR-A.. Totodată, instanța reține că textul de lege care prevede contravenția reținută (art.139^2 lit f din Legea nr.8/1996) nu face referire expresă la UCMR-A., ci se referă la autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de legea menționată.
Față de cele de mai sus, nu poate fi reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev.de art.139 ind.2 lit.f din Legea nr.8/1996, împrejurare față de care se va dispune admiterea plângerii, cu consecința anulării procesului verbal . nr._ din 03.04.2014 și a exonerării petentei de la plata amenzii aplicate.
În ceea ce privește solicitarea petentei, prin avocat, de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, văzând prev.art.453 alin.1 din NCPC, instanța va dispune admiterea cererii, urmând a obliga intimatul la plata sumei de 1520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial, conform înscrisurilor de la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C.R&G I. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ..9, jud.Cluj, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., nr.62, ., jud.Cluj, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj.
Dispune anularea procesului verbal . nr._ din 03.04.2014, încheiat de către intimat, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii aplicate.
Dispune obligarea intimatului la plata către petentă a sumei de 1520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C. D. R. I. M. L.
Red./Dact.CD/4ex./16.09.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6607/2014. Judecătoria... | Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 7051/2014. Judecătoria... → |
|---|
