Pretenţii. Sentința nr. 9620/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9620/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 32781/211/2011
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr.9620/2014
Ședința publică din 26 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA, DIVIZIA OPERATIUNI PRIVIND DAUNE LA ASIGURARI GENERALE, DEPARTAMENTUL DAUNE STANDARD -TRANSILVANIA NORD și intervenientul forțat C. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantei să depună la dosar dovada achitării diferență onorariu expert în cuantum de 1700 lei și a diferenței onorariu expert in cuantum de 300 lei, pentru răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiza specialitatea auto, a amânat pronunțarea pentru data de 12.09.2014, 19.09.2014 și 26.09.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 24.09.2014 s-a depus la dosarul cauzei către reclamantă dovada achitării diferență onorariu expert în cuantum de 100 lei și a diferenței onorariu expert in cuantum de 300 lei, pentru răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiza specialitatea auto.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 12 decembrie 2011, sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. "A. I." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. "A. V. INSURANCE GROUP" S.A. și intervenientul forțat C. M., obligarea pârâtei la plata sumei de 4.315,62 lei, cu titlu de daune materiale, și a penalităților de întârziere de la data de 28.06.2011 până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că autovehiculul reclamantului a fost avariat în urma unui accident de circulație produs din culpa intervenientului forțat și că la acel moment intervenientul forțat conducea un autoturism asigurat RCA de către pârâtă. Se mai arată că pârâta a refuzat să achite despăgubirile, deși constatarea amiabilă face dovada culpei intervenientului forțat și a avariilor produse.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 136/1995, art. 998-999 C. civ., art. 274 C. proc. civ..
Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: constatare amiabilă (f. 5), convocare la conciliere (f. 6), comunicare (f. 7), adresă (f. 8), convocări la conciliere (f. 9-10), adresă (f. 11), proces-verbal de conciliere (f. 12), deviz (f. 13).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
La data de 21 februarie 2012 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale întrucât din documentele existente la dosarul de daună nu rezultă vinovăția și raportul de cauzalitate, deoarece reperul bară față nu putea fi avariat, neexistând concordanță între lovitură și înălțimea cârligului, iar despăgubirile pentru celelalte avarii nu pot fi acordate întrucât autoturismul reclamantei a fost parcat la mai puțin de 25 m de colțul intersecției, rezultând culpa comună a celor doi conducători auto.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: dosar de daună (f. 21-40).
La termenul din 24 februarie 2012 intervenientul forțat a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că admiterea primului capăt de cerere este justificată întrucât culpa îi aparține și că toate avariile sunt consecința evenimentului rutier pe care l-a produs. Se mai arată că intervenientul forțat nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitate de pârât, astfel că la repararea daunelor poate fi obligat doar asiguratorul. De asemenea, se arată că doar în sarcina pârâtei de rând 1 poate fi reținută o culpă procesuală și că aceasta avea obligația de a îl despăgubi pe reclamant, refuzând în mod nejustificat să o facă.
La termenul din 8 iunie 2012 reclamanta a arătat că din eroare a solicitat cheltuieli de judecată de la intervenientul forțat, iar instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului forțat ca rămasă fără obiect.
La data de 23 octombrie 2012 reclamanta a depus la dosarul cauzei precizare prin care a arătat că accidentul a avut loc în Cluj-N., pe . imobilului cu nr. 35.
La data de 7 ianuarie 2014 la dosarul cauzei a fost depus raport de expertiză (f. 112-120).
La data de 29 aprilie 2014 la dosarul cauzei a fost depus răspuns la obiecțiuni (f. 135-138).
La termenul din 5 septembrie 2014 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din constatarea amiabilă încheiată între numitul F. D.-S. și intervenientul forțat C. M. (f. 22), la data de 21.05.2011 a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de intervenientul forțat, și autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de F. D.-S. și aflat în proprietatea reclamantei S.C. "A. I." S.R.L.. Culpa în producerea accidentului de circulație aparține intervenientului forțat, care a efectuat o manevră de mers înapoi fără a se asigura, lovind autoturismul reclamantei, care era parcat în spatele său.
Autoturismul condus de intervenientul forțat era asigurat RCA de către pârâta S.C. "A. V. INSURANCE GROUP" S.A., astfel cum rezultă din declarația de daune de la f. 23-24.
Din devizul estimativ depus la dosarul cauzei (f. 13) reiese că costul reparațiilor autoturismului aparținând reclamantei se ridică la suma de 4.315,62 de lei.
Printr-o adresă din data de 28.06.2011 (f. 8) pârâta a comunicat reclamantei că nu poate acorda despăgubirea solicitată pentru reperul bară față întrucât aceasta a fost avariată într-un eveniment anterior și că autoturismul reclamantei a fost parcat la mai puțin de 25 m de colțul intersecției, rezultând culpa comună a celor doi șoferi.
Din concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză (f. 112-120) reiese că avariile autoturismului aparținând reclamantei constau în capac cârlig remorcare dreapta față lipsă, spoiler bară față rupt, bară față ruptă și posibile avarii ale instalației electrice și modificări de poziție cauzate de șoc care au putut conduce la apariția unor semnale ale senzorului de parcare și ale senzorului de airbag poziționate ambele în partea frontală a autoturismului, că există compatibilitate între urmele și avariile produse la cele două autoturisme, iar dinamica accidentului este cea declarată de cei doi conducători auto în constatarea amiabilă, că avariile suferite de autoturismul reclamantei au fost produse în urma acestui eveniment rutier și că valoarea estimată a costurilor necesare remedierii avariilor este de 4.315,62 lei.
În drept, conform art. 998 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. De asemenea, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
În speță, intervenientul forțat se face vinovat de producerea unui accident de circulație, faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, în urma căruia s-a cauzat reclamantei un prejudiciu material, constând în contravaloarea reparațiilor necesare pentru înlăturarea daunelor produse în urma accidentului. Având în vedere faptul că la data producerii accidentului pârâta avea calitatea de asigurător al intervenientului forțat, aceasta urmează să fie obligată la repararea acestui prejudiciu.
În ceea ce privește susținerile pârâtei, potrivit cărora reperul bară față nu putea fi avariat în urma acestui accident, instanța reține că expertul desemnat în cauză a explicat în mod convingător, atât în raportul de expertiză, cât și în răspunsul la obiecțiunile formulate de către pârâtă (f. 135-138), modul în care aceste avarii s-au produs, infirmând astfel concluziile pârâtei. De asemenea, în ceea ce privește faptul că autoturismul reclamantei era parcat la mai puțin de 25 m de colțul intersecției, din fotografiile anexate raportului de expertiză (f. 116) reiese că în locul în care s-a produs accidentul sunt trasate locuri de parcare până la aproximativ 2-3 m de colțul intersecției, iar autoturismul reclamantei era parcat tocmai pe unul din aceste locuri. Prin urmare, câtă vreme prin trasarea locurilor de parcare a fost în mod clar permisă de către autorități parcarea la mai puțin de 25 m de colțul intersecției, conducătorului auto nu îi poate fi reproșată încălcarea vreunei reguli de circulație, astfel că vina pentru producerea accidentului aparține exclusiv intervenientului forțat.
Raportat la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, iar potrivit art. 36 alin. (5) din același act normativ despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. În speță, instanța reține că, deși pârâta a respectat obligația de a o încunoștința pe reclamantă asupra motivelor respingerii cererii sale, trebuie totuși să se considere că această obligație a fost îndeplinită în mod defectuos câtă vreme, după cum a reieșit din probele administrate în cauză, refuzul său a fost nejustificat. Prin urmare, aceasta datorează penalități de întârziere de la data acestui refuz, după cum a solicitat reclamanta, fiind evident că, atâta vreme cât pârâta nu a probat că ar fi solicitat în scris reclamantei vreun document, acest moment este posterior celui prevăzut de textul art. 36 alin. (5).
Pentru aceste motive instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere faptul că pretențiile reclamantei urmează să fie admise de către instanță se reține că pârâta este cel care a căzut în pretenții. Prin urmare, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 360,25 de lei cu titlu de taxă de timbru, 3 lei, cu titlu de timbru judiciar, 2.400 de lei, cu titlu de onorariu expert, și 1.000 de lei, cu titlu de onorariu avocațial, în total 3.763,25 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată reclamanta S.C. "A. I." S.R.L., cu sediul în O. S., .. 59, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâta S.C. "A. V. INSURANCE GROUP" S.A., cu sediul procesual ales în Cluj-N., .-22, jud. Cluj, și intervenientul forțat C. M., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 14, jud. Cluj.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 4.315,62 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând despăgubiri, și penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la valoarea debitului principal, începând cu data de 28.06.2011 și până la achitarea debitului.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 3.763,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2014.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./20 octombrie 2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9143/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
