Anulare act. Sentința nr. 4292/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4292/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 5902/211/2014
Operator de date cu caracter personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Sentinta civila nr.4292
Ședința publică din 29.04.2015
Instanta constituita din:
Președinte: D. G. R.
Grefier: F. C.
Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe reclamanta S. J. J., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., având ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 08.04.2015, fiind consemnate in incheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta; la acel termen instanta, pentru a le acorda părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2015 când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 22.04.2015, iar apoi la data de azi, 29.04.2015, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr._ /20.03.2014 reclamanta S. J. J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., următoarele: 1) să se constate caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a următoarelor clauze cuprinse în convenția de credit nr._/PC/31.03.2008: art.5.1 lit.a din condițiile speciale, art.3.5 din condițiile generale, art.3 lit.d din condițiile speciale, art.8.1 lit.c și d din condițiile generale, secțiunea 10 din contract în totalitate, precum și actele adiționale nr.1/29.12.2010 și nr.2/29.12.2010; 2) să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului; 3) să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani plătite în baza clauzelor constatate abuzive de la încheierea convenției și până la emiterea noului plan de rambursare a creditului; 4) să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale ce se va calcula asupra fiecărei sume plătite de la data plății și până la data restituirii efective; 5) să se dispună obligarea pârâtei să perceapă o dobândă fixă de 3,99% p.a.; cu cheltuieli de judecată.
Motivele în fapt și în drept ale cererii au fost expuse de către reclamantă în cuprinsul acesteia (filele 2 - 14).
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30.05.2014 pârâta a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei - excepție ce a fost respinsă de către instanță, ca neîntemeiată, în ședința publică din 03.12.2014 (fila 111), precum și excepțiile lipsei parțiale a obiectului acțiunii reclamantei și lipsei interesului reclamantei de a contesta actele adiționale nr.1 și 2/29.12.2010 - excepții cu privire la care pârâta a renunțat în ședința publică din 03.12.2014; pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, pentru motivele în fapt și în drept expuse la filele 71 - 83 din dosar, precum și obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 23.06.2014 (fila 88) reclamanta a solicitat următoarele: 1) să se constate caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a următoarelor clauze cuprinse în convenția de credit nr._/PC/31.03.2008: art.5.1 lit.a din condițiile speciale, art.3.5 din condițiile generale, art.3 lit.d din condițiile speciale, art.8.1 lit.c și d din condițiile generale, precum și art.3 pct.5.1 lit.a din actul adițional nr.1/29.12.2010 și art.2 pct.5.1 lit.b din actul adițional nr.2/29.12.2010; 2) să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului; 3) să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani plătite în baza clauzelor constatate abuzive de la încheierea convenției și până la emiterea noului plan de rambursare a creditului; 4) să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale ce se va calcula asupra fiecărei sume plătite de la data plății și până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, la data de 23.06.2014 reclamanta a depus la dosar și un răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtă (filele 89, 90).
Prin cererea precizatoare depusă în ședința publică din 08.04.2015 reclamanta a arătat că valoarea pretențiilor reprezentând restituire comision de risc este de 6199,44 lei, iar cea a pretențiilor reprezentând restituire comision de administrare este de 4039,89 lei; de asemenea, cuantumul dobânzii legale solicitate este de 4364,16 lei, în ceea ce privește comisionul de risc și de 1395,59 lei, în ceea ce privește comisionul de administrare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul reclamantei (filele 114, 115).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 31.03.2008 între părți a fost încheiat contractul de credit nr._/PC (filele 20 - 34), prin care pârâta, în calitate de creditor, i-a acordat reclamantei, în calitate de împrumutat, un credit pentru acoperirea unor cheltuieli personale curente, în valoare de_ CHF, credit ce urma a fi rambursat în 300 de luni de la data încheierii convenției.
Din coroborarea clauzelor inserate la art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției de credit în discuție și respectiv la art.3.5 din condițiile generale ale aceleiași convenții rezultă că pentru punerea la dispoziție a creditului reclamanta s-au obligat să achite în favoarea pârâtei un comision de risc în cuantum de 0,22%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Ulterior, la data de 29.12.2010, între părți a fost încheiat actul adițional nr.1 la conventia de credit nr._/PC/31.03.2008 (filele 35 - 41) - prin care a fost introdus la art.5 al conventiei de credit în discuție pct.5.1. lit.a, un comision de administrare credit de 0,22% pe luna „aplicat la Soldul Creditului, datorat si platibil de catre Imprumutat Bancii, lunar, pe toata durata creditului, la Data de Scadenta stabilita la pct.6 „Rambursari si plati” din Conditiile Speciale ale Conventiei, pentru administrarea de catre Banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea Sumei Principale la dispozitia Imprumutatului, in termenii si conditiile prevazute in Conventie…”, precum și actul adițional nr.2 la aceeași convenție de credit - prin care s-a stabilit (art.2) că punctul 5.1 din condițiile speciale ale convenției de credit intitulat „Comisioane/Alte costuri, aferente contului curent” se modifică începând cu prima dată de scadență ulterioară împlinirii unui termen de 30 de zile de la data încheierii acestui act adițional, în ceea ce privește comisionul de administrare credit, în sensul diminuării acestuia la suma de 0,12% pe lună, „aplicat la Soldul Creditului, datorat si platibil de catre Imprumutat Bancii, lunar, pe toata durata creditului, la Data de Scadenta stabilita la pct.6 „Rambursari si plati” din Conditiile Speciale ale Conventiei, pentru administrarea de catre Banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea Sumei Principale la dispozitia Imprumutatului, in termenii si conditiile prevazute in Conventie…”.
Analizând susținerile reclamantei referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale mai sus menționate, instanța le apreciază ca fiind întemeiate, pentru următoarele argumente:
Astfel, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Contractul din prezenta cauză este un contract de credit bancar, care face parte din categoria contractelor standard preformulate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior citate, clauzele contractuale ale acestuia se prezumă a fi clauze nenegociate direct cu consumatorul, revenindu-i pârâtei, potrivit art.4 alin.3 teza finală din Legea nr.193/2000, sarcina de a proba că aceste clauze standard preformulate au fost negociate direct cu reclamanții.
Apărarea pârâtei în sensul că în speță nu se poate susține lipsa negocierii întrucât reclamanta a agreat în totalitate contractul de credit atunci când l-au semnat nu poate fi primită, deoarece simplul fapt că reclamanta a semnat contractul de credit nu poate conferi în mod automat caracterul de clauze negociate în mod direct cu aceasta tuturor clauzelor stipulate în acel contract, întrucât o astfel de interpretare ar fi de natură să lipsească de orice aplicabilitate practică dispozițiile Legii nr.193/2000 și în plus ar fi în contradicție cu disp. art.4 alin.3 din acest act normativ, potrivit cărora „Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant”.
Prin urmare, având în vedere că pârâta nu a produs niciun fel de probe din care să reiasă că cele trei clauze contractuale criticate de reclamanți ca fiind abuzive, referitoare la comisionul de risc și la comisionul de administrare, au fost rezultatul unor negocieri directe purtate între părți pe aspectele contractuale la care se referă clauzele respective, instanța consideră că în speță apare ca fiind îndeplinită cerința ca aceste clauze contractuale să fie considerate clauze care nu au fost negociate în mod direct cu consumatorul.
Examinând în continuare clauzele contractuale inserate la art.5 lit.a din condițiile speciale și respectiv la art.3.5 din condițiile generale ale contractului de credit în litigiu, instanța le apreciază ca având caracterul unor clauze abuzive în sensul art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, întrucât sunt de natura sa creeze, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.
Astfel, instanța constată, mai întâi, că scopul clauzei privind comisionul de risc, exprimat în cuprinsul art.3.5 din condițiile generale ale contractul de credit („pentru punerea la dispoziție a creditului…”) este neclar, iar caracterul echivoc al acestei clauze contravine disp. art.1 din Legea nr.193/2000. În plus, terminologia folosită - “comision de risc”, nu este explicată în cuprinsul condițiilor generale ale contractului încheiat între părți pentru ca reclamanta să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc. Pe de altă parte, perceperea acestui tip de comision nu este justificată, deoarece în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către reclamantă pârâta are dreptul de a recurge la executarea silită a bunurilor acesteia, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. Mai mult, conform art.7 și 8 din condițiile speciale ale contractului de credit rezultă că împrumutul acordat reclamantei a fost garantat cu ipotecă, fiind încheiată, totodată, și o poliță de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției, iar valoarea creditului poate fi de maxim 75% din valoarea imobilului adus drept garanție.
Clauzele referitoare la comisionul de risc nu respectă nici exigențele bunei credințe, deoarece inserarea acestui comision a vătămat interesele legitime, patrimoniale, ale reclamantei, prin majorarea ratei lunare, creând, astfel, în beneficiul pârâtei un avantaj disproporționat raportat la contraprestația oferită.
În ceea ce privește clauzele inserate la art.3 pct.5.1 lit.a din actul adițional nr.1/29.12.2010 și art.2 pct.5.1. lit.b din actul adițional nr.2/29.12.2010 la convenția de credit încheiată între părți, instanța reține că prin acestea „comisionul de risc” din contractul inițial a fost redenumit „comision de administrare”, fiind păstrate, practic, toate caracteristicile sale intrinseci, care îi imprimă un caracter abuziv. Acest lucru reiese cu prisosință din modul cum a fost definit acest comision de administrare, respectiv "pentru administrarea de către Bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea sumei principale la dispoziția împrumutatului, în termenii și condițiile prevăzute în Convenție. Comisionul de administrare credit (i) vizează administrarea riscului de credit (implicat de situații precum: comportamentul contractual al Împrumutatului/Codebitorilor/Garanților pe toată durata Convenției; modul de îndeplinire de către Împrumutat/Codebitori/Garanți, întocmai și la timp, pe toată durata Convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire și de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata Convenției; riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat) și a riscului de piață (implicat de situații precum: variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata Convenției, dacă va fi cazul; variații ale condițiilor pieței valutare)". Rezultă, prin urmare, că nu a fost schimbată funcția acestui comision, el rămânând în continuare o componentă a contractului menită să acopere așa-zisele riscuri asumate de către pârâtă pe parcursul derulării contractului.
Ca atare, reținând ca fiind îndeplinite toate cerințele impuse de disp. art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, instanța va constata caracterul abuziv și, implicit, nulitatea absolută a clauzelor mai sus analizate, referitoare la comisionul de risc și comisionul de administrare din convenția de credit încheiată între părți și respectiv din cele două acte adiționale subsecvente acesteia.
Ca o consecință a constatării caracterului abuziv al acestor clauze se impune repunerea părților în situația anterioară, astfel că pârâta va fi obligată să îi restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de comision de risc și ulterior comision de administrare pe perioada derulării contractului, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestor sume, calculată începând cu data achitării de către reclamantă a fiecărei rate lunare din credit și până la data plății efective a sumelor datorate; sub acest aspect, instanța reține că pârâta nu a contestat cuantumul sumelor pretinse de către reclamantă prin petitul nr.3 și 4 ale cererii introductive, astfel cum au fost acestea precizate prin cererea depusă în ședința publică din 08.04.2015.
De asemenea, tot ca o consecință a constatării caracterului abuziv al clauzelor analizate, se impune înlăturarea acestora din contractul de credit, precum și obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului.
Ținând cont și de disp. art.453 alin.1 N.C.P.C., precum și de chitanța nr.342/15.02.2014 privind achitarea de către reclamantă a onorariului avocațial,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta S. J. J., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. P. A. B., cu sediul în Cluj-N., . nr.57, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., cu sediul procesual ales la S.C.A Nemeti și Asociații, în Cluj-N., ., ..
Constată caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută, a următoarelor clauze cuprinse în convenția de credit nr._/PC/31.03.2008 încheiată între părți, precum și în actele adiționale subsecvente acesteia: art.5.1. lit.a din “condițiile speciale” și art.3.5 din “condițiile generale”; art.8.1. lit.c și d din “condițiile generale”; art.3 pct.5.1 lit.a din actul adițional nr.1/29.12.2010 și art.2 pct.5.1. lit.b din actul adițional nr.2/29.12.2010.
Obligă pârâta la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului, ca urmare a înlăturării clauzelor abuzive mai sus menționate.
Obligă pârâta la restituirea către reclamantă a sumei totale de_,33 lei (din care 6199,44 lei reprezentând comision de risc, iar 4039,89 lei reprezentând comision de administrare), încasată până în prezent de către pârâtă în mod nelegal în temeiul convenției de credit în litigiu, precum și a eventualelor sume de bani ce urmează a fi încasate cu același titlu până la emiterea noului plan de rambursare a creditului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aferentă sumelor mai sus menționate, calculată începând cu data achitării de către reclamantă a fiecărei rate lunare din credit și până la data plății efective a sumelor datorate (cuantificate de către reclamantă, în ceea ce privește intervalul de timp premergător sesizării instanței, la suma de 4364,16 lei reprezentând dobândă legală aferentă comisionului de risc și suma de 1395,59 lei reprezentând dobândă legală aferentă comisionului de administrare).
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
P. GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3339/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4283/2015.... → |
|---|
