Pretenţii. Sentința nr. 3332/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3332/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 16086/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3332/2015
Ședința publică de la 06.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâta . CLUB SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06 aprilie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 18.07.2014, sub nr._, reclamanta E.ON E. România S.A., a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. FC E. F. CLUB S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe aceasta la plata sumei de 8.465,55 lei, reprezentând contravaloare facturi, a penalităților de întârziere în valoare de 1.041,54 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că debitoarea este beneficiarul unui consum de gaze naturale, potrivit contractului de furnizare încheiat pentru punctul de consum din localitatea Cluj-N., ..30, jud. Cluj. S-a precizat că reclamanta, în calitate de furnizor, a avut obligația de a livra cantitatea de gaze naturale necesară desfășurării activității, iar pârâta avea obligația de a plăti, la termenele precizate în facturi, contravaloarea cantității de gaze consumată. Conform art.969 C.civ.din 1864, contractul încheiat cu respectarea dispozițiilor legale are forță obligatorie între părți, potrivit principiului pacta sunt servanda, iar conform art.970 C.civ. din 1864, convențiile trebuie executate cu bună-credință. S-a menționat că între părți nu a intervenit vreo clauză care să modifice sau să stingă drepturile și obligațiile lor. În ceea ce privește penalitățile de întârziere, s-a arătat că acestea au fost evidențiate în facturile emise și au fost calculate conform prevederilor din contractul de furnizare, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 0,04% pe zi, conform art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală. În acest sens au fost invocate și prevederile art.1.530 și art.1.489 C.civ. privind dreptul creditorului la daune interese. Caracterul cert și lichid al creanței reclamantei rezultă din contractul de furnizare acceptat în mod expres de pârâtă prin semnătură și din facturile emise în baza contractului, însușite de pârâtă prin faptul necontestării lor în termenul legal. S-a învederat că termenul de plată a facturilor a fost cu mult depășit, iar reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar pârâta nu a dat curs invitației și nu a participat la infirmarea gratuită privind avantajele medierii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1.270, art.1.766 și următoarele C.civ..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 606,17 lei, conform art.34 alin.1, art. 3 alin.1 lit. b și c din O.U.G. nr.80/2013 (fila 4).
Pârâta a fost citată prin publicitate, conform art.167 C.proc.civ., fiind numit avocat curator pentru reprezentarea intereselor acesteia.
Pentru termenul din data de 19.01.2015, pârâta, prin curator special, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată. În susținerea excepției necompetenței teritoriale, s-a precizat că sediul pârâtei este în București, iar contractul de furnizare încheiat pentru punctul de consum din Cluj-N. a fost încheiat pe o perioadă determinată, respectiv până la data de 15.10.2010, astfel cum rezultă din art.6 al contractului. Având în vedere că debitele solicitate prin acțiune sunt pentru perioada 2011-2012, nu ar fi incidente prevederile art.113 alin.3 C.proc.civ.. Pe fondul cauzei, s-a argumentat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contract în formă scrisă între furnizor și consumator pentru perioada 2011-2012, în care au fost emise facturile a căror contravaloare s-a solicitat și care nu au fost însușite prin semnătură sau prin confirmare de primire de către pârâtă. Contractul depus în probațiune a fost încheiat pe perioadă determinată doar până la data de 15.10.2010, astfel încât nu se poate considera că există o creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel, s-a indicat că potrivit art.13 din Hotărârea nr.942/23.11.1995 privind aprobarea Regulamentului de furnizare și utilizare a gazelor naturale, furnizarea gazelor naturale se face numai pe bază de contract sau de abonament încheiat între furnizori și consumatori. De asemenea, art.3 alin.1 din Regulamentul privind stabilirea unor raporturi juridice între furnizori și consumatorii de gaze naturale emis de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), art.5 alin.1 și art.11 alin.1 din Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali aprobat prin Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei prevăd la rândul lor obligativitatea existenței contractului de furnizare. Având în vedere lipsa contractului de furnizare, nici accesoriile debitului solicitat nu pot fi reținute ca fiind legale, conform principiului accesorium sequitur principale.
În drept au fost invocate prevederile art.107, art.113 pct.8, art.129, art.130, art.132 alin.4 Cproc.civ., art.13 din Hotărârea nr.942/23.11.1995, art.3 alin.1 din Regulamentul privind stabilirea unor raporturi juridice între furnizori și consumatorii de gaze naturale emis de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), art.5 alin.1, art.8 și art.11 alin.1 din Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale la clienții finali aprobat prin Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.
La termenul din data de 16.02.2015, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., apreciind că raportat la temeiul contractual al cererii formulate sunt aplicabile dispozițiile art.113 pct. 3 C.proc.civ., instanța sesizată fiind competentă să judece prezenta cauză.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (contract de furnizare reglementată a gazelor naturale – file 8-10; situație facturi – fila 11; invitație la conciliere – file 12-13; dovadă de comunicare – fila 14; fișă de calcul penalități – fila 15; facturi fiscale – file 16-29; extras ORC – fila 48).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 03.09.2009 a fost încheiat între părți Contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale înregistrat sub nr._ (file 8-10), însușit de ambele părți prin semnătură și ștampilă, pentru locul de consum situat în Cluj-N., Piața M. V. nr.30, având ca obiect prestarea serviciului de gaze naturale către beneficiar. Prin art.6 din contract s-a specificat că acesta a fost încheiat pe durată determinată, până la data de 15.10.2010.
Societatea reclamantă a emis pe numele pârâtei, la locul de consum ce rezulta din acel contract, facturi fiscale reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare a gazelor naturale. Astfel, au fost emise factura . E. nr._ din data de 29.09.2011, scadentă la data de 31.10.2011, pentru suma de 15,05 lei (file 16-17), factura . E. nr._ din data de 19.12.2011, scadentă la data de 18.01.2011, pentru suma de 788,03 lei (fila18), factura . E. nr._ din data de 30.12.2011, scadentă la data de 30.01.2012, pentru suma de 472,13 lei (fila 19), factura . E. nr._ din data de 27.01.2012, scadentă la data de 27.02.2012, pentru suma de 638,75 lei (file 20-21), factura . E. nr._ din data de 27.02.2012, scadentă la data de 28.03.2012, pentru suma de 543,55 lei (file 22-23), factura . E. nr._ din data de 28.03.2012, scadentă la data de 27.04.2012, pentru suma de 487,13 lei (file 24-25), factura . E. nr._ din data de 27.04.2012, scadentă la data de 29.05.2012, pentru suma de 2.928,51 lei (file 26-27) și factura . E. nr._ din data de 29.06.2012, scadentă la data de 30.07.2012, pentru suma de 152,24 lei (file 28-29), facturi ce nu poartă semnătura reprezentantului pârâtei.
La data de 28.06.2012, pe numele pârâtei a fost emisă o invitație la conciliere (file 12-13) în vederea achitării debitului restant, însă aceasta nu a fost ridicată de către pârâtă (fila 14).
În ceea ce privește dreptul material aplicabil în cauză, instanța reține că potrivit art.6 alin 2 din C.civ., actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Aceste text este completat de prevederile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Având în vedere că nu există un contract în prezentul dosar, astfel cum se va prezenta în argumentele ce vor urma, instanța, prin raportare la data înscrisă pe facturile depuse în probațiune, constată că în ceea ce privește facturile emise înainte de data de 01.10.2011 este aplicabil Codul civil din 1864, iar pentru cele emise după acea, dată, prevederile Noului Cod civil.
Conform art.969 C.civ. 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art.3 alin.1 din Ordinul nr. 77 din 10 septembrie 2009 privind aprobarea contractelor-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, titularii licențelor de furnizare a gazelor naturale au obligația remiterii contractelor de furnizare reglementată a gazelor naturale prevăzute în anexele nr. 1A și 1B către consumatori, în vederea semnării.
Conform art.1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. În temeiul art.1350 alin.1 C.civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Potrivit art. 1535 alin.1 C. civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu. Conform art.1538 C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anume prestație în cazul neexecutării prestației principale.
Potrivit art.1181 alin.1 C.civ., contractul se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.
Instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui contract încheiat între reclamantă și pârât, fiind invocate în probațiune doar o . facturi neacceptate la plată în vreun fel de către pârât. În ceea ce privește contractul încheiat la data de 03.09.2009 și depus la dosarul cauzei, se observă că în cuprinsul acestuia s-a prevăzut în mod expres că acesta se încheie pe durată determinată, respectiv până la data de 15.10.2010. Astfel, se remarcă existența unui termen extinctiv, la a cărui împlinire obligația se stinge, definiția acestuia fiind preluată în conformitate cu formulările doctrinare conturate în perioada Codului civil din 1864 în Noul Cod Civil, respectiv art.1.412 alin.2. În consecință, începând cu acea dată, efectele contractului încetau pentru viitor, acesta neputând constitui temei pentru obligații ulterioare ale părților, fiind necesar să se încheie un nou contract. Cu toate acestea, conform înscrisului depus de reclamantă (fila 76), între părți nu mai există un alt contract încheiat pentru locul de consum din Cluj-N., iar debitul a fost solicitat pentru o perioadă ce excede termenul contractului, fiind vorba de facturi emise în anii 2011 și 2012.
Factura emisă de către o parte reprezintă un act unilateral, ce reflectă expresia voinței emitentului și atestă doar executarea obligației contractuale de către acesta. În lipsa acceptări exprese de către cealaltă parte contractantă a existenței și cuantumului debitului, nu se poate considera că a luat naștere în mod valabil o obligație de plată a acestor sume în sarcina pârâtului, dacă nu se poate demonstra și existența acceptării în orice alt fel a unui raport contractual. Este adevărat că în materie contractuală principiul consensualismului presupune că manifestarea de voință nu trebuie să îmbrace o formă specială, însă aceasta nu scutește partea de obligația de a dovedi că a existat într-adevăr o astfel de manifestare de voință. Aceleași observații își găsesc aplicare și în ceea ce privește obligația la plata penalităților de întârziere. Din analiza prevederi legale aplicabile se desprinde faptul că pentru a se putea solicita penalități de întârziere sub forma clauzei penale, este necesar ca aceasta să reprezinte la rândul său un contract, fiind doar un accesoriu al convenției principale. În consecință, clauza penală păstrează caracterul unui act bilateral, ce presupune acordul ambelor părți pentru validitate. În măsura în care nu se poate desprinde din probatoriul administrat că a existat un contract valabil încheiat pentru perioada în care au fost emise facturile, chiar în formă consensuală, între părți, nu se poate considera că există o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea reclamantei atât în ceea ce privește debitul principal, cât și în ceea ce privește cel accesoriu.
În aceste condiții, apare ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtei la plata acestor sume, instanța urmând a respinge cererea reclamantei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. De asemenea, conform art.48 alin.3 din O.U.G. nr.80/2013, sumele avansate cu titlu de remunerație a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul. Având în vedere soluția ce se va dispune în cauză, instanță va respinge solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A., cu sediul în Târgu M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. FC E. F. CLUB S.R.L.,cu sediul în București, ..4, ., ., J_, reprezentată de avocat curator special C. M. I., cu sediul în Cluj-N., ..52, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2014.
Judecător, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Red./Dact./G.A.F./5 ex./15.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3337/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3810/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
