Anulare act. Sentința nr. 7613/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7613/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 7613/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINTA CIVILA Nr. 7613/2015
Ședința publica de la 23 Iulie 2015
Completul compus din:
P. L. E. M.
GREFIER S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. M. N. și pe pârâții B. SA, A. CENTRAL CLUJ-N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publica atât la prima cat si la a doua strigare se constata lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Verificându-și din oficiu competența, conform art. 131 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cerere, raportat la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j din Codul de Procedură Civilă.
Instanța, constată ca la dosar s-a depus de către reprezentanta reclamantei cerere in care solicita judecarea in lipsa(fila 55). Totodată la dosar s-a depus de către pârâtă o adresa însoțită de acte și practică judiciara( fila 55- 118)
Având în vedere mijloacele de probă de care reclamanta înțelege să se folosească pentru a-și dovedi pretențiile, anume înscrisurile existente la dosar, conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului, din moment ce litigiul poate fi tranșat chiar la acest termen de judecată, pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 254, 255 coroborat cu 265 din codul de procedură civilă și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond,față de împrejurarea că au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.04.2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub număr unic de dosar_ reclamanta C. N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. SA – Agenția Central – Cluj-N., recalcularea creditului și convertirea acestuia la cursul BNR valabil la data contractării creditului; anularea tuturor clauzelor abuzive din contractul de credit imobiliar HL_/19.06.2007; sancționarea unității bancare pentru încălcarea normelor legale în materia acordării creditului, a calculului dobânzii și a evidențierii formulei de calcul a acesteia în cuprinsul contractului de credit, în sensul restituirii către reclamantă a sumelor încasate abuziv; recalcularea tuturor dobânzilor și comisioanelor prevăzute în actele menționate și contestate.
În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de credit imobiliar nr. HL11624/19.06.2007 pentru suma de 225.000 CHF.
Consideră că banca a folosit în contractul impus spre semnare și fără posibilitatea de negociere mai multe clauze abuzive potrivit prevederilor Lg. 193/2000.
Pentru cele expuse, arată următoarele.
1.În primul rând, la pct. 4.3 banca introduce o măsură abuzivă urmând a modifica nivelul ratei dobânzii în cazul în care evoluția pieței monetare va justifica o asemenea măsură, acest lucru însemnând că banca poate modifica unilateral dobânda, ceea ce nu poate fi decât în dezavantajul clientului și în contradicție cu prevederile legale, deoarece orice clauză prin care doar o parte se obligă nu poate fi primită decât ca abuzivă și în afara ordinii de drept.
Au fost invocate disp. art. 1 alin. 3 din Lg. 193/2000 .
2.La pct. 4.11.lit. b –banca folosește o nouă măsură abuzivă și anume perceperea unui comision de administrare lunară a creditului de 0.10% aplicat la valoarea soldului;
3.La pct. 4.11 lit. e banca își rezervă unilateral dreptul de a percepe un comision de rambursare anticipată de 2,50% calculat la plata anticipată. De menționat că acest comision a fost eliminat prin ordonanță de urgență și pentru care în cazul în care este perceput OPC poate administra amenzi.
4.Articolul 5.5 din același contract de credit prevede că împrumutatul este răspunzător de efectuarea plăților la timp și în cuantumul stabilit – ori să nu uităm că este vorba de cuantumul stabilit unilateral de bancă, ceea ce încalcă principiul liberei voințe a împrumutatului.
5.Pct.8.1. alin. 3 prevede că împrumutatul și codebitorul se obligă ,,să achite la termen comisioanele prev. la art. 4.11,, comisioane despre care a arătat că sunt abuzive și neconcordante cu prevderile legale în materie în vigoare.
6.La pct. 8.5 alin. 3 banca își rezervă, unilateral, dreptul să rezilieze unilateral contractul printr-o notificare scrisă, fără preaviz sau altă formalitate, în cazul neexecutării de către orice împrumutat a oricărei obligații asumate; rezilierea acționează de plin drept fără a fi necesară punerea în întârziere a împrumutatului, cu respectarea formalităților anterior prevăzute în acest scop prin prezentul contract; la data rezilierii, obligațiile de plată ale împrumutatului devin exigibile. Se observă din nou cum banca folosește clauzele abuzive în sensul că poate să rezilieze unilateral contractul în cazul neexecutării de către împrumutat a oricărei obligații.
7.Articolul 8.7 alin. 3 al aceluiași contract de creditare prevede că banca se obligă ,,să comunice împrumutatului noul nivel al comisioanelor aferente creditului, în cazul modificării acestora și modificările în structura comisioanelor,,. Încă o dată, banca își rezervă unilateral și abuziv dreptul de a modifica nivelul comisioanelor și a le impune împrumutatului.
Nu în ultimul rând, banca, în momentul modificării unilaterale a dobânzii a înțeles să nu respecte prevederile OG 50/2010, în sensul de a nu respecta termenul minim de 30 zile prevăzut pentru notificarea scrisă a clientului de modificare a dobânzii.: art. 45 OG 50/2010.
Având în vedere cele expuse anterior, s-a solicitat declararea ca abuzive a comisioanelor arătate la pct. 4.1.1.1 lit. a-f din contractul de împrumut deoarece aceste comisioane au fost încasate abuziv. Referitor la acest capăt de cerere, văzând disp. Lg. 190/_ art. 15, arată că în mod abuziv banca a încărcat pe împrumutat, deși legea prohibitea acest aspect, să plătească și alte cheltuieli și comisioane și aici arată disp. art. 15 care precizează ,,în sarcina împrumutatului vor fi puse cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit și constituirii ipotecii și garanțiilor aferente,, norma fiind imperativă .,,vor fi puse,,.
Ceea ce surprinde este că banca invocă în contract Lg. 190/_ și totuși încalcă dispozițiile acestei legi.
Alt aspect important este acela că, în conformitate cu Lg. 193/2000, art. 4.-1 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În această situație, banca nu a negociat cu împrumutatul contractul, ci dimpotrivă în momentul semnării contractului acesta i-a fost prezentat în forma deja scrisă expusă semnării fără alte elemente de negociere.
Pentru motivele de mai sus, s-a solicitat admiterea în întregime a prezentei și pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea tuturor clauzelor abuzive din contractul de credit imobiliar nr. HL11624/19.06.2007 și implicit sancționarea unității bancare pentru încălcarea normelor legale în materia acordării creditelor, a calculului dobânzii și a evidențierii formulei de calcul a acesteia în cuprinsul contractului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG 27/2002, Lg. 193/2000 rep cu modificările ulterioare, NCC și NCPC.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La cerere au fost atașate înscrisuri (f. 8-43).
Pârâta nu a formulat întâmpinare în procedura prevăzută de art. 201 NCPC.
La data de 20.07.2015 pârâta, prin adresa de la f. 56 a depus la dosarul cauzei practică judiciară care să ajute instanța la soluționarea prezentei cauze (f. 57-117).
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 19.06.2007 între părți a fost încheiat contractul de credit imobiliar nr. HL11624, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 252.000,00 CHF în vederea cumpărării unui teren, imobil situat în Cluj-N., nr. cad. 3694/2, jud. Cluj.
Față de cererile formulate de către reclamantă cu privire la nulitatea unor clauze contractuale, reține următoarele:
CJUE s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preșț la care fac referire disp. art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prin Hotărârea din 3 iunie 2010, dată în cauza C-484/08 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare dată în cadrul procedurii inițiate de ,,Caha de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asosiacion de Usuarios de Servicios Bancarios care a concluzionat că ,,o interepretare a art. 8 și art. 4 alin. 2 din directivă care să pewrmită unui stat membru un control judiciar al caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în contractele încheiate cu consumatorii și redactate în mod clar și inteligibil, care definesc obiectul principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, este compatibilă cu art. 2 CE, cu art. 3 alin. 1 lit. g CE și cu art. 4 alin. 1 CE,,.
Instanța reține că, potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Lg. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Aliniatul 2 al aceluiași text legal prevede faptul că o clauză contractuală este considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți, pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Față de textul legal menționat, rezultă că, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
Pentru a se analiza caracterul eventual abuziv al unor astfel de clauze, se impune o analiză a prevederilor care exceptează anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Legea 193/2000, privitoare la clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Dispozițiile art. 4 alin. 6 din Lg. 193/2000 prevăd că ,,evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil,,.
Textul legal transpune astfel în legislația națională dispoziția comunitară menționată anterior, prevăzută la art. 4 alin. 2, conform căreia ,,aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil,,.
În speță, reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze, care vor fi analizate în cele ce urmează:
Reclamanta a arătat că solicită sancționarea unității bancare pentru încălcarea normelor legale în materia acordării creditului, a calculului dobânzii și a evidențierii formulei de calcul a acesteia în cuprinsul contractului de credit, în sensul restituirii către reclamantă a sumelor încasate abuziv; recalcularea tuturor dobânzilor și comisioanelor prevăzute în actele menționate și contestate. În ceea ce privește acest aspect, al dobânzii, instanța reține că clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului iar aprecierea caracterului abuziv al acestor clauze, potrivit normelor de drept naționale și comunitare analizate anterior, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate .
Dobânda anuală, comisioanele prevăzute de bancă reprezintă contraprestații lunare solicitate de bancă în virtutea creditului acordat, astfel încât acestea intră în sfera noțiunii de preț al contractului de credit.
Potrivit definițiilor cuprinse în art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008, privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE, ,,costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor…,, (lit g), respectiv ,,dobânda anuală efectivă înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului,, (lit. i).
La art. 4.1 și art. 4.2 contract s-a prevăzut că pentru perioada cuprinsă între data primei trageri din contul de credit și 12.. luni rata dobânzii este fixă. La data semnării contractului dobânda curentă este de 4.35 % pe an..
În continuare, în cuprinsul art. 4 s-a prevăzut, art. 4.3 că pe parcursul derulării creditului, cu excepția perioadei menționate la art. 4.1 nivelul dobânzii curente se poate schimba în funcție de evoluția indicelui de referință stabilit de bancă, menționându-se, la art. 4.4 că orice modificare a ratei dobânzii va fi comunicată împrumutatului cel mai târziu la data aplicării noii rate, modificare a ratei dobânzii care, potrivit art. 4.5 se va aplica automat la valoarea soldului creditului existent la data modificării acesteia.
Instanța reține că în speță, potrivit clauzelor inserate la art. 4 convenția de credit, s-a prevăzut o dobândă variabilă, care putea fi modificată unilateral de bancă, însă nu în mod arbitrar, ci luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută .
Indicele de referință al dobânzii variabile este stabilit independent de voința băncii, raportat la condițiile din piața creditelor imobiliare.
Instanța reține și faptul că, ulterior,, prin actul adițional nr. 1 din data de 19.11.2000a fost modificată clauza privind dobânda, la art. 1pct. fiind prevăzută și formula de calcul a acesteia.
În consecință, instanța apreciază că, în speță, clauza referitoare la dobândă a fost clar și inteligibil exprimată iar dobânda reprezintă, evident, un cost al creditului acordat, motiv pentru care cererea privind constatarea caracterului abuziv al acestei clauze va fi respinsă.
În ceea ce privește pct. 4.11.lit. b perceperea unui comision de administrare lunară a creditului de 0.10% aplicat la valoarea soldului instanța reține, față de considerentele expuse la analiza clauzei privind dobânda, faptul că un comision de administrare lunară reprezintă, de asemenea, un preț al contractului de credit, care nu este abuziv decât în măsura în care îndeplinește condițiile prev de art. 4 alin. 2 din Lg. 193/2000.
Și acest comision a făcut obiectul actului adițional nr. 1, fiind prevăzută formula de calcul la art. 1 pct. 9.
Sub acest aspect, în speță, se reține că acest comision de administrare lunară a fost perceput în cotă procentuală aplicat la valoarea soldului, astfel încât instanța apreciază că această clauză a fost clar și inteligibil exprimată, clientul a avut cunoștință anterior semnării contractului de credit de valoarea exactă a comisionului pe care trebuie să îl plătească, motiv pentru care cererea privind constatarea caracterului abuziv al acestei clauze va fi respinsă.
Cât privește clauza inserată la pct. 4.11 lit. e comision de rambursare anticipată de 2,50% calculat la plata anticipată, se reține, în completarea considerentelor anterioare, faptul că și această clauză a fost clar și inteligibil exprimată și asumată implicit de împrumutatul-consumator.
Clauzele inserate la pct. 5.5 contract de credit,clauză care prevede că împrumutatul este răspunzător de efectuarea plăților la timp și în cuantumul stabilit, respectiv pct.8.1. alin. 3 care prevede că împrumutatul și codebitorul se obligă ,,să achite la termen comisioanele prev. la art. 4.11, nu sunt clauze abuzive, întrucât reprezintă obligații asumate de către debitorul-împrumutat de efectuarea plăților conform graficelor . Aceste clauze nu pot fi considerate abuzive prin ele însele, atâta vreme cât reprezintă obligații asumate de o parte contractantă în ceea ce privește contraprestația sa: restituirea împrumutului acordat ci numai prin raportare la comisioanele prevăzute. Or, aceste comisioane au fost analizate anterior, i stanța apreciind că nu reprezintă clauze abuzive. În consecință, cererea privind constatarea caracterului abuziv al acestor clauze va fi respinsă.
În ceea ce privește clauza cuprinsă la pct. 8.5 alin. 3 banca își rezervă, unilateral, dreptul să rezilieze unilateral contractul printr-o notificare scrisă, fără preaviz sau altă formalitate, în cazul neexecutării de către orice împrumutat a oricărei obligații asumate; rezilierea acționează de plin drept fără a fi necesară punerea în întârziere a împrumutatului, cu respectarea formalităților anterior prevăzute în acest scop prin prezentul contract; la data rezilierii, obligațiile de plată ale împrumutatului devin exigibile, instanța constată că această clauză reprezintă un pact comisoriu de ultim grad, în caz de neîndeplinire de către o parte a obligațiilor asumate prin contract, perfect legal și valabil și, în plus, însușit de către împrumutat la data semnării contractului. Limbajul folosit în cuprinsul acestei clauze contractuale este unul clar și inteligibil, astfel încât clauza nu poate fi considerată abuzivă. În caz contrar, ar însemna că orice pact comisoriu de ultim grad inserat în orice contract sinalagmatic reprezintă, prin el însuși, o clauză abuzivă.
În ceea ce privește clauza cuprinsă la pct. 8.7 alin. 3 al contract referitor e că banca se obligă ,,să comunice împrumutatului noul nivel al comisioanelor aferente creditului, în cazul modificării acestora și modificările în structura comisioanelor,, instanța reține, contrar opiniei reclamantei că această clauză nu prevede dreptul băncii rezervat unilateral și abuziv de a modifica nivelul comisioanelor și a le impune împrumutatului, ci obligația asumată de bancă în vederea comunicării împrumutatului nivelul comisioanelor aferente creditului, astfel încât această clauză nu este abuzivă.
În ceea ce privește caracterul abuziv a comisioanelor arătate la pct. 4.1.1.1 lit. a-f din contractul de împrumut, clauzele de la lit. b-comision de administrare și lit. e –comision de rambursare, acestea au fost deja analizate.
Cât privește celelalte clauze inserate la pct. 4.11, reține următoarele: clauza de la lit. a: comisionul de acordare este prevăzut la 0,00%, astfel încât nu este datorat și nici abuziv; lit. d nu este abuziv, fiind un cost al prețului contractului, la fel ca și restul clauzelor inserate la acest punct.
În ceea ce privește solicitarea recalcularea creditului și convertirea acestuia la cursul BNR valabil la data contractării creditului, instanța reține că, potrivit disp. art. 969 cod civil vechi, convențiile legal încheiat au putere de lege între părțile contractante .
Prin această cerere, reclamanta solicită modificarea unui element esențial al contractului, adică însuși obiectul actului juridic, suma împrumutată și care urmează a fi restituită.
Convenția de credit a fost încheiat în franci elvețieni și nu rezultă, din probele administrate, că această monedă ar fi fost impusă în mod abuziv de către bancă împrumutatului.
Banca nu a impus nici un curs de schimb reclamantei, fiecare dintre părți asumându-și, la momentul încheierii contractului un risc: acela al scăderii cursului ( banca), respectiv acela al creșterii cursului (împrumutatul), nefiind prevăzută nicio clauză în sensul rambursării creditului în lei sau al rambursării creditului la cursul de referință al CHF din ziua acordării .
La momentul încheierii contractului nu se putea stabili evoluția viitoare a valorii francului elvețian, astfel încât băncii nu îi poate fi imputată lipsa de informare a consumatorului cu privire la riscurile monedei, în condițiile în care caracterul abuziv al unei clauze contractuale nu se stabilește prin raportare la obligația de informare, ci prin raportare la obligația de negociere și de a nu cauza a un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Clauza care prevede rambursarea în moneda în care s-a acordat creditul nu este o clauză nelegală sau abuzivă, ci constituie doar o aplicație a principiului nominalismului monetar.. Prin urmare, nu reprezintă o sarcină plasată nelegal sau abuziv asupra consumatorului, ca debitor al obligației de restituire, ci despre o consecință firească a principiului nominalismului monetar, care înseamnă, în esență, că, în cazul contractelor de împrumut a unei sume de bani, debitorul este obligat să restituie acea sumă de bani în aceeași monedă/valută primită..
Acordarea de credite în valută și încasarea ratelor de credit în valută nu încalcă principii ale regulamentului valutar întrucât acestor tipuri de operațiuni li se aplică disp. art. 2 și 3 coroborate cu art. 1 lit. d din Anexa 1 ( Nomenclator) ale Regulamentului nr. 4/2005 privind regimul valutar.
Reglementările cuprinse în Norma BNR nr. 10/2005, nr. 20/2006, Regulamentul BNR 3/2007 au stabilit cadrul în care se pot acorda credite către consumatori, fără limitări din perspectiva monedei în care se acordă aceste credite. Atât vechiul cod ( art. 1578) cât și Noul cod civil (f. art. 2164) consacră principiul nominalismului monetar în materia împrumutului bănesc, principiu potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația valorii acesteia.
Creditul în speță a fost acordat/tras efectiv în CHF, astfel încât și rambursarea acestuia se face în aceeași monedă.
Cât privește variația valorii acestei monede, acesta a fost un risc pe care ambele părți contractante și l-au asumat la momentul acordării creditului, în condițiile în care nu se putea previziona cursul de schimb viitor al CHF. Este adevărat, în speță, riscul s-a produs în sarcina împrumutatului, însă a fost asumat în mod egal de cele două părți contractante.
Având în vedere considerentele expuse, raportat la textele legale menționate, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. M. N., cu dom. Procesual ales la sediul cab Av. Gocer Narcia O., Cluj-N., . nr. 17/1, jud. Cluj, în contradictoriu cu B. SA, Agenția Central – Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., .. 31, jud. Cluj.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
L. E. M. S. C.
Red./ Dact/ LEM /4 ex/31.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7524/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6950/2015. Judecătoria... → |
|---|
