Plângere contravenţională. Sentința nr. 6944/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6944/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 6944/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6944/2015
Ședința publică din data de 06 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECATOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul S. S. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la 05.02.2015 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, în aceeași constituire hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 25.02.2015, sub nr. de mai sus, petentul S. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a contestat procesului verbal . nr._ încheiat la 05.02.2015 solicitând anularea procesului-verbal.
În motivarea plângerii petentul a susținut că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic întrucât fapta consemnată nu corespunde realității, agentul constatator a procedat la descrierea unui fapt care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 din OUG 195/2002, întrucât acesta a realizat o descriere pur formală, mult prea generală, fără a evidenția elemente de fapt esențiale de natură a o individualiza, precum durata opririi sau modul în care fapta a fost în măsură să îngreuneze traficul în zonă. Petentul a arătat că agentul constatator nu a menționat distanța la care autovehiculul se afla de trecerea de pietoni sau durata staționării, necesare pentru a determina dacă aceasta putea într-adevăr să reprezinte un pericol public. Petentul a mai menționat că este imperativ necesar să se facă distincția între termenii oprire nevoluntară și staționare, prev. de art. 63 din OUG 195/2002 deoarece elementele constitutive ale acestora determină două modalități diferite de sancționare. Un alt motiv de nulitate a procesului-verbal, invocat de către petent constă în aceea că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea art. 19 alin. 1 și 3 din OG 2/2001, procesul-verbal nefiind semnat de către el sau de un martor asistent. Petentul a susținut că sancțiunea a fost aplicată ilegal întrucât sancțiunea pentru contravenția de oprire neregulamentară este de 2 puncte amendă, iar lui i s-au aplicat 4 puncte amendă, iar în ceea ce privește aplicarea sancțiunii pentru nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prev. de art. 35 alin. 2, petentul a arătat că această sancțiune este lipsită de obiect întrucât în urma explicațiilor oferite agentului de poliție, acesta a decis să îl sancționeze cu un avertisment verbal, iar apoi a plecat de la fața locului, fără o altă solicitare de a prezenta actele cerute de prevederile legale.
În final, petentul a susținut că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 din CEDO face ca în plan probator, sarcina dovedirii faptului că el a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa să revină intimatului.
În drept plângerea a fost întemeiată pe prev. OG 2/2001, Legea nr. 61/1991.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor petentul a anexat copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 10).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 8).
La data de 20.03.2015 intimatul a depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii (f. 18-19).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 05.02.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 143 și sancționată de art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002 și cu amendă contravențională în sumă de 585 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 147 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 05.02.2015, ora 20:30, aflându-se la volanul autoturismului marca VW, cu nr. de înmatriculare_ a staționat în loc interzis, respectiv la intersecția . B., lângă trecerea de pietoni situată pe ., conducătorul auto nu a prezentat nici un document la controlul efectuat (f. 10).
Procesul verbal a fost încheiat în absența petentului.
În drept, potrivit art. 108 (1) lit. b pct. 7 „Savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 3 puncte de penalizare pentru savarsirea următoarelor fapte: (…) 7. staționarea neregulamentară”, iar conform art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, „Amenda contravențională prevăzută la alin. 1 se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b.”
De asemenea, conform art. 63 alin. 1 din OUG 195/2002, Se consideră oprire imobilizarea voluntara a unui vehicul pe drumul public, pe o durata de cel mult 5 minute. Peste aceasta durata, imobilizarea se considera staționare.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 05.02.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin. 7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentului, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator (agent șef P. C. din cadrul Secției 3 Poliție), numele și prenumele contravenientului (S. S.), fapta contravențională săvârșită (,,aflându-se la volanul autoturismului marca VW, cu nr. de înmatriculare_ a staționat în loc interzis, respectiv la intersecția . B., lângă trecerea de pietoni situată pe ., nu a prezentat nici un document la controlul efectuat”), precum și încadrarea în drept (art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002, art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2), locul și data săvârșirii faptei (05.02.2015, ora 20:30, intersecția . B.) și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări. Or, petentul nu a arătat în ce mod lipsa unui martor este de natură să îi cauzeze o vătămare. Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, un eventual martor nu ar fi fost oricum de față la săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăției petentului. Mai mult, din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, câtă vreme petentul nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru contravenția constând în staționarea neregulamentară, instanța reține că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă conform art. 100 alin. 2 raportat la art. 100 alin. 1 și art. 98 alin. 4 lit. b din OUG 195/2002, fiind minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentului.
Referitor la faptul că petentul ar beneficia de prezumția de nevinovăție, instanța reține că această susținere nu poate fi reținută. Astfel, premisa de la care trebuie să se pornească este aceea că materia contravențională, astfel cum este ea reglementată în dreptul român, constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, după cum în mod corect a arătat petentul, și, prin urmare, cel acuzat de săvârșirea unei contravenții trebuie să se bucure de garanțiile specifice unui proces penal, printre care și beneficiul prezumției de nevinovăție. Or, conținutul acestei prezumții ar putea fi sintetizat după cum urmează: orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăția sa este dovedită. Rezultă, așadar, că administrarea fie și a unei singure probe convingătoare privind vinovăția unei persoane, este suficientă pentru a răsturna această prezumție. Procesele-verbale de constatare a contravenției, cel puțin câtă vreme sunt încheiate pe baza constatărilor personale ale agenților constatatori, reprezintă o probă de vinovăție în sarcina contravenientului, pe care acesta este dator să o răstoarne spre a își dovedi nevinovăția. Această împrejurare nu aduce atingere egalității de arme și dreptului la un proces echitabil, câtă vreme petentul a avut libertatea să se adreseze unei instanțe de judecată și să propună probe în sprijinul nevinovăției sale, într-o procedură căreia, de altfel, nu a arătat concret ce critici înțelege să-i aducă.
În ceea ce privește prezumția folosită de intimat instanța reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumția de nevinovăție nu se poate opune prezumțiilor de fapt a căror valoare este recunoscută de majoritatea statelor membre, cu condiția ca aceste prezumții simple să nu depășească un caracter rezonabil, astfel încât judecătorul să nu fie pus în situația de a nu mai avea puterea de a stabili faptele, ele fiind admisibile cât timp prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de către persoana interesată (a se vedea în acest sens cauza Salabiaku c. Franței și cauza Pham Hoang c. Franței). Instanța reține că agentul constatator a constatat prin propriile simțuri faptul că autoturismul condus de către petent a staționat în zonă interzisă, respectiv în apropierea unei treceri pentru pietoni, situație de fapt care de altfel a fost recunoscută de către petent care a arătat că a oprit pe . achiziționa medicamente pentru fiul său.
De asemenea, din înregistrarea video depusă de către intimat la dosar se observă faptul că autoturismul a staționat în loc interzis, îngreunând circulația în zona respectivă și este totală nereală afirmația petentului din cuprinsul cererii de chemare în judecată conform căreia agentul de poliție a părăsit înaintea sa locul săvârșirii contravenției.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petiționarului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 390 lei și 585 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii pentru fiecare contravenție săvârșită de către petent.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul S. S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 05.02.2015 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul S. S., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 62, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj și în consecință:
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la 05.02.2015 de către organul constatator I.P.J. Cluj.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, iar motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 iulie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact./MCF/4 ex./31.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6950/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7018/2015. Judecătoria... → |
|---|
