Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 8798/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8798/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 8798/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIIVLĂ NR. 8798/2015
Ședința publică din 30 septembrie 2015
Instanța constituita din:
P.: F. I.
JUDECĂTOR: D. O. M.
GREFIER: T. R.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de debitorul L. I. în contradictoriu cu creditorul C. D. V., litigiul având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul debitorului dl. av. L. B. L. în substituirea dl. av. M. M., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind creditorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, pe baza prevederilor contractului încheiat între parți, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform prevederilor art. 1024 alin. 4 coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. k și art. 126 din Codul de Procedură Civilă
Instanța constata faptul ca s-a depus la dosarul cauzei, la date de 2 septembrie 2015, prin Serviciul Registratura, întâmpinare de către creditor și la data de 25 septembrie 2015 - răspuns la întâmpinare de către debitor. Totodată, instanța constată că s-a dispus conexarea la prezentul dosar, a dosarului cu nr._/211/2015 având ca obiect cererea în anulare formulată de creditor în privința aceleiași Ordonanțe civile.
La interpelarea instanței, reprezentantul creditorului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Instanța în temeiul disp. art. 254 C. pr. civ., acorda cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul debitorului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În probațiune, având in vedere disp. art. 1021 raportat la art. 250, 255 și art. 265 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, apreciind că acest mijloc de proba este admisibil potrivit legii și de natură a conduce la soluționarea procesului, arătând că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului, conform prev. art. 238 din Codul de procedură civilă, din moment ce poate fi soluționată cererea chiar la acest termen de judecată, pe baza înscrisurilor existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de soluționat, instanța se considera lămurita, in temeiul disp art. 244 C. pr. civ., declară cercetarea procesului încheiată, iar, în temeiul disp. art. 392 C.. pr. civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul debitorului, în principal solicita să se constate faptul că dobânda legala la care a fost obligat prin ordonanța de plată nu este o sumă certa, lichida si exigibilă, raportat la faptul că izvorul original al creanței este un împrumut civil și nu un antecontract de vânzare – cumpărare, acesta fiind încheiat doar formal între părți. Voința lor internă, reală a fost de a încheia un împrumut civil, ori regimul juridic al dobânzii legale depinde, în esență, și de stabilirea naturii juridică reală ale actului ce constituie izvorul creanței.
Prin, raportare la acest aspect apreciază că soluționarea cererii creditorului, privind acordarea dobânzii legale necesită administrarea unui probatoriu complex, inclusiv audierea de martori sau proba cu interogatoriu și, ca atare, nu poate fi soluționată în procedura specială a ordonanței de plată.
În subsidiar, în măsura în care instanța nu va considera pertinentă susținerea debitorului, reprezentantul debitorului solicita sa se constate faptul că dobânda legală a fost calculată în mod greșit, respectiv de la data de 21.11.2012, cu toate că prin convenția de reziliere s-a stabilit ca data scadentei obligației de restituire a sumei datorate este 01.12.2014, prin urmare, aceasta fiind data scadenței și de la această dată trebuia să curgă și dobânda legală.
În ceea ce privește cererea din dosarul conexat (dos. nr._/211/2015), reprezentantul debitorului solicită instanței să constate faptul că daunele interese, clauza penală solicitată prin cererea anulare formulată de către creditor are aceeași natură juridică, ca și dobânda legală, respectiv sunt daune moratorii așa cum a constatat și instanța care a judecat cererea de emitere a ordonanței de plată și, prin urmare, nu pot fi cumulate cu dobânda legală, întrucât debitorul ar ajunge să repare de două ori același prejudiciu.
De asemenea, reprezentantul debitorului apreciază că nu se poate susține argumentul creditorului conform căruia daunele interese, clauza penală, ar avea o natura compensatorie, întrucât în modul în care sunt stipulate, se vede clar că sunt determinate pe zi de întârziere încă de la data pe care ei o considera a fi a scadentei, respectiv noiembrie 2012.
Mai mult, reprezentantul debitorului susține faptul că nu este de acord cu susținerea creditorului cum că daunele interese ar avea o natura suplimentară, pentru că așa cum se poate observa din disp. art. 1538 C. civ., clauza penala este un prejudiciu prestabilit de părți și are un rol reparator, ori nu unul sancționator așa cum este cazul daunelor cominatorii.
În subsidiar, în măsura in care instanța considera ca debitorul trebuie să fie obligat și la plata daunelor interese, reprezentantul debitorului solicită reducerea cuantumului acestora raportat la prevederile disp. art. 1041 alin. 1 lit. d) C. civ., întrucât acestea sunt vădit neproporționale cu prejudiciul care putea să fie stabilit de părți. Ele sunt in cuantum de 8 ori mai mare decât debitul principal și prin urmare valoarea aceasta este total disproporționat fata de debitul principal.
De asemenea, în ceea ce privește cererea de anulare formulată de creditor, respectiv punctul prin care se susține că instanța care a judecat cererea de emitere a ordonanței de plată ar fi trebuit să acorde cu prioritate daunele interese și nu dobânda legală în măsura în care le-a considerat pe ambele ca fiind de aceeași natură, reprezentantul debitorului apreciază faptul că, raportat la principiul disponibilității creditorul nu a precizat, în cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată, o prioritate in acordarea daunelor pe care le-a solicitat, iar instanța nu a putut să precizeze cererea si s-a pronunțat în modul în care creditorul la solicitat. Ori, odată ce a stabilit si a acordat dobânda legală, în mod temeinic a respins petitul privind daunele interese.
Astfel, așa cum se poate observa din cererea în anulare formulată de către creditor, acesta a solicita modificarea ordonanței de plată emise, în sensul acordării în totalitate a daunelor interese și nu a cerut modificarea ordonanței în sensul înlocuirii daunelor cu dobânda legală, sens in care apreciază că nu poate fi soluționat de instanța de anulare aceasta cerere pentru că nu a fost investita cu ea în acest sens.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, din ambele dosare, reprezentantul debitorului arată că le va solicita pe cale separată.
Instanța în temeiul art. 394 și art. 395 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea in anulare înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 23.07.2015, sub nr._, debitorul L. I. a solicitat instantei, în contradictoriu cu creditorul C. D. V.: anularea în parte a Ordonanței Civile nr. 3870/2015, pronunțată de Judecatoria Cluj-N., în dosarul nr._, respectiv:
1.în principal, respingerea în totalitate a petitului 2 din cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, privitor la „dobânda legală” întrucât suma solicitată cu acest titlu nu este certă, lichidă și exigibilă;
2. în subsidiar respingerea în parte a petitului 2 din cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, privitor la „dobânda legală” în sensul că dobânda legală se calculează începând cu data de 01.12.2011, aceasta fiind data scadenței obligației de restituire a sumei de 24.186 euro.
Debitorul a solicitat obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.
În esenta, in motivarea cererii, debitorul a arătat că suma privitoare la dobânda legală nu este certă și lichidă întrucât izvorul real al obligației a cărei executare o solicită creditorul este un împrumut civil, prin care creditorul i-a împrumutat suma de 13.500 euro și 48.000 lei în luna noiembrie 2012 și cu privire la care s-a convenit ulterior restituirea la data de 01.12.2014. Mai departe se arată că așa-zisul antecontract de vânzare-cumpărare s-a încheiat doar formal, voința reală, internă, a părților fiind încheierea unui contract de împrumut iar dat fiind natura specială a procedurii ordonanței de plată, natura juridică a actului încheiat nu poate fi dovedită doar prin administrarea probei cu înscrisuri, fiind necesar un probatoriu mai complet de ex. administrarea probei cu interogatoriu și a probei testimoniale.
În motivarea cererii subsidiare, debitorul a arătat faptul că dobânda legală solicitată ar trebui să curgă începând cu data scadenței obligației de plată a debitului – 01.12.2014, creditorul neputând solicita dobândă de la data plății prețului și anume 21.11.2012. Astfel, s-a arătat faptul că această dobândă remuneratorie este posibilă doar în cazul împrumuturilor bănești, fiind datorată de către debitorul obligației de a da o sumă de bani iar în cauză creditorul a calculat dobânda pentru o așa-zisă obligație de transfer a dreptului de proprietate nu pentru nerespectarea unei obligații de a da o sumă de bani.
În drept, au fost invocate prevederile art. 87, art. 453, art. 1013, art. 1020, art. 1023 C.pr.civ., art. 1235-1238, art. 1535 C.civ, art. 1 din O.G. 13/2011.
La solicitarea instantei, cererea debitoarei a fost legal timbrată (fila 9).
La data de 02.09.2015 creditorul C. D. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare arătând că în mod corect instanța a statuat faptul că debitorul datorează suma de 108.837 lei reprezentând preț achitat precum și dobândă legală calculată de la data de 21.12.2012.
În continuare se arată că natura juridica, a convenției părților, de contract de împrumut, invocată de către debitor nu este susținută prin starea de fapt sau înscrisuri, intenția reală a părților fiind cea consemnată în scris.
În ceea ce privește scadența obligației de restituire a prețului, se arată că, în mod corect, a reținut instanța faptul că aceasta este reprezentată de data plății prețului în baza antecontractului de vânzare-cumpărare reziliat, respectiv 21.11.2012 și nu data convenției de reziliere, așa cum afirmă debitorul. Astfel, se arată că această dată a fost stabilit expres de către părți iar rezoluțiunea contractului încheiat între părți a dat naștere acestei obligații de restituire a prețului încă de la data achitării acestuia.
Totodată, creditorul arată că a introdus pe rolul Judecătoriei Cluj-N. o cerere în anulare a Ordonanței civile nr. 3870/2015 în dosarul cu nr._/211/2015 prin care a solicitat instanței admiterea cererii în întregime inclusiv în ceea ce privește petitul privind obligarea la plata de daune interese.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 C.pr.cv, art. 1617 Cod Civil.
La data de 25.09.2015 debitorul L. I. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către creditor, reiterând cele arătate în cererea în anulare.
Prin cererea in anulare înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 28.07.2015, sub nr. de dosar_/211/2015 creditorul C. D. V. a formulat cerere in anulare, solicitand anularea in parte a Ordonantei Civile Nr. 3870/2015, pronunțată de Judecatoria Cluj-N., in dosarul nr._, în sensul admiterii în întregime a cererii de emitere a ordonanței de plată inclusiv în ceea ce privește daunele interese solicitate, cu cheltuieli de judecată.
În esenta, în motivarea cererii, creditorul a arătat că instanța în mod nelegal și netemeinic nu a acordat daunele interese întrucât prin convenția de rezoluțiune a părților s-a acordat vânzătorului un termen de grație prentru restituirea prețului și a dobânzii legale datorate, creditorul renunțând la dreptul său de a percepe daune interese pentru neexecutarea contractului, sub condiția restituirii efective a întregii sume datorate de către Tutankhamon S.R.L. până la data de 01.12.2014. În continuare se arată că întrucât Tutankhamon S.R.L. nu și-a respectat nici de data această obligațiile asumate, au devenit incidente dispozițiile art. 2 din Convenția de rezoluțiune privind obligația de plată a unor daune interese în cuamtum de 1% pe zi de întârziere.
Totodată, creditorul a mai arătat faptul că dobânda legală a avut scopul de a-i repara prejudiciul produs pentru lipsa de folosință a sumei reprezentând prețul nerestituit în timp ce daunele interese au fost asumate de către vânzător și fidejusor printr-o clauză penală pentru ipoteza nerestituirii sumei de 24.186 euro plus a dobânzii legale până la data de 01.12.2014. Astfel se arată că dobânda legală reprezintă daune interese moratorii în timp ce daunele interese în cuantum de 1% reprezint daune interse compensatorii.
Mai departe, creditorul arată că și în situația în care instanța ar aprecia că dobânda legală și daunele interse solicitate ar avea același rol, atunci ordonanța atacată ar fi nelegală întrucât se impunea acordarea daunelor interese, în cuantumul evaluat convențional de către părți pe calea clauzei penale prevăzute în art. 2 al convenției de rezoluțiune și aceasta având în vedere dispozițiile art. 1017 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 C.pr.civ, art. 1617 Cod Civ.
În ședința publică din data de 23.09.2015 instanța a admis excepția conexității și a dispus trimiterea prezentului dosarului cu nr._/211/2015 la dosarul cu nr._ .
Pentru solutionarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul Judecatoriei Cluj-N. nr._, rezultă că, prin Ordonanta Civila Nr. 3870/2015, instanța a admis în parte cererea înaintată de creditorul COȚOC D. V. în contradictoriu cu debitorul L. I. și a dispus obligarea debitorului ca în termen de 15 de zile de la comunicarea prezentei sentințe să achite creditorului suma de 108.837 lei cu dobândă legală calculată începând cu data de 21.11.2012 și până la plata integrală a debitului, fiind respinse pretențiile creditorului privind suma de 803.217.06 lei cu titlu de daune interese calculate până la data de 20.01.2015, și în continuare până la data plății integrale a sumei datorate cu titlu de preț autovehicul.
Pentru a da această soluție prima instanță a reținut faptul că între creditor și debitor s-au desfășurat raporturi contractuale fiind încheiată la data de 21.08.2014 convenția de rezoluțiune antecontract de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit între creditor, în calitate de cumpărător, societatea TUTANKHAMON SRL, în calitate de vânzător si debitorul L. I., in calitate de fidejusor. Creditorul a achitat in întregime prețul autoturismului la data de 21.12.2012, data încheierii contractului de vânzare cumpărare dar vânzătorul nu si-a îndeplinit obligația de predare a acestuia astfel ca creditorula formulat o cerere în restituirea prețului in condițiile stipulate in convenția de rezolutiune.
Instanța a reținut faptul că potrivit art. II din Convenția de rezolutiune „(...)fidejusorul L. I., s-a obligat sa restituie in solidar si indivizibil, către C. D. V., pana la data de 01.12.2014, întregul preț achitat de către acesta din urma, respectiv suma de 24.186 euro, la care se adaugă dobânda legala calculata de la data achitării de către cumpărător a prețului si pana la data restituirii efective”. Totodată s-a reținut faptul că conform art. II din aceeasi Conventie s-a prevăzut faptul că "în mod cumulativ, in caz de nerespectare a termenului de restituire, debitorul este obligat la plata de daune interese pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin Antecontractul de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit, începând cu data scadentei obligației, respectiv 07.0l.2013, in cuantum de 1%/zi, din valoarea prețului de 24.186 euro, achitata de cumpărător, fara ca prin aceasta sa fie înlaturat dreptul cumparatorului/creditor de a obține repararea integrala a prejudiciului astfel suferit. Daunele interese astfel stabilite sunt scadente in termen de 10 zile de la comunicarea notificării de către cumpărător". Debitorului i s-a pus in vedere sa achite sumele invocate de creditor prin somația comunicata acestuia la data de 22.01.2015 (f.10-16).
S-a mai contstat faptul că potrivit art. III din Convenția de rezoluțiune „fidejusorul L. I. se obliga sa garanteze executarea de către vânzător/debitor a tuturor obligațiilor asumate prin prezenta convenție de rezoluțiune, declarând prin prezenta, ca renunța la beneficiul de diviziune si discuțiune si ca va răspunde pentru restituirea întregului preț, împreuna cu orice accesorii menționate in prezenta convenție, cu toate bunurile sale prezente si viitoare, pana la restituirea totala.".
Instanța de fond a reținut faptul că existența debitului principal nu este contestată conform art. art.1020 C.pr.civ. și rezultă din însuși actul de creanță, debitul principal nefiind achitat, insa recunoscut prin intampinare de debitor, acesta solicitand admiterea in parte a cererii. Totodată, în motivare s-a ma iconsemnat faptul că sustinerile debitorului ca suma primita de la creditor a fost cu titlu de imprumut si nu cu titlu de pret al autovehiculului sunt lipsite de suport sau indicii ca ar fi reale.
În ceea ce priveste sustinerile debitorului ca scadenta obligatiei principale este fara echivoc data de 01.12.2014, instanta de fond a avut in vedere art. II din Convenția de rezolutiune semnata de parți în care acestea stipuleaza clar ca dobânda legala se calculeaza de la data achitării de către cumpărător a prețului in baza contractului de vânzare cumpărare si pana la data restituirii efective, ori achitarea de catre cumparator a prețului autoturismului s-a realizat la data de 21.12.2012, data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
În ceea ce priveste petitul privind acordarea daunelor interese in cuantum de 1%/zi din valoarea prețului de 24.186 euro, instanța a respins cererea creditorului considerând faptul că acestea au acelasi rol ca și dobânda stipulată de părți în convenția invocată, astfel că s-ar ajunge la o dubla reparație a aceluiași prejudiciu.
Solutia instantei a fost criticata de ambele parti, pe calea cererii în anulare astfel: debitorul a solicitat admiterea în parte a cererii creditorului și respingerea petitului privind obligarea sa la plata dobânzii legale iar creditorul a solicitat admiterea, in totalitate, a cererii de emitere a ordonantei de plata.
În drept, instanța va hotărî cu privire la cele doua cereri in anulare pe baza disp. art. 1024 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, conform cărora: „Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.020 se aplică în mod corespunzător”. Instanța reține faptul că art. 1020 din Codul de Procedura Civila se refera la contestarea creanței de catre debitor, prevăzând că: „dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere”.
În ceea ce privește cererea în anulare formulată de către debitor instanța reține faptul că potrivit dispozițiilor art. 1014 alin. 1 C.pr.civ, pentru emiterea unei ordonanțe de plată, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să fie vorba de o creanță ce reprezintă o obligație de plată a unor sume de bani; obligația să rezulte dintr-un contract civil și să fie asumată de către debitor printr-un înscris; creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la existența unei obligații de plată a unor sume de bani ce incumbă debitoarei, instanța are în vedere că între părți a intervenit un contract civil, o convenție bilaterală constatata prin contractul de rezoluțiunea antecontract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, în temeiul căruia debitorul și-a asumat obligația de a-i plăti creditorului prețul achitat de acesta până la data de 01.12.2014 la care se adugă dobânda legală calculată de la data achitării prețului și până la data restituirii efective. În convenția părților s-a mai prevăzut faptul că în ipoteza neachitării acestor sume până la termenul stabilit, debitorul urma să fie obligat să achite daune interese în cuantum de 1% pe zi, din valoarea prețului de 24.186 euro, începând cu data scadenței obligațiilor respectiv 07.01.2013.
În cauza de față debitorul contestată natura juridică a contractului încheiat de părți, susținând faptul că este vorba despre un contract de împumut iar nu un antecontract de vânzare-cumpărare rezoluționat de părți iar instanța reține faptul că acest susțineri nu pot fi analizate pe calea sumară de soluționare a unei ordonațe de plată, fiind necesară administrarea unui probatoriu complet – interogatoriul părților precum și proba testimonială. Astfel, în vederea soluționării capătului de cerere referitor la plata dobânzii legale și a daunelor interese, instanța apreciază faptul că se impune calificarea juridică corectă a actului încheiat între părți, conform voinței reale a acestora.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea în anulare formulată de către debitorul L. I., în contradictoriu cu creditorul C. D. V., va anula în parte Ordonanța civilă nr. 3870/2015 în ceea ce privește obligarea debitorului L. I. la plata dobânzii legale calculată începând cu data de 21.11.2012 și până la plata integrală a debitului principal și în rejudecare va respinge cererea creditorului Coțoc Dacebal V. de obligare a debitorului L. I. la plata acestei sume.
Referitor la cererea in anulare formulată de catre creditorul C. D. V., având în vedere motivele indicate mai sus, instanta va aprecia că petitul privind plata unor daune interese nu poate fi soluționat decât ulterior stabilirii voinței reale a părților, aspect care nu poate fi analizat pe calea aleasă de creditor, motiv pentru care instanța va respinge, ca neîntemeiata, cererea în anularea formulată de catre creditorul C. D. V., în contradictoriu cu debitorul L. I. și va menține dispozitiile Ordonantei de Plata nr. 3870/2015, pronunțată de Judecatoria Cluj-N., în dosarul nr._, în ceea ce privește respingerea acestui petit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anularea Ordonanței civile nr. 3870/2015, pronunțata de Judecatoria Cluj-N., în dosarul nr._, formulată de către debitorul L. I., având CNP_, având domiciliul în Cluj-N., ., ., cu domiciliul procesual ales în localitatea Cluj-N., .. 14-16, clădirea „Cluj City Center” jud. Cluj, prin M. S.C.P.A., în contradictoriu cu creditorul C. D. V., având CNP_, cu domiciliul în localitatea Cluj-N., ., . SCPA Lapusan, Moscovits S.&Asociații, prin avocat coordonator M. R. Lapusan, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., . nr. 24, jud. Cluj
Respinge, ca neîntemeiata, cererea în anularea Ordonanței civile nr. 3870/2015, pronuntata de Judecatoria Cluj-N., în dosarul nr._, formulată de catre creditorul C. D. V., având CNP_, cu domiciliul în localitatea Cluj-N., ., . SCPA Lapusan, Moscovits S.&Asociații, prin avocat coordonator M. R. Lapusan, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., . nr. 24, jud. Clujin contradictoriu cudebitorul L. I., având CNP_, având domiciliul în Cluj-N., ., ., cu domiciliul procesual ales în localitatea Cluj-N., .. 14-16, clădirea „Cluj City Center” jud. Cluj, prin M. S.C.P.A. și în consecință:
Anulează în parte Ordonanța civilă nr. 3870/2015 în ceea ce privește obligarea debitorului L. I. la plata dobânzii legale calculată începând cu data de 21.11.2012 și până la plata integrală a debitului principal.
Respinge cererea creditorului Coțoc Dacebal V. de obligare a debitorului L. I. la plata dobânzii legale calculată începând cu data de 21.11.2012 și până la plata integrală a debitului principal.
Mentine restul dispozitiilor Ordonantei de Plata nr. 3870/2015, pronunțată de Judecatoria Cluj-N., în dosarul nr._, ca fiind legale si temeinice.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în sedinta publica, azi, 30.09.2015.
Președinte, Judecator,Grefier,
F. IuliaDaradics O.-M. T. R.
Red. F.I/Dact. F.I
4 ex./ 08.10.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 8379/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 8800/2015.... → |
|---|
