Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 364/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 364/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 17074/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 364/2015
Ședința publică de la 16.01.2015
Completul constituit din:
Președinte: A. L.
Grefier: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SOMES SA și pe pârâtul T. S., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că dezbaterea pe fond a avut loc in ședința publică din 09.01.2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședința din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 04 august 2014 sub nr._, reclamanta S.C. C. DE A. S. S.A. în contradictoriu cu pârâtul T. Ș. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe cel din urmă la plata în favoarea sa a sumei de 2.614,70 lei reprezentând debit principal restant, a sumei de 493,70 lei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
În fapt, reclamanta a arătat că în calitate de operator al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare a prestat servicii în favoarea pârâtului în temeiul contractului de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare nr._/08.02.2013. Contravaloarea serviciilor prestate în perioada iunie 2012 – iunie 2014 se ridică la suma totală de 3.108,40 lei (din care suma de 2.614,70 lei reprezintă debit restant iar suma de 493.70 lei penalități de întârziere) neachitate nici până în prezent.
A precizat că în executarea contractuală a emis facturi fiscale nerefuzate la plată prin contestație scrisă, așadar acceptate de către pârât și care se impuneau a fi achitate potrivit clauzelor contractuale, în termen de 15 zile de la data emiterii.
În ce privește penalitățile de întârziere, a arătat că pârâtul le datorează în baza contractului începând cu ziua imediat următoare scadenței fără ca valoarea penalităților să poată depăși cuantumul debitului principal și au fost calculate în cuantum de 0.04%/zi de întârziere astfel cum prevede art. 120 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
În fine, a învederat că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate art. 1270 C. civ., art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1025 – 1032 C. pr.civ., O.G. nr. 13/2011.
Pentru dovedirea celor susținute au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 6).
La data de 08.11.2014, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 36) prin care a arătat că în anul 2012 a solicitat reclamantei să verifice consumul de apă întrucât era exagerat de mare. Fără să mai utilizeze apă din rețeaua publică deoarece se folosește de o pompă de apă, continuă să primească facturi fiscale. A învederat și că în cursul anului 2013, reclamanta a demontat contorul de apă însă consumul este în continuare facturat. A menționat că are o pensie de 700 lei și nu își permite să plătească ceea ce nu a consumat.
La data de 25.11.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 72) prin care în ce privește susținerea pârâtului în sensul că nu utilizează apa din rețeaua publică de alimentare deoarece folosește apa din fântână cu ajutorul unei pompe a arătat că suma de 3.108,40 lei reprezintă contravaloarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare prestat în perioada iunie 2012 – iunie 2014 astfel cum rezultă din facturile fiscale necontestate până în prezent. A precizat că la data de 11.04.2013, a procedat în conformitate cu dispozițiile L. nr. 241/2006 și a demontat contorul de apă pentru neplată. Astfel, facturile fiscale emise după această dată conțin doar contravaloarea serviciului de preluare la canalizare a apelor pluviale și penalitățile de întârziere. Astfel, deși a fost debranșat de la rețeaua publică, pârâtul are obligația de a achita atât contravaloarea serviciilor de care a beneficiat cât și penalitățile de întârziere prevăzute în contractul dintre părți.
Față de afirmația pârâtului că în anul 2012 a solicitat verificarea consumului de apă deoarece era exagerat de mare, din fișa de evidența a citirii nr. 8746/03.10.2012, a susținut că angajații companiei au procedat la verificarea contorului și au constatat că există un defect interior iar remedierea lui nu este de competența sa ci sarcina îi incumbă pârâtului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 201, art. 1025 – art. 1032 C. pr. civ., L. nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare.
A anexat înscrisuri (f. 79-85).
La termenul de judecată din data de 09.01.2015, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă la dosarul cauzei în copii certificate pentru conformitate cu originalul: contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr._/08.02.2013 și anexe (f. 8-13), fișa de evidență a citirii nr. 8746 (f. 14), facturile fiscale nr._/19.06.2012 (f. 15), nr._/23.07.2012 (f. 15), nr._/23.08.2012 (f. 16), nr._/21.09.2012 (f. 16), nr._/18.10.2012 (f. 17), nr._/20.11.2012 (f. 17), nr._/18.12.2012 (f. 18), nr._/22.01.2013 (f. 18), nr._/19.02.2013 (f. 19), nr._/18.03.2013 (f. 19), nr._/15.04.2013 (f. 20), nr._/20.05.2013 (f. 20), nr._/17.06.2013 (f. 21), nr._/18.07.2013 (f. 21), nr._/21.08.2013 (f. 22), nr._/20.09.2013 (f. 22), nr._/17.10.2013 (f. 23), nr._/20.11.2013 (f. 23), nr._/18.12.2013 (f. 24), nr._/21.01.2014 (f. 24), nr._/13.02.2014 (f. 25), nr._/17.03.2014 (f. 25), nr._/16.04.2014 (f. 26), somație și dovadă de comunicare (f. 27-28), notă internă (f. 79), fișa de evidență a citirii nr. 8746 (f. 80), fișa abonatului (f. 84-85).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta C. DE A. S. și pârâtul T. Ș. s-a încheiat la data de 08.02.2013 contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr._ pe o durată nedeterminată având ca obiect furnizarea/prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă (și/sau industrială) și de canalizare (art. 2 alin. (1) f. 8) de către reclamantă în favoarea pârâtului în schimbul unui preț cuprins în fiecare factură fiscală lunară.
Potrivit art. 15 alin. (1) din convenția părților, factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii sunt obligați sa achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență stabilit conform legislației în vigoare; data emiterii facturii, termenul de scadență și termenul de plată se înscriu pe factură iar conform alin. (2) neachitarea facturii în termenele legale înscrise pe factură atrage, după sine, penalități de întârziere conform legislației în vigoare după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
Din fișa nr. 8746 de evidență a citirii contorului montat la adresa de consum din Cluj-N., .. 6 rezultă că în data de 11.04.2013 pârâtul a fost debranșat de la rețeaua publică de alimentare cu apă pentru neplata facturilor fiscale (f. 14- verso).
În drept, conform art. 1270 C. civ., Contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În ceea ce privește capătul principal ale cererii, instanța constată că este întemeiat în parte.
Astfel, contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr._/08.02.2013 și anexe (f. 8-13) atestă că între părți s-au stabilit raporturi contractuale având ca obiect prestarea de către reclamantă, în calitate de operator, a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare în favoarea pârâtului. În contraprestație, pârâtul s-a angajat să achite facturile lunare în termen de cel mult 15 zile de la data emiterii, întocmite pe baza citirii consumului de apă înregistrat de contorul montat la adresa sa și stabilirii cantității de apă uzată și pluvială.
Instanța reține că de la data încheierii contractului, respectiv 08.02.2013 și până la data suspendării prestării serviciului de furnizare de apă potabilă 11.04.2013, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/18.03.2013 pentru suma de 205,97 lei (f. 19), nr._/15.04.2013 pentru suma de 284,20 lei (f. 20) și nr._/20.05.2013 pentru suma de 135.90 (f. 20), rămase neachitate de către pârât.
Instanța constată că debitul principal solicitat cu titlu de contravaloare a serviciilor de alimentare cu apă, preluare a apelor uzate și de canalizare evidențiat în fiecare dintre facturile fiscale anterior menționate este întemeiat, însumând valoarea de 569.58 lei ( apă+canal+canal meteo+taxa specială).
După momentul debranșării, instanța apreciază ca întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumelor evidențiate cu titlu de contravaloare a serviciului de canalizare în facturile fiscale nr._/17.06.2013 (f. 21), nr._/18.07.2013 (f. 21), nr._/21.08.2013 (f. 22), nr._/20.09.2013 (f. 22), nr._/17.10.2013 (f. 23), nr._/20.11.2013 (f. 23), nr._/18.12.2013 (f. 24), nr._/21.01.2014 (f. 24), nr._/13.02.2014 (f. 25), nr._/17.03.2014 (f. 25), nr._/16.04.2014 (f. 26), însumând valoarea de 209.32 lei. În acest sens, instanța constată că, prin demontarea contorului, reclamanta a suspendat executarea obligației de furnizare a apei către locuința pârâtului așadar s-a suspendat și obligația de plată a serviciului cu acest titlu însă convenția părților produce în continuare efecte relative la serviciul de canalizare (preluare a apelor pluviale și uzate în sistemul public) prestat în favoarea pârâtului.
Prin urmare, în temeiul convenției încheiate la data de 08.02.2013, reclamanta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului în cuantum de 778.90 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare prestate în favoarea acestuia în perioada 08.02.2013 – 16.04.2014 astfel cum rezultă din facturile fiscale anterior menționate emise în executarea contractuală.
Totuși, cu privire la diferența de 1.835,80 lei pretinsă de către reclamantă cu titlu de debit principal, instanța constată că nu este întemeiată întrucât este evidențiată în facturi fiscale emise anterior datei încheierii contractului, respectiv nr._/19.06.2012 (f. 15), nr._/23.07.2012 (f. 15), nr._/23.08.2012 (f. 16), nr._/21.09.2012 (f. 16), nr._/18.10.2012 (f. 17), nr._/20.11.2012 (f. 17), nr._/18.12.2012 (f. 18), nr._/22.01.2013 (f. 18), nr._/19.02.2013 (f. 19). Față de împrejurarea că acest debit nu decurge din contractul nr._/08.02.2013 iar reclamanta nu a făcut dovada izvorului obligațional care l-a generat, solicitarea ca pârâtul să îl achite este lipsită de temei.
Cu privire la penalitățile de întârziere, față de clauzele contractuale sus amintite, instanța constată că reclamanta este îndreptățită să pretindă pârâtului și plata penalităților de întârziere în cuantum de 0.04% pe zi de întârziere având în vedere că termenul de 15 zile de la data emiterii facturilor fiscale s-a împlinit fără ca pârâtul să achite debitul principal. În consecință, instanța va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a penalităților de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere calculate asupra debitului principal restant din prima zi următoare scadenței fiecărei facturi fiscale (data emiterii+ 15 zile) și până la achitarea lui integrală.
În sinteză, instanța va admite în parte cererea, îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 778.90 lei reprezentând debit principal restant – contravaloarea serviciilor de apă și canalizare din perioada 02.2013 – 03.2014 precum și a penalităților de 0,04% pe zi de întârziere aferente debitului principal calculate din prima zi următoare scadenței (data emiterii + 15 zile) facturilor fiscale nr._/18.03.2013, nr._/15.04.2013, nr._/20.05.2013, nr._/17.06.2013, nr._/18.07.2013, nr._/21.08.2013, nr._/20.09.2013, nr._/17.10.2013, nr._/20.11.2013, nr._/18.12.2013, nr._/21.01.2014, nr._/13.02.2014, nr._/17.03.2014, nr._/16.04.2014 și până la plata lui integrală
În temeiul art. 453 C. pr. civ., instanța constată culpa procesuală a ambelor părți astfel că deși taxa judiciară de timbru a fost achitată în sumă fixă de 200 lei ținând cont de valoarea obligației principale astfel cum a fost pretinsă (2.614,70 lei), suportarea ei integrală de către pârât este inechitabilă cât timp cererea reclamantei este întemeiată doar în parte, în ce privește suma de 778.90 lei. Astfel, printr-o partajare a culpei comune a părților în ocazionarea prezentului litigiu, instanța îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de împrejurarea că valoarea obligației principale astfel cum a fost stabilită prin prisma probatoriului administrat ar fi determinat achitarea taxei fixe de 50 de lei dacă ar fi fost solicitată prin cererea introductivă de instanță. Va respinge cererea în ce privește diferența de 150 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta C. DE A. S. S.A., cu sediul în Cluj-N., . nr. 79, jud. Cluj, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, C.U.I. RO201217, cont bancar RO28RNCB_4001 în contradictoriu cu pârâtul T. Ș., C.N.P._, cu domiciliul în Cluj-N., .. 6, jud. Cluj.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 778.90 lei reprezentând debit principal restant – contravaloarea serviciilor de apă și canalizare din perioada 02.2013 – 03.2014.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a penalităților de 0,04% pe zi de întârziere aferente debitului principal calculate din prima zi următoare scadenței (data emiterii + 15 zile) facturilor fiscale nr._/18.03.2013, nr._/15.04.2013, nr._/20.05.2013, nr._/17.06.2013, nr._/18.07.2013, nr._/21.08.2013, nr._/20.09.2013, nr._/17.10.2013, nr._/20.11.2013, nr._/18.12.2013, nr._/21.01.2014, nr._/13.02.2014, nr._/17.03.2014, nr._/16.04.2014 și până la plata lui integrală, fără ca valoarea penalităților să poată depăși cuantumul debitului principal.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea în rest, ca neîntemeiată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 16 Ianuarie 2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
A. L. M. F.
Red./Tehnored./L.A.
4 ex. - 26.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 543/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria... → |
|---|
