Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2801/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2801/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2801/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2801/2015
Ședința din camera de consiliu din data de 17.03.2015
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de către reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu pârâtul M. N. având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 05.01.2015 sub nr. de mai sus de reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, împotriva pârâtului M. N. s-a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei la 1239,17 lei, reprezentând debit principal, a sumei de 1239,17 lei penalități de întârziere și a sumei de 175,55 lei dobândă legală, respectiv suma de 7656,11 lei, taxă de reziliere. A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca între pârât și Orange România SA s-a încheiat contractul nr._/09.07.2011, în baza căruia s-a atribuit codul de abonat nr._. Conform condițiilor generale ale acestui contract, Orange Romania SA avea obligația să furnizeze servicii de telecomunicații, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea acestor servicii. Reclamanta a prestat serviciile la care s-a obligat emițând facturile anexate.
În continuare, reclamanta a susținut că pârâtul nu a achitat integral facturile emise, deși avea această obligație în termen de 14 zile de la emiterea facturilor, conform condițiilor generale ale contractului, motiv pentru care s-au calculat penalități de întârziere conform contractului, în valoare de 0,5% pe zi de întârziere, până la concurența debitului principal, iar apoi dobandă legală conf. OG 13/2011.
A mai arătat că dreptul de creanță al Orange România SA față de pârât a fost cesionat către reclamantă și că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, asumată de pârât conf. art. 1.9 alin. 3 din Termenii și Condițiile Generale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1025 și urm. din Noul Cod de pr. Civ., art. 969 și urm., art. 1073, art. 1084 Vechiul Cod Civil
În dovedirea cererii s-au depus în copie înscrisuri ( f.14-59).
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 200 lei (f.2).
Conform art. 1029 alin. 3 din Codul de Procedura Civila, instanța a comunicat paratului formularul de cerere, însă acesta nu a depus răspuns la cerere (f.64).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârât și Orange România SA s-a încheiat contractul nr._/09.07.2011 (f.24-56), în baza căruia au fost emise facturile de la f. 15-23, care nu au fost achitate integral de către pârât, rămânând un debit de 1239,17 lei.
Potrivit extrasului din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, Orange România SA a cesionat dreptul său de creanță cu privire la pârâtul M. N. în favoarea reclamantei EOS KSI ROMÂNIA SRL.
În drept, sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, raportat la data producerii prejudiciului și nu dispozițiile vechiului cod, cum în mod greșit a arătat reclamanta.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Potrivit art. 1270 C. civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În temeiul art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
În speță, având în vedere că, între pârât și Orange România SA a fost încheiată o convenție, care este dovedită prin contactul și facturile fiscale depuse la dosar, se impun a fi respectate ca atare dispozițiile art. 1270 din noul C. civil. Astfel, din moment ce Orange România SA și-a îndeplinit prestația asumată prin contractul încheiat între părți, prestație în baza căreia a emis facturile fiscale aflate în copie la dosar, trebuia ca și pârâtul să-și îndeplinească obligația de plată a prețului aferent serviciilor de care a beneficiat. Obligația pârâtului consta, așadar, în plata sumelor de bani corespunzătoare serviciilor furnizate, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța reține că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă potrivit prev. art. 662 C. proc.civilă în cuantum de 1239,17 lei, reprezentând debit principal împotriva pârâtului M. N., care rezultă din contractul încheiat între pârât și Orange România SA și facturile fiscale emise, care trebuiau achitate în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii lor, conf. art. 5 din contract, motiv pentru care va obliga pârâtul la plata acestei sume către reclamantă.
În ceea ce privește pretențiile creditoarei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța arată că în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg s-a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, directiva transpusă în dreptul național, presupune ca instanța națională să poată verifica dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv (a se vedea în acest sens, cauza Murciano Quitero C-240/98). Astfel, cu privire la suma de 1239,17 lei cu titlu de penalități de întârziere, instanța constată că acestea au fost stabilite și calculate cu încălcarea reglementărilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive.
În acest sens, instanța reține că stipularea unor penalități de 0,5 % pe zi de întârziere, conform art. 1.9 alin. 4 din „ Termeni și Conditi Generale” ale contractului încheiat între părți, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000, care în art. 4 prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau prin alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Practic, consumatorul este obligat la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, adică o dobândă de 182,5 % pe an, în condițiile în care dobânzile practicate de instituțiile financiare sunt situate la nivelul a 10-15 % pe an.
În cauză, din modul de redactare al contractului rezultă că acesta este un contract de adeziune, pârâtul neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în cazul întârzierii plății.
Conform art. 6 din Legea nr.193/2000, „clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului…”, instanța urmând a le înlătura și în consecință va respinge cererea privind plata sumei de 1239,17 lei cu titlu de penalități de întârziere ca neîntemeiată.
Instanța, constată însă că reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere constând în dobânda legală, în valoare de 175,55 lei. Or, prin raportare la prevederile art. 1535 C.civil, în cauză fiind vorba despre o sumă de bani care nu a fost plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, în cuantumul convenit de părți sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără să trebuiască să dovedească un prejudiciu. Atâta vreme cât clauza penală a fost constatată de către instanță ca fiind abuzivă, aceasta fiind înlăturată, rezultă că daunele moratorii datorate sunt în cuantumul prevăzut de lege, adică dobânda legală penalizatoare. Deși acestă dobândă ar fi datorată de la scadența fiecărei facturi, instanța va avea în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil și o va acorda doar la valoarea calculată de către reclamantă, de 175,55 lei, fiind calculată pentru o perioadă mai mică decât cea la care ar fi avut dreptul.
Instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata taxei de reziliere în sumă de 7656,11 lei. Astfel, reclamanta a arătat că taxa de reziliere a fost calculată potrivit art. 1.16 din Termeni și Condiții generale. Deși a susținut că Termenii și Condițiile Generale face parte integrantă din Contractul nr._/09.07.2011, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada acestui fapt, înscrisul depus la dosar nefiind semnat și însușit de către pârât prin semnătură. Așadar, nu se poate susține că pârâtul a fost de acord cu prevederile art. 1.16 din TCG, câtă vreme nu a semnat o astfel de convenție.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila: ”Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.”
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei (f.2), instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în București, .. 10 A, sector 2, J40/_/2002, în contradictoriu cu pârâtul M. N., domiciliat în Cluj-N., ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1239,17 lei cu titlu de debit principal precum și la plata penalităților de întârziere constând în dobânda legală, în valoare de 175,55 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei cu privire la plata penalităților de întârziere în valoare de 1239,17 lei, respectiv a taxei de reziliere de 7656,11 lei.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 17.03.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. M. M.
Red/.Dact/I.G./I.G./4 ex/04.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2345/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2802/2015. Judecătoria... → |
|---|
