Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5482/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5482/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 5482/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5482/CC/2015
Ședința camerei de consiliu de la 29 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. G. C.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă avocat C. I. pentru reclamantă, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reprezentanta reclamantei apreciază competentă judecătoria Cluj-N..
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, în temeiul art. 131 alin 1 C.pr.civ. raportat la art. 1028 C.pr.civ.
Instanța pune în discuție durata cercetării procesului.
Reprezentanta reclamantei apreciază un termen de judecată.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța estimează ca durata necesară cercetării procesului să se desfășoare la un termen de judecată.
Reprezentanta reclamantei nu are cereri sau excepții de invocat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la probe.
În probațiune, reprezentanta reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 258 NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, considerându-le pertinente, concludente și utile pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, în temeiul art. 244 C. pr. Civ., instanța declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei, având cuvântul în fond, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 2200 lei, precum și a penalităților de întârziere aferente, în procent de 0,5% pe zi de întârziere, de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat o . raporturi comerciale având ca obiect livrarea către debitoare a mai multor produse din gama pe care o comercializează. Pentru marfa livrată au fost emise facturi fiscale, acestea fiind acceptate la plată de către pârâtă prin semnarea și ștampilarea lor, fără însă a fi achitată contravaloarea lor. Susține că pârâta a efectuat o plată parțială în cuantum de 87,31 lei, ceea ce echivalează cu o recunoaștere de datorie. În aceste condiții reclamanta arată că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270, 1350, 1539, 1719 Cod civil, art. 1025 și urm. Cod proc. civ.
În probațiune au fost depuse înscrisuri. (f. 8-18)
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei. (f. 6)
Instanța a procedat la emiterea către pârâtă a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă aceasta nu s-a conformat obligației instituite de art. 1030 al. 4 Cod proc. civ. republ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta ., în calitate de furnizor și pârâta ., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul W39386 din data de 19.09.2012 (f. 9-11), prin care furnizorul s-a obligat să vândă iar cumpărătorul să cumpere și să achite în întregime și la termenul stabilit în facturile fiscale contravaloarea produselor comandate conform contractului. Părțile au mai convenit, conform art. 5 din contract, că furnizorul are dreptul la penalități de întârziere în caz de întârziere a plății, cuantumul acestora fiind de 0,5% pe zi de întârziere, calculat la soldul total al facturilor neachitate. Valoarea totală a penalităților de întârziere poate depăși soldul scadent la care au fost calculate.
În derularea raporturilor contractuale, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, sens în care au fost emise facturile fiscale IAA14/1823 din data de 27.02.2014, scadentă la data de 14.03.2014, în valoare de 724,74 lei, din care se arată că pârâta a achitat suma de 87,31 lei, factura fiscală IAA14/1840 din data de 28.02.2014, scadentă la data de 15.03.2014, în valoare de 724,74 lei, factura fiscală IAA14/2643 din data de 21.03.2014, scadentă la data de 05.04.2014, în valoare de 113,59 lei, factura fiscală IAA14/2756 din data de 25.03.2014, scadentă la data de 09.04.2014, în valoare de 724,74 lei, facturile fiind semnate și ștampilate de către reprezentanții societății pârâte. (f. 12-15)
Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile, potrivit prevederilor art. 1350 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Totodată, în temeiul art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, dar și la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, conform art. 1531 alin. 1 Cod civil.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu fie stipulată o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța constată îndeplinite în prezenta cauză condițiile răspunderii civile contractuale. În acest sens, fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârâtă și se traduce în neplata contravalorii produselor vândute și livrate de către reclamantă. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și reprezintă paguba materială suferită ca urmare a neachitării contravalorii produselor. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei. În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În materie contractuală operează o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării, potrivit art. 1548 Cod civil.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor. Există însă situații în care nu este necesară îndeplinirea unor formalități de punere în întârziere, debitorul fiind de drept în întârziere, cum este și cazul instituit prin art. 1523 alin. 2 lit. d Cod civil, adică nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi. Reiese astfel că, față de calitatea de profesionist a pârâtei, aceasta se află de drept în întârziere, încă de la data la care obligația sa a devenit exigibilă.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate, potrivit art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. După cum s-a arătat în cele ce preced, părțile au convenit cuantumul despăgubirilor datorate de către debitor pentru executarea cu întârziere a obligației sale de plată ca fiind de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, valoarea acestora putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt datorate.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale, a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1499 Cod civ. că, în speță, a executat propria obligație de plată. Însă pârâta nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriilor obligații asumate contractual.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2200 lei, reprezentând debit principal restant, precum și a penalităților de întârziere aferente de 0,5% pe zi de întârziere, care se vor calcula de la data scadenței și până la data plății efective a debitului principal.
În baza art. 1032 și art. 453 Cod. proc. civ., pârâta fiind cea care a pierdut procesul, aceasta va fi obligată să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate pentru promovarea cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. U. A. S.R.L., înregistrată sub nr. O.R.C. J_, CUI RO_, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C. S. C. S.R.L., J_, CUI_, cu sediul Iași, Stradela C., nr. 9, ., ., jud. Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2200 lei reprezentând debit principal restant, precum și la plata penalităților de întârziere aferente de 0,5% pe zi de întârziere, care se vor calcula de la data scadenței și până la data plății efective a debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, acesta urmând a fi depus la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 29.05.2015.
Președinte,Grefier,
C. G. C. S. C. P.
Red/Dact/CGC/SCP
10.07.2015, 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5481/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5486/2015. Judecătoria... → |
|---|
