Contestaţie la executare. Sentința nr. 4529/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4529/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 4529/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4529/2015
Ședința publică din 7 mai 2015
Instanța constituita din:
P.: F. I.
GREFIER: T. R.
Pe rol este soluționarea acțiunii civile formulată de contestatorul R. M. O. în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L. prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA SRL având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 7 mai 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 27.11.2014, sub nr. de mai sus, formulată de contestatorul R. M. O. în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L. prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA S.R.L., s-a solicitat anularea executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 887/2014 al B. R. C., cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.
În motivarea cererii s-a arătat, că intimata nu are calitatea de creditor, întrucât nu este parte în contractul de credit considerat titlu executoriu, acesta din urmă fiind încheiat la data de 09.11.2005 între petent și creditoarea BCR S.A. Sucursala T..
În continuare, contestatorul a precizat faptul că creanța executată nu are un caracter lichid, cert și exigibil fiind prescrisă, având în vedere faptul că contractul bancar a fost încheiat la data de 09.11.2015.
Potrivit contestatorului, niciunul dintre documentele comunicate de către executorul judecătoresc nu identifică prestațiile lunare pentru care se solicită executarea, nefiind depusă la dosar o declarație a titularului creanței, respectiv BCR S.A., prin care să se justifice valoarea debitului pretins.
Contestatorul susține că termenul de prescripție stabilit de art. 715 C.pr.civ a început să curgă, raportat la prevederile contractuale, la 30 de zile de la data ultimei plăți efectuate de către debitor, în cursul anului 2008.
În dovedire, contestatorul a depus înscrisuri (filele 9-13)
Cererea a fost legal timbrată cu 1000 lei taxă judiciară de timbru (f. 20).
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția tardivității contestației la executare.
Pe fond, intimata a învederat că a preluat de la Banca Comercială Româmă, un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea a contestatorului R. M.-O., acestuia din urmă fiindu-i notificată cesiunea de creanță, aceasta din urmă fiind înregistrată și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Potrivit intimatei, anterior cesiunii de creanță, ultima plată efectuată de către debitor a fost realizată în data de 18.02.2009, cesiunea fiind realizată la data de 18.02.2009 iar culpa contestatorului se prezintă ca fiind neplata la timp a debiturlui eșalonat și reiese în mod legal din conținutul Contractului de credit. Intimata precizează faptul că legiuitorul nu a prevăzut în sarcina executorului judecătoresc obligația arătată în cuprinsul Somației ce anume reprezintă suma restantă și nici modalitatea de calcul a acesteia iar clauzele cu privire la dobândă și comisione, fac parte din prețul contractului și sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
În continuare, intimata a mai precizat faptul că aceste clauze contractuale nu au caracter abuziv, nefiind îndeplinite îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 4 din legea 193/2000.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată de către contestator, intimata precizează faptul că potrivit dispozițiilor art. 2532 alin. 6 C.civ. se suspendă curgerea termenului de prescripție pe durata negocierilor purtate în scopul rezolvării amiabile a neînțelegerilor dintre părți, numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înaintea termenului de prescripție, iar cererea de executare silită a fost demarată dat fiind faptul că nu s-a dorit rezolvarea situației pe cale amiabilă. Mai mult, se arată că debitorul a achitat în contul împuternicitului S.C. KRUK ROMÂNA SRL suma de 300 de lei la data de 14.06.2010 și suma de 400 de lei la 16.08.2010, acesta nu doar recunoscând creanța datorată dar și întrerupând termenul de prescripției.
Mai mult, intimata arată că în practica instanței supreme s-a statuat faptul că în situația în care după împlinirea termenului de prescripției extinctivă, debitorul recunoaște datoria față de creditor și se obligă să o plătească, deși nu mai poate fi vorba despre întreruperea cursului prescripției, ne află în prezența unei novații valabile a obligației civile imperfecte, într-o obligație perfectă, intimata precizând că prin plata benevolă a unei sume în contul cesionarului, chiar ulterior termenului de prescripție, a avut loc o novație a obligației civile de restituire a împrumutului (debit principal scadent anticipat și dobândă contractuală), născându-se o nouă obligație valabilă, astfel că nu se mai pune în discuție prescripția extinctivă.
Potrivit intimatei, contestatorul nu invocă nici un motiv de nelegalitate de executării silite sau a vreunui act de executare care să fi fost întocmit de către executorul judecătoresc fără respectarea prevederilor legale.
Totodată, intimata arată că în raport de prevederile art. 1 Protocolul 1 CEDO, având calitatea de proprietar al creanței izvorâte din Contractul de credit nr. 1450/09.11.2005, are dreptul să își valorifice creanța în orice modalitate dorește, cu respectarea prevederilor legale, dreptul său de dispoziție neputând fi îngrădit sau limitat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 120 din OUG 99/2006.
Au fost depuse înscrisuri (f. 33-64).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare la data de 05.02.2015 în care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către intimată, iar pe fond, respingerea apărărilor acesteia.
Astfel, contestatorul a precizat că cesiunea nu îi este opozabilă întrucât aceasta nu i-a fost comunicată iar intimata nu a făcut dovada acestei comunicări, confirmările de primire atașate fiind notificări de plată.
Mai mult, în ceea ce privește întreruperea termenul de prescripție, invocată de intimată, contestatorul a precizat că chiar dacă ar fi fost demonstrat faptul că ar fi efectuat acele plăți, deși acel tabel depus la dosar nu era nici măcar semnat, noul termen de prescripția care ar fi început să curgă la data de 16.08.2010 s-ar fi împlinit la 16.08.2013, ori în condițiile în care executarea silită a fost demarată la data de 17.10.2014, acest termen a fost depășit.
Totodată, debitorul a învederat faptul că dispozițiile art. 712 alin. 2 C.pr.civ. îi conferă posibilitatea de a formula apărări de fond prin invocarea împlinirii termenului de prescripție.
La data de 10.03.2015, intimata a depuse note scrise prin care a solicitat respingerea susținerilor contestatorului arătând că cesiunea a fost încheiată în mod legal și a fost comunicată notificarea acesteia către debitor. În continuare se arată că înauntrul termenului de prescripție, contestatorul a fost notificat despre cesiunea intervenită între BCR și S. în vederea recuperării debiturlui restant, termenul de prescripție fiind întrerupt printr-un act începător de executare respectiv cesiunea de creanță.
Mai departe, intimata a arătat faptul că dispozițiile legale în vigoare precum și practica judecătorească recunosc dreptul cesionarului de a cere executarea silită a creanței cesionate.
La solicitarea instanței, B. R. C. a depus dosarul execuțional nr. 887/2014 (f. 89-175).
La termenul din data de 11.03.2015, instanța a dispus respingerea excepției netimbrării și a excepție tardivității invocate de intimată.
La data de 08.04.2015 a fost depusă la dosar adresa emisă de intimată către executorul judecătoresc în care se preciza faptul că debitul înregistrat de debitor este de 37.595,02 lei.
La solicitarea instanței, Banca Comercială Română a depus o adresă (f. 195-196) prin care a precizat situația încasărilor în temeiu contractului de credit, a precizat faptul că prin notificarea nr._ din 19.11.2009 a fost declarat scadent anticipat creditul, atașând un extras cu plățile efectuate de debitor și notificarea de declarare a scadenței anticipate (f. 197-212).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, intimata a formulat o cerere de executare silită prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentant de contractul de credit nr. 145 din data de 09.11.2005 privind suma de 67.660,13 lei, cererea fiind înregistrată sub nr. 887/17.10.2014. Prin încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 04.11.2014 Judecătoria Cluj-N. în dosarul_/211/2014 (f. 53) instanța a încuviințat executarea silită.
În cauză, titlul execuțional este reprezentat de contractul de credit nr. 1450/09.11.2005 încheiat între Banca Comercială Română și contestator, prin care acesta din urmă a obținut un împrumut în sumă de 35.000 lei pentru o perioadă de 120 de luni.
Prin contractul de cesiune de creanță încheiat între Banca Comercială Română, în calitate de cedent, și S. S.a.R.L., în calitate de cesionar, prin Kruk International S.R.L. a fost cesionată creanța decurgând din prezentul titlu executoriu (f. 33-46). Cesiunea de creanța a fost comunicată debitorului cedat prin notificarea din data de 23.02.2010 (f. 47) și a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (f. 50).
În drept, se reține ca executarea silită este procedură prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătoreasca sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge – cu concursul organelor competente – pe debitorul sau, care nu își execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, în mod silit, procedura fiind reglementată în Cartea a V-a din Codul procedură civilă.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Totodată, conform art. 712 alin. 2 C.pr.civ. „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În ceea ce privește susținerea contestatorului privind lipsa calității de creditor a intimatei, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, Cesiunea de creanta realizata de catre împrumutator a fost înregistrata în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, potrivit dovezilor atasate la dosar, fiind transmisă calitatea de creditoare a persoanei împrumutate.
Intsanța reține astfel că sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanta se încheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor. Consimțământul debitorului cedat nu se cere deoarece nu este parte în contractul de cesiune.
Cu toate ca cesiunea de creanta îsi produce efectele între cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fata de terti, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate. publicitatea cesiunii poate fi făcută în două feluri: prin notificarea cesiunii catre debitor sau prin acceptarea cesiunii de catre debitor. Prin notificarea catre debitor a cesiunii se aduce la cunostinta debitorului persoana noului creditor si clauzele esentiale ale contractului de cesiune.
Între parti, cesiunea de creanta are ca efect transferul dreptului de creanta din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului iar creanța se transmite asa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-și natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garantiile ei.
F. de terți, cesiunea de creanță produce efecte în sensul ca le este opozabila numai din momentul îndeplinirii cerintelor de publicitate care constau în notificarea făcută debitorului sau acceptarea cesiunii de catre debitor prin înscris autentic.
Practic, întrucât este considerat a fi un terț față de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract pâna în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1393 C.civ., chiar daca se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea fata de debitorul cedat începe să-și produca efectețr din momentul în care cesiunea îi devine opozabila, si anume de la data notificării făcuta prin executorul judecatoresc sau de la data acceptarii facute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnatura privata. Dacă cedentul face cesiunea, debitorul cedat se poate apăra împotriva cesionarului invocând dovezile de plata obținute de la cedent, cu conditia ca acestea sa aiba o data anterioara notificarii sau acceptarii. Asadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde deci de data la care s-a facut cesiune, întrucât chiar în cazul în care debitorul cedat a platit cedentului dupa ce s-a facut cesiunea, el va fi liberat de obligatie daca plata a fost facuta înainte de notificare ori de acceptare. Deși cesiunea de creanta intervine fără a se cere consimțământul debitorului cedat, ea nu poate dăuna acestui debitor, motiv pentru care acesta îsi pastreaza dreptul de a opune cesionarului toate exceptiile pe care le putea opune si cedentului: nulitatile, rezilierea, prescriptia, autoritatea de lucru judecat, etc.
Toate precizarile de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar, în ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar si a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
În concluzie, instanța reține faptul că în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru că nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers și acesta ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care și-a asumat-o față de creditorul inițial.
Instanța reține faptul că prin promovarea prezentei acțiuni, contestatorul urmărește a se constata că a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Instanța reține că această susținere a contestatorului este întemeiată.
Astfel, termenul de prescripție este cel general de 3 ani, conform art. 705 alin. 1 C.p.civ, câtă vreme dreptul care se urmărește a fi valorificat pe calea executării silite este un drept de creanță.
Potrivit art. 16 din decretul 167 / 1958 privind prescriptia extinctiva prescripția se întrerupe „prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția”.
În speța de față, contractul de credit a fost încheiat pe o perioadă de 120 de luni, fiind declarat scadent anticipat prin notificarea nr._ din data de 19.11.2009 (f. 212), conform dispozițiilor art. 7.2 din contractul încheiat de părți, termenul de prescripție începând să curgă de la această din urmă dată. În aceste condiții, instanța reține faptul că termenul de preescripție s-a împlinit la data de 19.11.2012.
Totodată, în cauza de față, instanța reține faptul că creditoarea nu a invocat sau demonstrat existența vreunui act de întrerupere al termenului de prescripție, apărările sale fiind neîntemeiate.
Astfel, susținerile intimatei privind faptul că cesiunea de creanță intervenită la data de 10.01.2010 a reprezentat un act începător de executare, întrerupând termenul de prescripție, este în mod clar neîntemeiată și lipsită de temi juridic. Astfel, pentru a reprezenta un motiv de întrerupere a termenului, este necesară efectuarea unor acte de executare îndreptate împotriva debitorului, încheierea unui act juridic, a unei cesiuni de creanță, neputând să aibă un astfel de efect. Mai mult, chiar dacă, prin absurd, afirmațiile intimatei ar fi corect, termenul de prescripție s-ar fi împlinit la data de 10.01.2013 în raport de data cesiunii.
În continuare, intimata susține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 2532 alin. 6 Noul C.pr.civ. respectiv art. 2538 alin. 2 din același act normativ cu toate că termenul de prescripție este guvernat de către dispozițiile decretului 167/1958, având în vedere data încheierii contractului de credit.
În ceea ce privește susținerea cesionarei privind faptul că termenul de prescripție ar fi fost întrerupt prin cele două plăți efectuate la data de 14.06.2010 respectiv 16.08.2010, instanța reține faptul că potrivit art. 16 din decretul 167/1958 prescripția se întrerupe „prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția”. Analizând acest text, instanța reține faptul că întreruperea are loc ca urmarea recunoașterii datoriei, această recunoștere trebuind să fie clară și neechivocă. Mai mult, instanța reține faptul că această recunoaștere nu trebuie să presupună cu necesitate plata unei părți a debitului, deși în practică aceasta este situația cea mai des întâlnită.
În cauza de față, instanța reține faptul că tabelul depus la fila 51 nu dovedește faptul că aceste sume ar fi fost într-adevăr achitate de către debitor, motiv pentru instanța apreciază că termenul de prescripție nu ar fi fost întrerupt. De altfel, chiar dacă, cele două plăți ar constitui cauze de întrerupere a termenului, acesta din urmă s-ar fi împlinit la data de 16.08.2013, creanța fiind la fel prescrisă.
În același timp, afirmația intimatei privind faptul că prin plata benevolă a unei sume, în contul cesionarului, chiar ulterior împlinirii termenului, ar fi avut loc o novație a obligației civile de restituire a împrumutului, născându-se o nouă obligație valabilă, astfel că nu se mai pune în discuție prescripția extinctivă, este neîntemeiată și greșită din mai multe motive. În primul rând, plata invocată (cele două sume achitate la data de 14.06.2010 respectiv 16.08.2010) nu au fost realizate după împlinirea termenului de prescipție, având în vedere că acesta a început să curgă de la data de 19.11.2009. Totodată, potrivit art. 1128 pct. 1 cod civil novatia are loc în situația în care debitorul contractează în privinta creditorului silit o datorie nouă ce se substituie celei vechi care este stinsa”, articolul 1130 stipulând faptul că „novația nu se prezuma. Vointa de a o face trebuie să rezulte evident din act.” Având în vedere acest dispoziții instanța reține faptul că novația presuspune o înțelegere între creditor și debitorul său, înțelegere care trebuie să fie expresă și neîndoielnic, debitorul recunoscând datoria și asumându-și să o plătească iar în cauza de față nu a fost probată nicio astfel de înțelegere între creditorul cesionar și debitorul cedat.
În ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate al creditorului cesionar, instanța reține că reglementarea prescripției nu aduce atingere acestui drept ci reprezintă doar o sancțiune a pasivității creditorului, prevăzută de legiuitor.
Așa fiind, în lumina disp. art. 705 alin.2 C.p.civ, termenul de prescripție de 3 ani, care și-a început cursul la momentul nașterii dreptului de a cere executarea silită, deci la 19.11.2009, s-a împlinit la data de 19.11.2012, creanța executată silit fiind prescrisă.
În cauză intimatul creditor au formulat cerere de încuviințare a executării silite la data de 17.10.2014 deci în afara termenului de prescripție mai sus determinat.
Totodată, în speță nu poate fi reținută nicio altă cauză de suspendare ori de întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Reținând caracterul imperativ al normelor ce guvernează prescripția extinctivă, de la care nici părțile nici instanța nu pot deroga, rezultă că procedura execuțională desfășurată în cauză este lovită de nulitate, considerente pentru care, instanța va admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată, și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 887/2014 al B. R. C., ca urmare a prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
În temeiu art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, având în vedere soluția de admitere a contestației la executare, instanța va dispune restituirea către debitor a taxei de timbru în sumă de 1000 de lei.
Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ instanța va obligă intimata la plata către contestator a sumei de 2197,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul R. M. O. având CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L. prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA S.R.L. fosta S.C. KRUK INTERNATIONAL S.R.L., având sediul în București, ., subsol, parter, ., sector 4, înregistrată la O.N.R.C. sub nr. J_, având CUI RO_ și în consecință:
Anulează executarea silită și toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 887/2014 al B. R. C. având în vedere intervenția prescripției dreptului creditoarei de a cere executarea silită.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 2197,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Dispune restituirea către contestator a taxei de timbru în sumă de 1000 de lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015
JUDECĂTOR, GREFIER,
F. IULIATOTH TOZALIA
Red.Dact./F.I./4 ex./15.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4526/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4534/2015.... → |
|---|
