Fond funciar. Sentința nr. 950/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 950/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 950/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 950/2015
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. I.
Grefier: T. R.
Pe rol este soluționarea cauzei civile formulat de reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâții I. M., I. D., C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ-N., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publica, se constată lipsa părților.
S-a facut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, fiind consemnate în ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art.396 C.pr.civ., a amânat pronunțarea succesiv pentru datele de 21.01.2015, 28.01.2015 și pentru astăzi 30.01.2015
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul Judecătoriei Cluj-N., reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâtele I. I., C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Consiliul Local al municipiului Cluj-N. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constatate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 1550/3272/22.11.2001 în ceea e privește terenul arabil în suprafață de 3000 mp (.), cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că în anul 1935 bunicii săi au cumpărat de la proprietarul tabular M. I., două parcele de teren în suprafață totală de 6408 m.p. situate în Someșeni (CF nr. 1169 – nr. top. 871/15/13 și CF nr. 950 Someșeni – nr. top. 871/15/15) pe . dintre parcele fiind edificată casa părintască a reclamantei, dreptul de proprietate nefiind însă întabulat.
În continuare se arată că în anul 1959 tot imobilul care avea destinație teren agricol a fost cooperativizat, iar în registrul agricol familia sa a mai figurat doar cu o suprafață de teren de 400 m.p., aferentă curții și construcțiilor.
Potrivit reclamantei, în anul 1960, familia sa a vândut casa și terenul aferent în suprafață de 400 mp numitului P. S. iar în anul 1966 imobilele au fost înstrăinate familiei T.. Ulterior, arată reclamanta, familia T. a înstrăinat, în anul 1981, casa respecitvă numitei I. I., indicând fără să fi avut vreodată un drept de proprietate, ca obiect al vânzării, și terenul în suprafață de 3000 m.p.
Reclamanta susține că, începând cu anii 1991, a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul respectiv iar în anul 2009, pârâta de rând 3 i-a respins cererea, aceasta decizie fiind atacată în cadrul dosarului nr._/211/2009 înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N., prin sentința nr._/2011 acțiunea sa fiind respinsă pe motiv că pentru terenul solicitat s-a eliberat titlul de proprietate în favoarea pârâtei I..
Reclamanta arată că respectivul titlu de proprietate este lovit de nulitate absolută parțială, întrucât la emiterea sa au fost încălcate dispozițiile art. III lit a) pct. (i) și (ii) din legea 169/1997 deoarece în registrul agricol – poziția antecesorilor pârâtei I. I., aceștia nu au avut înscris în registru teren în plus față de anul 1961. Potrivit reclamantei, în cererea formulată în baza legii 18/1991 se face referire doar la trei terenuri înscrise în alte cărți funciare decât cele în care se află terenul care face obiectul prezentei, cu privire la niciunul nefiind specificat că a fost cumpărat de la familita T..
În continuare, se arată că acest teren nu a fost adus în C.A.P. de pârâtă sau antecesorii acesteia iar chiar dacă s-ar considera că s-a cumpărat terenul aferent casei, aproximativ 400 m.p., acesteia nu i se putea reconstitui dreptul și asupra suprafeței de teren excedentare, adusă în C.A.P. de defunctul tată al reclamantei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. III lit a pct. i, ii și v din legea 169/1997, art. 274 C.pr.civ.
În probațiunea, s-a solicitat proba cu interogatoriu pârâților, proba testimoială, proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize.
Au fost atașare: contractul de vânzare-cumpărare din anul 1981, extras CF 78 Someșeni, declarație olografă P. S., registrul agricol, T.P. nr. 1650/3272, extras CF 1169 Someșeni (f. 9- 14).
La termenul din data de 23.04.2012 numitul I. M. a depus un memoriu/întâmpinare în care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei artătând că aceasta a decedat în anul 1997.
În subsidiar a fost invocată excepția lipsei calității procesuale a reclamantei arătându-se că terenul în litigiu a fost înstrăinat de către L. T., tatăl reclamantei, încă din anul 1960 existând și posibilitatea ca din dosarul de fond funciar ce va fi comunicat la dosarul cauzei să reiasă că nici reclamanta, nici antecesorii acesteia, nu au formulat cerere de reconstituire.
Pârâtul a mai invocat excepția lipsei de interes arătând că reclamanta și antecesorii ei au mai efectuat demersuri judiciare pentru a intra, în mod fraudulos, în posesia terenului, în dosarul nr. 2632/1993 fiind respins irevocabail, prin sentința nr. 7558/1994, acțiunea mamei reclamantei în contradictoriu cu mama pârâtului, având ca obiect predarea terenului înscris în titlu atacat (identificat în regim de CF la acea vreme). Totodată, se arată că în dosarul nr. 8301/R/1997 soluționat prin sentința civilă nr. 3480/2000 a Judecătoriei Cluj-N. s-a constat perimarea unei alte acțiuni a mamei reclamantei, care avea ca obiect plângere împotriva Comisiei Județene de Fond Funciar prin care s-a dispus emiterea titlului de proprietate în favoarea mamei pârâtului.
Pe fond, a arătat că declarația numitului P. S. e un fals iar succesiunea proprietarilor respectivului teren e următoarea: proprietarul tabular M. I., L. T., tatăl reclamantei care a vândut în 1960 întreg terenul, P. S., T. L. (identic cu L.) și defuncta I. I..
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantei, dosarul de fond funciar și alte probe.
Au fost depus certificat de deces, certificat de moștenitor, sentința civilă parțial ilizibilă, sentința civilă nr. 3480/2000, declarație P. S., declarație olografă G. S. (fostă T.), declarație olografă M. A., contract de vânzare-cumpărare din mai 1981(f. 23-31).
La data de 26.04.2013 C. Locală a depus dosarul de fond funciar deschis pe numele pârâtei I. I. (f. 33-40).
La data de 25.05.2012 reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de moștenitori ai defunctei I. Ilenan, a numiților I. M. și I. D..
La data de 25.05.2012, Consiliul Local al mun.Cluj-N. a depus întâmpinare prin care a arătat că eliberarea titlului de proprietate s-a făcut în urma validării anexei nr. 2a, poziția 9, a Comisiei Județene și a eliberării adeverinței de proprietate, în baza legii 18/1991.
Totodată, această pârâta a învederat faptul că nici din registrul agricol și nici din cartea funciară nu rezultă faptul că, antecesorii reclamantei, au deținut suprafața de teren revendicată.
Referitor la acest aspect, Consiliul Local al mun.Cluj-N. a precizat că potrivit înscrierilor din Registrul Agricol vol IV poz.73, antecesorii reclamantei nu au deținut decât o suprafață de 0,04 ha cu destinația de grădină, curte și casă, de aceea raportat la înscrierile din registrul agricol, cererea reclamantei apare ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, se arată că nici înscrierile din cartea funciară nu susțin solicitările reclamantei, întrucât în CF 1169 Someșeni și CF 950 Someșeni proprietari tabulari asupra imobilului cu nr.top.871/15/13 și nr.top.871/15/15 sunt R. A. și soția născută S. M., respectiv M. I..
Totodată, a arătat că reclamanta nu a depus contractul de vânzare-cumpărare încheiat între bunicul său și M. I..
În continuare, s-a mai arătat faptul că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din legea 1/2000, dreptul de proprietate dobândit cu respectarea prevederilor legii 18/1991, rămâne valabil dobândit, fără nicio altă confirmare.
La data de 27.08.2012 C. Județeană a depus adresa nr._/IV/07.08.2012 (f. 90) în care preciza că prin Hot. Comisiei Județene nr. 900/03.08.2009 s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva soluției adoptate de către C. Locală. A fost depusă hotărârea nr. 900/03.08.2009 (f. 91-92)
La data de 28.08.2012 C. Locală a depus copia dosarului deschis de reclamantă de temeiul legii nr. 247/2005 (f. 95-160).
La data de 25.09.2014 a fost depus extrasul nr. C/1564 din 24.09.2012 emis de Arhivele Naționale – Serviciul Județean Cluj (f. 169) prin care s-a specificat faptul că potrivit „CAP Someșeni” – „dosar referitor la cereri de primire în CAP perioada 01.01.1959 – 31.12.2961” în tabelul cu cetățenii care au căzut în perimteru și nu s-au înscris se regăsește și numitul L. T., adresa Hodai, cu o suprafață de 0,58 ha.
La data de 25.09.2012 C. Locală a depus o adresă (f. 171-172) prin care a precizat Hot. nr. 80/29.10.1991 a Comisiei județene a fost afișată la sediul Primăriei. Totodată, s-a specificat că potrivit bazei de date deținută de C. municipală de fond funciar, numita L. S. nu figureză cu cereri depuse în temeiul legilor fondului funciar în schimb după 1997, reclamanta C. D., a depus cererea nr. 452/1998 și cererea nr._/2005 soluționată prin emiterea Hot. Comisiei Județene nr. 900/03.08.2009, contestată în instanță.
În continuare, se arată că potrivit registrului agricol din perioada 1951-1955 familia L. T., domiciliată în ., are declarată suprafața totală de 62 ari din care, în câmp (fără nicio identificare toponimică) 58 ari și 4 ari curți și clădiri iar în anul 1954 L. T. nu mai deține suprafața de 58 ari întrucât a fost transmisă și înscrisă în poziția unei persoane fizice, Silasi T., potrivit mențiunilor făcute pe fila registrului agricol din perioada respectivă. A fost depusă printre altele și copia registrului agricol aferent perioadei 1951-1955 (f. 178).
La data de 27.09.2012 C. Locală a depus „note de ședință” prin care a arătat că reclamanta nu este îndretățită la reconstituirea dreptului de proprietate întrcât potrivit registrului agricol aferent perioadei 1951-1955, în anul 1959 L. T. nu mai avea înscrisă suprafața de 0,58 ha, întrucât o înstrăinase în 1954.
La termenul din data de 26.09.2012 instanța a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei excepție invocată de pârâți. La același termen, instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a doarul nr._ care are ca obiect cererea reclamantei de reconstituire a dreptului său de proprietate pe suprafața în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 832/R/2013, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de suspendare, Tribunalul Cluj dispunând continuare judecății prezentei cauze.
La termenul din data de 23.10.2013, instanța a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâți.
La data de 03.02.2014 Arhivele Naționale au depus o adresă prin care precizau că numitul P. S. nu figurează în documentele deținute referitoare la atribuirea de loturi ajutătoare (f. 55 vol. II).
La data de 03.02.2014 C. Locală a trimis o adresă prin care a arătat că nu deține informații privind persoanele cărora li s-au atribuit loturi în folosință, dar potrivit statutului CAP loturile erau atribuite doar membrilor cooperatori.
La data de 29.04.2014 pârâtul I. M. a depus note de ședință în care și-a reiterat susținerea privind lipsa de interes a reclamantei în promovarea prezentei cauze și a arătat că pentru a fi îndeplinită condiția interesului este necesar ca reclamanta să facă dovada/sa opună un drept real concurent. Astfel, se arată că potrivit înscrierilor din CF nr. 1169 Someșeni, proprietari tabulari asupra nr. top 871/15/13 sunt R. A. și soția născută S. M. și M. I., față de care nu s-a făcut dovada filiației, reclamanta nefăcând nici dovada existenței unui contract de vânzare-cumpărare între părinții săi și acești proprietari tabulari.
Totodată, pârâtul a mai învederat faptul că în perioada 1959-1961, antecesorii reclamantei au deținut doar terenul cu destinația curți și clădiri, în suprafață de 0,04 ha, teren în privința căruia reclamanta recunoaște că a fost vândut lui P. S. în 1960 iar declarațiile de martori depuse nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 alin. 1 din legea 1/2001.
Mai mult, a arătat că cererea formulată de reclamantă în baza legii 169/1997 cu privire la acest teren, a fost respinsă iar soluția comisiei locale nu a fost contestată în termen legal de către reclamantă.
Pârâtul a mai arătat și faptul că reclamanta nu a contestat hotărârea prin care a fost validată anexa cu poziția numitei I. I., deși în cadrul procesului având ca obiect dosarul nr. 7940/1994, antecesoara reclamantei a luat cunoștință de acest act.
Potrivit pârâtului, defuncta I. I. a formulat în baza legii 18/1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după soțul său, I. D. întrucât potrivit registrului agricol vol. III poziția 2, în perioada 1959-1961 acesta din urmă a deținut 0,52 ha teren iar prin contractului încheiat în data de 04.05.1981 soții I. au cumpărat imobilul teren și casa din pământ situată pe . vânzătorii T. L. și T. S..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei C. Județeană, la cererea reclamantei (f. 18-19), al pârâtei C. Locală, la cererea reclamantei (f. 27-28 vol. II), interogatoriu pârâtului I. M. la cererea reclamantei (f. 34-35), interogatoriul pââtului I. D. la cererea reclamantei (f. 36-37), interogatoriul luat reclamantei la cererea pârâților I. M. și D. (f. 38-39).
În cauză a mai fost încuviințată și administrată proba cu martori, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei astfel: M. A. -f. 40, Gevald S. -f. 41, V. R. -f. 61 și D. N. -f. 62.
De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiză având ca obiectiv identificarea cu date de carte funciară a terenului menționat în Titlul de proprietate, obiect al prezentei cauze, raportul și înscrisurile atașate fiind depuse la filele 73-81.
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta C. D. născută L. are ca părinți pe L. T. decedat la data de 4.05.1983 și L. S. decedată la data de 13.10.1995.
La data de 29.11.2005, reclamanta a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr._/304/2005 prin care a solicitat în baza Legii nr.247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al defunctului L. T. asupra suprafeței de 0,60 ha, teren situat în intravilan (f. 96 vol. I), cererea fiind respinsp.
Prin hotărârea nr. 900 din data de 3.08.2009 emisă de Instituția Prefectului județului Cluj – C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj a respins contestația formulată de reclamantă privind modul de soluționare de către C. Locală de Fond Funciar Cluj-N. a cererii depuse în baza Legii nr.247/2005 (f. 127 vol. I). Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C. D. a formulat o contestație înregistrată sub nr._/211/2009 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., cererea fiind respinsă în primă instanță iar recursul fiind suspendat până la rezolvarea prezentei acțiuni.
Instanța mai reține faptul că la data de 07.03.1991, pârâta I. I. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,52 ha deținute de defunctul său soț I. D., în fostul CAP Someșeni, suprafață situată la Melic (f. 34 vol. I). Totodată, la data de 13.03.1991 pârâta a mai solicitat suprafata de 0,58 ha teren arabil întabulat în cartea funciară cu numerele: CF nr. 8 cu nr. 4128/1947 și CF nr. 379 cu nr. 4128/28 iunie 1947 după cum urmează: la B. 0,29 ha teren arabil și la Ciurgău 0,29 ha teren arabil (f. 33 vol. I). Potrivit procesului verbal de punere în posesie din 19.11.2001 pârâtei i s-a retrocedat suprafață de 3000 mp pășune situat în Hodaie și terenul în suprafață de 2700 mp situat în Giurgău(f. 35).
Conform extrasului de carte funciară, se reține faptul că imobilul înscris în CF 950 Someșeni, nr.top.875/20 fânaț și 871/15/15/1 „arător în postata Hodae” are ca proprietar tabular pe numitul M. I. (f. 9 vol. I).
În același timp, potrivit extrasului de carte funciară, imobilul înscris în CF 1169 Someșeni, nr.top.871/15/13/1 „arător în postata Hodae” are ca proprietari tabulari pe numiții M. I. cu titlu de împroprietărire, iar asupra cotei de 1600/2280 parte pe R. A. și soția S. M. (f. 14 vol. I).
În drept, conform art.III din Legea nr.169/1997, pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, fiind avute în vedere în principiu, titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie, care au menirea de a stabili faptic amplasamentul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate. În acest sens, obiectul cererii în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate privește atât titlul de proprietate cât și procesul-verbal de punere în posesie care stabilește amplasamentul efectiv al terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, instanța reține că această excepție a fost definitiv soluționată de către instanță la termenul din data de 23.10.2013 prin respingere. În acest sens, instanța reține că interesul procesual există și a fost identificat de instanță motiv pentru care excepția invocată a fost respinsă iar reiterarea acestei excepții, chiar și cu o motivare diferită, este inadmisibilă. În ceea ce privește motivele invocate de către pârât în susținerea acestei excepții, instanța le apreciază ca fiind apărări de fond ce privesc dreptul reclamantei de a solicita anularea titlului de proprietate în baza dispozițiilor art. III din legea 169/1997.
Deși această excepție ridicată de pârât a fost respinsă deja de instanță, instanța consideră necesar să facă anumite precizări cu privire la acest aspect. Astfel, pârâtul susține, în notele de ședință depuse la filele 89-91 din dosar (vol. II), faptul că pentru ca interesul reclamantei să fie unul legitim, conform dispozițiilor art. III din legea 169/1997 (protejat de lege, născut și actual, presonal și direct) este necesar ca reclamanta să facă dovada, să opună la rândul său, un drept real concurent, de natura celui contestat, respectiv să facă dovada că prin eliberarea acestui titlu s-a încălcat dreptul său.
Sub acest aspect, în primul rând instanța arată faptul că existența unui drept real concurent al reclamantei nu poate fi analizată în cauza de față întrucât aceasta face obiectul dosarului cu nr._/211/2009, aflat în faza recursului și suspendat până la soluționarea definitivă a acestui litigiu. Astfel, prin suspendarea acestui dosar aflat în recurs până la soluționarea prezentului, încercarea reclamantei de a demonstra dreptul său la reconstituire a fost paralizată până la soluționarea definitivă a acestui dosar.
Mai mult, instanța reține faptul că pârâții insistă asupra drepturilor reclamantei la reconstituire, drepturi care nu au făcut obiectul dosarului, trecând în plan secund, ceea ce este cu adevărat important în cauză, respectiv obiectul acțiunii care îl constituie constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 1550/3272/22.11.2001, emis de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj pe numele defunctei I. I. cu privire la suprafața de 3000 mp, și temeiul acțiunii, respectiv prevederile art. III lit. a) (i) din Legea 169/1997.
Potrivit prevederilor art. III alin.1 lit. a) (i) și (ii) și alin. 2 din Legea 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, printre care și actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri. Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Analizând prevederile legale, instanța constată că, în speță, reclamanta trebuia să facă dovada interesului legitim și dovada că reconstituirea s-a făcut în favoarea pârâților care nu erau îndreptățiți la reconstituire.
Dreptul reclamantei la reconstituire, drept asupra căruia insistă pârâții, cu scopul evident de a abate atenția de la obiectul cauzei, nu ar putea fi analizat în prezenta cauză, pentru simplul motiv că nu face obiectul acțiunii.
Prin urmare, discuțiile în legătură cu dreptul reclamantei la reconstituire sunt relevante strict în limitele necesare clarificării problemei calității procesuale, care, față de obiectul acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâților, în temeiul art. III alin.1 lit. a) (i) și alin. 2 din Legea 169/1997 se confundă în speță cu interesul legitim.
În acest sens, ICCJ,în considerentele Deciziei nr. 15 din 17 octombrie 2011 pronunțate într-un recurs în interesul legii și care pot fi reținute și în cauză, mutandis mutatis, a arătat că „stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin. (1) poate fi invocată "și de alte persoane care justifică un interes legitim", art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părțile actului juridic și avânzii-cauză ai părților, fie de terți, care se pretind prejudiciați prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege. Pe planul dreptului procesual, regula enunțată justifică legitimare procesuală activă în acțiunile în constatarea nulității absolute întemeiate pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, în privința oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate.”
În consecință, instanța reține că indiferent de îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului său de proprietate asupra suprafeței în litigiu, instanța poate și va analiza dreptul defunctei I. I. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelei suprafețe.
În acest sens, analizând argumentele pârâtului I. M., potrivit cărora reclamanta nu face dovada unui drept real concurent, instanța observă că acestea pot fi folosite chiar împotriva pârâților în demonstrarea nulității titlului de proprietate atacat. Astfel, în notele de ședință depuse la filele 89-91 se arată că potrivit înscrierilor din CF nr. 1169 Someșeni, proprietari tabulari asupra nr. top 871/15/13 sunt R. A. și soția născută S. M. și M. I., față de care nu s-a făcut dovada filiației, reclamanta nefăcând nici dovada existenței unui contract de vânzare-cumpărare între părinții săi și acești proprietari tabulari. În baza aceluiași raționament, instanța reține că nici defuncta I. I. nu a făcut niciodată dovada faptul că ar fi moștenitoarea persoanelor înscrise în CF sau că ar fi cumpărat, sau antecesorii ei ar fi cumpărat, acest teren de la aceste persoane.
Analizând dosarul său de fond funciar (f. 33-40) instanța reține că defuncta I. I. nu a făcut dovada faptul că terenul în cauză aparținuse soțului său, în condițiile în care foaia din registrul agricol menționează o suprafață de 0,47 ha teren agricol și 0,05 teren cu destinație curți și clădiri, existentă în anul 1959 în proprietatea defunctului său soț, în timp ce pârâții se prevalează de existența unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1981 (depus la f. 31 vol. I de către pârâtul I. M. odată cu întâmpinarea formulată) prin care ar fi fost achiziționată suprafața de 3000 de metri de la vânzătorii T. L. și S.. Instanța observă faptul că la dosarul de fond funciar nu a fost atașat acest act de vânzare-cumpărare ci doar copia registrului agricol unde nu era identificată suprafața de teren în vreun fel (f. 39 vol. I). Mai mult, instanța se întreabă, în mod rezonabil, cum ar fi putut terenul cumpărat doar în 1981 să figureze în registrul din anul 1959 pe numele soțului defunctului? În mod evident nu ar fi putut.
Totodată, titlu de care se prevelează pârâtul I. M. și anume acel contract de vânzare-cumpărare nu ar putea să stea la baza reconstituirii dreptului de proprietate întrucât a fost încheiat ulterior încheierii procedurii colectivizării iar înstrăinătorii, T. L. și T. S. nu au avut niciodată calitatea de proprietari și nici nu s-au înscris cu acest teren în colectiv.
În același timp, instanța reține faptul că în cerere de reconstituire depusă la data de 07.03.1991 (f. 34 vol. I) defuncta I. I. a menționat faptul că terenul în suprafață de 5200 mp, deținut de soțul său în fostul CAP, a fost situat la „Melic” dar punerea în posesia s-a realizat cu privire la suprafața de 3000 mp situată la „Hodae” și cu privire la suprafața de 2700 mp situată la „Giurgău” (în total o suprafață mai mare decât cea cerută și anume 5700 mp în loc de 5200 mp).
În concluzie, analizând dosarulul de fond funciar al pârâtei I. I., instanța constată faptul că nu există dovada dreptului de proprietate al defunctului I. D. sau al defunctei I. I. asupra terenului în cauză.
Nefiind făcută dovada că defuncta I. I. sau antecesorii acesteia ar fi avut în proprietate acest teren cu care să adere la CAP, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane care nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită sau moștenitor este lovită de nulitate absolută, conform art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, beneficiarul titlului de proprietate nefiind persoana îndreptățită la reconstituire.
În aceste condiții, instanța va admite acțiunea introdusă de reclamanta C. D. și va constată nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 1550/3272/22.11.2001 în ceea ce privește terenul arabil în suprafață de 3000 mp (.).
Totodată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va obligă pârâții C. Locală pentru pentru aplicarea legii 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al municipiului Cluj N., I. M. și I. D., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3660 din care 1500 lei onorariu de avocat și 2160 lei onorariu expert, către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta C. D. domiciliată în mun. Cluj-N., ., jud.Cluj împotriva pârâților C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ N. cu sediul în mun.Cluj-N., .-3, jud.Cluj, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CLUJ cu sediul în mun. Cluj-N., . nr.58, jud.Cluj, I. M. cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat A. N. P. situat în Cluj-N., . nr. 12, jud. Cluj și I. D. cu domiciliul în Cluj-N., ., . având ca obiect fond funciar.
Constată nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 1550/3272/22.11.2001 în ceea ce privește terenul arabil în suprafață de 3000 mp (.).
Obligă pârâții C. LOCALĂ PENTRU PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ N., I. M. și I. D., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3660 din care 1500 lei onorariu de avocat și 2160 lei onorariu expert, către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
F. I. T. R.
Red./Dact. F.I. – 7 ex. – 16.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 944/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1041/2015. Judecătoria... → |
|---|
