Plângere contravenţională. Sentința nr. 944/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 944/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 944/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.944/2015
Ședința publică din data de 30.01.2015
Instanța constituită din
Președinte: M. I.
Grefier: C. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta S.C. L. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal efectuat în prezenta cauză, atât la prima strigare, cât și la a doua, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Verificându-și competența conform prevederilor art. 131 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general și material, conform art. 10 indice 1 din O.G.15/2002.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța constatǎ că plângerea este formulată în termenul prevăzut de lege.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. proc. civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 244 alin.1 C., instanța închide etapa cercetării procesului.
În temeiul art. 394 alin.1 C.P.C., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 21.11.2014 sub nr._, petenta ., cu sediul în Cluj N., ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 14_, încheiat la data de 24.10.2014, cu exonerarea sa de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii formulate, petenta a arătat că a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002, însă a considerat că actul încheiat nu cuprinde o descriere corespunzătoare a stării de fapt, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității sale, agentul instrumentator mărginindu-se a reproduce textul de lege ce sancționează contravenția. Pe de altă parte, s-a relevat că au fost încălcate și prevederile art. 19 din O. G. nr. 2/2001, de vreme ce procesul verbal a fost întocmit fără respectarea formalității martorului asistent și, totodată, s-a subliniat împrejurarea că actul contestat a fost încheiat în lipsă, astfel că nu au putut fi formulate obiecțiuni, potrivit O. G. nr. 2/2001. În ce privește temeinicia procesului verbal, s-a învederat că, raportat la cauza de față, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, atâta timp cât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție, administratorul petentei încercând să achiziționeze rovinieta la data constatării, orele 03.25 și 04.20, însă la stația unde s-a prezentat nu funcționa sistemul electronic, vehiculul sosind la punctul de trecere al frontierei Petea în ziua de 23.10.2014, ora 18.20, staționând până la data de 24.10.2014, ora 03.30, când a înaintat în coloană, iar șoferul a anunțat administratorul despre aspectul menționat. În fine, relativ la sancțiunea aplicată, ținând seama de prevederile art. 5 alin. (5), 21 alin. (3) și 7 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, s-a considerat că amenda aplicată poate fi înlocuită cu avertismentul, dat fiind că nu au mai existat abateri de natură similară, fiind totodată achiziționată rovinieta atât pentru data constatării, cât și pentru ziua anterioară.
În drept, au fost invocate prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. G. nr. 15/2002.
În susținerea plângerii sale, petenta a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 7 - 14 ).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 6 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimata a depus la 08.12.2014 întâmpinare ( f. 21 - 24 ), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a învederat că, la data efectuării controlului, petenta nu deținea o rovinietă valabilă, fiind respectate prevederile art. 16 și 19 din O. G. nr. 2/2001 la întocmirea procesului verbal, iar în ce privește posibilitatea de a se formula obiecțiuni, s-a învederat că, la data constatării, nu a fost prezent reprezentantul legal al petentei, conducătorul auto neavând o asemenea calitate. În ce privește temeinicia procesului verbal, s-a subliniat că verificarea a avut loc la data de 24.10.2014, ora 04.25, or achiziționarea rovinietei s-a făcut ulterior controlului, la ora 04.47, element care nu poate fi de natură a determina exonerarea de răspunderea contravențională, față de prevederile art. 3 alin. (6) din Ordinul nr. 769/2010, fiind așadar întrunite elementele constitutive ale faptei, sub aspectul laturii subiective și obiective, rămânând fără relevanță aspectul că administratorul petentei s-ar fi deplasat la o stație de alimentare de pe . N. pentru a achita tariful, la ora 03.25, unde sistemul electronic nu funcționa. Relativ la amenda aplicată, s-a apreciat că nu este justificată înlocuirea sa cu avertismentul, raportat la dispozițiile art. 5 alin. (5) și 7 din O. G. nr. 2/2001, de vreme ce rovinieta a fost achiziționată ulterior controlului, existând o practică a transportatorilor în acest sens, fapta în discuție prezentând un grad de pericol social abstract ridicat.
În drept, au fost invocate prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. G. nr. 15/2002.
Deși petentei i-a fost comunicată întâmpinarea formulată ( f. 27 - 30 ), totuși aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 14_, încheiat la data de 24.10.2014 de cǎtre intimată ( f. 9 ), petenta a fost sancționată contravențional, fiind aplicată o amendă în cuantum de 3000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002, reținându-se că, în urma controlului efectuat la data de 24.10.2014, ora 04.25, în amplasamentul ACI Petea, s-a constatat că vehiculul A2S3 1;2;3;4;5; cu numărul de înmatriculare_ /_, MTMA 25,75 t, număr locuri 0, număr axe 5, utilizat de L. I. SRL, cu sediul în ., ., jud. Cluj, a circulat fără rovinietă valabilă pe traseul Sighetu Marmației - Petea P. T. F., verificat cu aparatul PDA din dotare.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Astfel, mai întâi, instanța apreciază, în mod contrar celor susținute de petentă în cuprinsul plângerii, că agentul instrumentator a realizat o descriere succintă, însă precisă și adecvată a faptei imputate, elementele menționate fiind suficiente pentru a crea un cadru corespunzător controlului jurisdicțional ulterior, realizat de instanță pe calea introducerii plângerii contravenționale, fiind nefondate susținerile legate de reproducerea textului care sancționează fapta, atâta timp cât s-au indicat aspectele concrete ce o particularizează, anume data și locul săvârșirii, tipul și datele de identificare ale vehiculului, precum și ale persoanei sancționate, respectiv acțiunea efectivă imputată. Pe de altă parte, referitor la împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, care nu ar fi fost inserate în actul contestat, nu poate fi omis că legiuitorul face trimitere la mențiunile respective în cuprinsul art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, fiind așadar instituite sub sancțiunea unei nulități virtuale și condiționate de existența unei vătămări, care nu a fost probată în cauză, așa încât sancțiunea nulității nu poate fi aplicată.
În al doilea rând, relativ la aspectul că ar fi fost încălcate prevederile art. 16 alin. (7) teza I din O. G. nr. 2/2001, ca urmare a încheierii procesului verbal fără a i se da posibilitatea reprezentantului legal al petentei de a face obiecțiuni raportat la conținutul actului de constatare, este de reținut că în discuție ar fi o nulitate virtuală și condiționată de existența unei vătămări, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., or în cauza de față societatea petentă a avut posibilitatea relevării mențiunilor pe care le-ar fi avut la întocmirea procesului verbal cu prilejul prezentului demers procesual, așadar valorificarea dreptului la apărare s-a putut realiza efectiv pe calea introducerii plângerii contravenționale. În același context, instanța observă că actul de constatare a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, prezent fiind doar conducătorul auto, după cum reiese din procesul verbal ( f. 9 ), or în asemenea circumstanțe nu se poate discuta despre împrejurarea că dispozițiile legale anterior evidențiate ar fi trebuit să își găsescă aplicare ori că agentul constatator ar fi dresat procesul verbal cu nesocotirea lor. Pe de altă parte, din cuprinsul art. 16 alin. (7) teza a II a din O. G. nr. 2/2001, ce stabilește că Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „ Alte mențiuni “, sub sancțiunea nulității procesului verbal, rezultă că, pentru a deveni efectivă norma citată, se impune ca petenta să facă proba că a avut obiecțiuni, că agentul constatator a refuzat să le consemneze în procesul verbal și că acestea erau pertinente în raport de cele constatate, or în cauza de față nu a reieșit întrunirea cerințelor evidențiate, cu atât mai mult cu cât reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la dresarea actului contestat, fiind prezent doar un prepus al societății.
În al treilea rând, din reglementarea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultǎ, în mod neechivoc, împrejurarea cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, pentru situația în care acesta nu ar fi de fațǎ legiuitorul stabilind obligația ca actul încheiat sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost dresat procesul verbal. În cauza de fațǎ, actul contestat a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății petente ( f. 9 ), însǎ o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea procesului verbal, câtǎ vreme însuși legiuitorul permite întocmirea actului de constatare și sancționare într-o asemenea modalitate. Mai mult decât atât, în ce privește aspectul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor ( f. 9 ), trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în actul contestat s-au precizat, explicit, împrejurǎrile pentru care nu a fost posibilǎ semnarea procesului verbal de un martor, respectiv toți cei prezenți sunt agenți constatatori ( f. 9 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, ținând seama și de ora, respectiv locul la care s-a efectuat controlul. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentei, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., vǎtǎmare care nu a fost însǎ probatǎ în prezentul litigiu contravențional.
În ce privește temeinicia procesului verbal, instanța observă, cu titlu preliminar, că potrivit art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002, Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează ca atare, însă acest text trebuie interpretat prin referire la prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din același act normativ, ce definesc noțiunea de utilizatori ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini, coroborate cu dispozițiile art. 7 din O. G. nr. 15/2002, conform cărora Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Relativ la prezenta cauză, instanța observă că, față de proba cu înscrisuri administrată, nu subzistă niciun dubiu raportat la îndeplinirea condițiilor de tipicitate ale faptei reproșate societății petente, din cuprinsul istoricului achitării rovinietei pentru vehiculul înmatriculat sub nr._ ( f. 7 ), la care se face referire în cuprinsul procesului verbal contestat ( f. 9 ), rezultând că achitarea tarifului de utilizare a survenit în ziua de 24.10.2014, la ora 04.47, or verificarea realizată de către agentul intimatei a survenit la 24.10.2014, ora 04.25 ( f. 9 ), când autovehiculul a fost surprins circulând pe drumul public, pe raza localității Petea, așadar la un moment anterior celui în care rovinieta a fost achiziționată, impunându-se deci concluzia că, la data și ora constatării, aceasta nu era valabilă. În contextul de față, instanța reține că în prezentul litigiu sunt relevante prevederile art. 3 alin. (6) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 769/2010, din cuprinsul cărora reiese că, în măsura în care data de început a valabilității rovinietei este ziua în curs, urmează a fi luată în considerare ca moment inițial al perioadei de valabilitate ora achitării tarifului de utilizare, or în cauză efectuarea controlului a avut loc anterior achiziționării rovinietei, așa încât sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale faptei imputate. În ce privește susținerile petentei, legate de împrejurarea că, în realitate, prin luarea în considerare a prevederilor art. 1 din O. G. nr. 2/2001, ar reieși că acțiunea reproșată nu ar fi fost săvârșită cu vinovăție, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, de vreme ce s-a cunoscut aspectul că perioada de valabilitate a rovinietei expiră și, în aceste circumstanțe, s-a continuat deplasarea pe drumul public, nefiind achitată valoarea tarifului de utilizare pentru ziua următoare anterior controlului efectuat de către intimată. Astfel, de vreme ce vehiculul condus de prepusul petentei se afla în trafic, în coloană, la punctul de trecere a frontierei Petea, după cum s-a arătat în cuprinsul plângerii ( f. 3 ), deplasarea realizându-se așadar în condiții de aglomerație, a fost prevăzută și acceptată posibilitatea de se produce urmarea stabilită în norma de incriminare, anume circulația pe drumul public fără deținerea unei roviniete valabile, atâta timp cât nu se cunoștea dacă, până la sfârșitul zilei de 23.10.2014, se putea tranzita sau nu frontiera, deci fapta a fost săvârșită cu vinovăție, în sensul art. 1 din O. G. nr. 2/2001. Pe de altă parte, împrejurarea că administratorul petentei a încercat să achite tariful de utilizare, la data de 24.10.2014, orele 03.25 și 04.20, însă fără succes întrucât sistemul de la stația de pe . nu se afla în stare de funcționare ( f. 12 ), nu poate fi de natură a înlătura angajarea răspunderii sale contravenționale, de vreme ce exista posibilitatea achiziționării rovinietei și într-o altă locație decât cea menționată. Mai mult decât atât, din cuprinsul adresei furnizate petentei ( f. 12 ), reiese că prima prezentare în vederea achitării tarifului de utilizare a avut loc la data de 24.10.2014, ora 03.25, or controlul efectuat de agentul intimatei s-a desfășurat la 24.10.2014, ora 04.25 ( f. 9 ), așadar în intervalul de timp respectiv a existat posibilitatea deplasării într-o altă locație pentru procurarea rovinietei, ceea ce nu s-a întâmplat, aceasta fiind achiziționată numai la ora 04.47, ulterior verificării realizate ( f. 7 ). P. urmare, instanța conchide că procesul verbal este temeinic și legal, fapta reproșată existând și fiind imputabilă societății petente.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța apreciazǎ cǎ a fost realizatǎ în mod adecvat individualizarea sancțiunii principale de cǎtre agentul constatator, de vreme ce amenda a fost aplicată la nivelul minimului special prevăzut de art. 8 alin. (2) din O. G. nr. 15/2002, coroborat cu Anexa 2 din același act normativ, reflectând gradul de pericol concret al contravenției săvârșite. Mai mult decât atât, raportat la circumstanțele în care a fost constatată fapta, respectiv în condițiile în care petenta avea deplină cunoștință despre momentul ce marca finalul perioadei de valabilitate a rovinietei, iar administratorul său fusese încunoștiințat despre faptul că vehiculul se afla încă în trafic, în coloană ( f. 3 ), trebuie considerat că nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul. Totodată, este de relevat că, prin referire la calitatea petentei de profesionist în ce privește realizarea operațiunilor specifice de transport rutier, se impunea respectarea strictă de către aceasta a dispozițiilor legale referitoare la achitarea tarifului de utilizare. Nu mai puțin, în condițiile prezentului litigiu, chiar dacă petenta nu ar mai fi fost anterior sancționată pentru fapte de aceeași natură, totuși, stabilirea sancțiunii amenzii este de natură a forma convingerea în sensul că, în viitor, vor fi respectate întocmai dispozițiile legale aplicabile, astfel că nu este justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul elementelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petenta ., cu sediul în Cluj N., ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr. 14_, încheiat la data de 24.10.2014 de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_ .
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 30.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. C. M.
Red. / Tehn. MI
03.02.2015 - 4 ex.
| ← Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Încheierea nr.... | Fond funciar. Sentința nr. 950/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
