Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7159/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7159/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 7159/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7159/2015
Ședința publică de la 09.07.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta B. B. în contradictoriu cu pârâtul B. V. G., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, care se identifică cu C.I., având CNP_, asistată de reprezentanta reconvențională, av. A. Cosnarovici, cu împuternicire la dosar, fl.28, lipsă fiind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta reclamantei depune la dosar citația și încrisurile traduse în limba germană(fl.38-41), susținând că a transmis înscrisul prin fax și e-mail pârâtului în Germania, arătând că la transmiterea prin fax s-a primit eroare, iar la email-ul transmis nu s-a primit formularul completat. În ceea ce privește obligația depunerii biletelor de călătorie, susține că nu sunt în măsură a le depune, solicitând termen scurt pentru a fi cumpărate, învederând că reclamanta a făcut doar rezervarea privind deplasarea sa.
La interpelarea instanței, reprezentanta reclamantei susține că nu sunt cumpărate biletele de avion, învederând că acestea costă o sumă considerabilă, susținând că a solicitat încuviințarea deplasării reclamantei cu minora și, necunoscând când se va acorda termen de judecată, s-a făcut doar rezervarea.
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile din art. 998 din C.pr.civ.
Având cuvântul în probațiune, potrivit art.255 alin.1 C.pr.civ., reprezentanta reclamantei solicită un termen de judecată, până a doua zi, pentru a depune biletele de călătorie.
În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei.
Instanța pune în discuție solicitarea în probațiune a reclamantei, constând în administrarea probei testimoniale cu martorul propus.
Reprezentanta reclamantei învederează că nu mai susține solicitarea în probațiune constând în ascultarea martorului.
Potrivit art.9 alin.2 C.pr.civ., instanța ia act de faptul că nu se mai susține solicitarea în probațiune constând în audierea martorului.
Conform art. 254 alin.5 C.pr.civ., din oficiu, instanța pune în discuție administrarea probei cu interogatoriul reclamantei.
Reprezentanta reclamantei învederează că nu se opune administrării probei cu interogatoriul reclamantei.
Se procedează la administrarea interogatoriului reclamantei, constând în următoarele întrebări:
Instanța: La data de 02.07.2015, când ați înregistrat cererea, aveați cumpărate biletele de avion?
Răspuns: Nu le aveam cumpărate, doar rezervate.
Instanța: Aveți loc de muncă stabil în țară?
Răspuns: Da, lucrez la CAR .> Instanța: F. d-voastă este înregistrată la grădiniță în țară?
Răspuns: Da.
Instanța: Care este scopul vizitei în Italia?
Răspuns: În vacanță la sora mea, care locuiește acolo.
Față de solicitarea reprezentantei reclamantei privind acordarea unui nou termen de judecată în vederea cumpărării biletelor de avion, o va respinge, observând că obligația prezentării biletelor a fost pusă în sarcina sa prin rezoluția de fixare a termenului de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii, cu pronunțarea unei ordonațe prin care să fie suplinit acordul pârâtului pentru ca reclamanta să se deplaseze în străinătate cu minora, să se suplinească consimțământul pârâtului pentru obținerea pașaportului în acest sens pentru minoră. Se menționează că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei susține că argumentul pentru nedepunerea copiilor biletelor de călătorie se justifică prin faptul că reclamanta a făcut demersuri intensive pentru a reuși să comunice actele procedurale pârâtului ce se află în detenție, neștiind dacă instanța va aprecia că, față de modalitatea în care s-a făcut comunicarea acestora, procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea, menționează că, având în vedere costul ridicat al acestor bilete, faptul că prețul nu ar fi putut fi returnat, precum și dispoziția instanței de a se depune formularul ce atestă comunicarea actelor de procedură cu pârâtul semnate de către acesta, au apreciat că, ulterior stabilirii de instanță a aprecierii legalei proceduri de citare, vor putea depune chiar și în aceeași zi cu termenul de judecată, copii certificate ca fiind conforme cu originalul a biletelor achiziționate.
Se arată că, la data introducerii ordonanței președințiale, biletele au fost rezervate, dar nu cumpărate, nedorind să inducă în eroare instanța cu privire la acest aspect și recunoscând benevol în ședință acest aspect.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 02.07.2015 sub nr._, reclamanta B. B., CNP_, cu dom. în Cluj N., .. 4, jud. Cluj, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B. V. G., cu dom. în Cluj N., . nr. 148, ., ., aflat în prezent în Germania, Justizvollzugsanstalt Hünfeld,_ Hünfeld, Molzbacher Straße 37, să suplinească acordul acestuia din urmă pentru ca minora B. S. să se deplaseze în străinătate împreună cu reclamanta, în vacanța din perioada 15.07._15, respectiv pentru obținerea pașaportului în acest sens.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență că, în urma căsătoriei încheiate cu pârâtul la 14.02.2011, a rezultat minora B. S., însă, între timp, relațiile dintre soți au început să se deterioreze, în prezent pârâtul aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate, la data de 07.04.2015 fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. o acțiune de divorț. Pe de altă parte, s-a subliniat de reclamantă că, în perioada 15.07._15, intenționează a călători cu minora în Italia, or, în condițiile în care pârâtul se află încarcerat, iar în urma convorbirilor telefonice purtate cu acesta a rezultat că manifestă o atitudine oscilantă cu privire la exprimarea consimțământului său în acest sens, cererea formulată a devenit necesară. Totodată, reclamanta a învederat că în cauză este îndeplinită cerința urgenței, dată fiind conduita pârâtului raportat la interesele și drepturile minorei, fiind necesar a fi luate în considerare prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, coroborate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005, aceasta în circumstanțele în care biletele de avion au fost cumpărate, iar imposibilitatea de a obține consimțământul pârâtului pentru deplasare și eliberarea pașaportului ar face ca aceste sume de bani să se piardă. Raportat la condiția aparenței dreptului, s-a reliefat că, în prezent, este înregistrată o acțiune de divorț, care nu are stabilit termen de judecată, iar pârâtul, tatăl minorei, se află în Germania, în executarea unei pedepse privative de libertate, fiind imposibilă exercitarea autorității părintești împreună cu acesta. În fine, s-a relevat că este îndeplinită condiția vremelniciei, având în vedere caracterul temporar al măsurii, fiind în discuție două săptămâni, în perioada 15.07._15, iar relativ la cerința neprejudecării fondului, s-a apreciat că și aceasta este întrunită.
În drept, s-au invocat prevederile art. 997 - 1002 din C. proc. civ., ale Legii nr. 272/2004 și ale Legii nr. 248/2005
În susținerea cererii, s-au depus înscrisuri ( f. 7 - 27 ).
Cererea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa de timbru în sumă de 20 lei ( f. 6 ), potrivit art. 6 alin. (4) teza I din O. U. G. nr. 80/2013.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv proba cu interogatoriul reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum reiese din cuprinsul extrasului de pe actul de naștere, minora B. S., născută la data de 18.07.2011, este fiica reclamantei B. B. C. și a pârâtului B. V. G. ( f. 23 ), în raport de acesta din urmă fiind solicitată deschiderea procedurii principale și dispunerea menținerii în detenție, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Frankfurt am Main ( f. 9 - 18 ), în contextul în care ar fi săvârșit infracțiunile menționate la pct. 33 din actul de acuzare ( f. 15 ), reclamanta promovând o acțiune de divorț împotriva pârâtului, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. sub nr._, prin care a solicitat inclusiv exercitarea autorității părintești, cu privire la minora B. S., exclusiv de către mamă ( f. 19 ).
Astfel cum dispune art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, din reglementarea redată reieșind împrejurarea că legiuitorul a instituit anumite condiții expres și strict determinate în privința cererii formulate potrivit procedurii speciale a ordonanței președințiale, anume urgența, apreciată în concret, raportat la circumstanțele obiective ale cauzei, vremelnicia, în sensul că măsurile dispuse pe această cale se impun a fi provizorii, neputând fi adoptate unele cu un caracter definitiv și, în fine, neprejudecarea fondului, urmând a fi cercetată numai împrejurarea dacă există o aparență de drept în favoarea reclamantului, care să justifice demersul procesual promovat. Pe de altă parte, raportat la particularitățile pe care le implică litigiul de față, este de observat că se impun a fi luate în considerare și prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, conform cărora Cetățenii români minori pot călători în străinătate numai însoțiți, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali, în condițiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de minor, așadar, trebuie subliniat că, în vederea exercitării dreptului la liberă circulație de către cetățeanul român minor este necesar acordul ambilor săi părinți, numai în asemenea circumstanțe putând fi realizată călătoria sa în străinătate.
Relativ la litigiul de față, instanța constată că, în realitate, cerința urgenței nu a fost dovedită de către reclamantă, astfel cum se va argumenta în cele ce urmează. Pe de o parte, este de subliniat, că, deși s-a alegat că ar exista o atingere adusă intereselor copilului și drepturilor sale, ca urmare a atitudinii manifestate de pârât, care nu a adoptat o poziție fermă, constantă, referitor la acordul său pentru călătoria minorei și care s-ar afla, oricum, în imposibilitatea obiectivă de a exprima un consimțământ, întrucât ar fi încarcerat în străinătate, totuși, este de subliniat că, de fapt, o asemenea situație concretă nu a rezultat din probele administrate, pretinsa vătămare a drepturilor și intereselor minorei B. S. fiind numai eventuală, iar nu certă, actuală. În acest sens, instanța subliniază că, în realitate, intenția reclamantei de a călători în Italia, în perioada 15.07._15, împreună cu minora, nu era materializată și concretizată efectiv, la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 02.07.2015 ( f. 1 ), dat fiind că, așa cum a reieșit din interogatoriul administrat, reclamanta nu achiziționase biletele de avion la acel moment, or nici în prezent acestea nu au fost cumpărate și nici prezentate la solicitarea instanței, conform celor indicate prin rezoluția de fixare a termenului de judecată ( f. 31 ), așadar întregul demers al reclamantei a rămas la stadiul unui simplu proiect, nematerializat în concret. Ca atare, în circumstanțele prezentate, după opinia instanței, este indeniabilă împrejurarea că promovarea cererii de față s-a realizat în contextul în care nu putea fi identificată nicio urgență care să o poată fundamenta, declanșarea acțiunii civile fiind realizată la 02.07.2015, pentru a se obține suplinirea acordului pârâtului la deplasarea minorei într-o călătorie în Italia, începând cu ziua de 15.07.2015, în circumstanțele în care biletele de avion erau numai rezervate, or, în realitate, doar acest din urmă aspect nu poate fi de natură a conduce la ideea că urgența ar fi fost dovedită, reclamanta intenționând, de fapt, a obține mai întâi acordul pârâtului, pe cale judecătorească, pentru ca apoi să efectueze și demersuri concrete pentru deplasarea în Italia, în funcție de soluția organului jurisdicțional. Nu mai puțin, aprecierea instanței legată de neîndeplinirea condiției urgenței este întărită și prin aceea că, în măsura în care ar fi intenționat a efectua călătoria cu minora în străinătate, în perioada arătată, ca o vacanță din timp planificată, cu rezervarea corespunzătoare a biletelor de avion, obținerea acordului pârâtului, pe calea unei acțiuni în justiție, s-ar fi putut asigura printr-un demers procesual declanșat în baza dreptului comun, iar nu potrivit procedurii speciale, care impunea, la data la care cererea a fost formulată, prin raportare la perioada în care vacanța urma a avea loc, justificarea urgenței, prin prezentarea efectivă a documentelor de călătorie, ceea ce nu s-a întâmplat, în realitate. În acest sens, este clar că, biletele nefiind achiziționate, există oricând posibilitatea ca o nouă rezervare să fie obținută, prin referire la un alt interval de timp, aspect ce denotă că, de fapt, nu a fost probat caracterul cert, sigur, al deplasării preconizate, astfel că și cerința urgenței nu este realizată.
Pe de altă parte, instanța constată că însăși reclamanta și-a fundamentat susținerile legate de condiția în discuție prin referire la aspectul că biletele de avion au fost cumpărate dus - întors atât pentru minoră, cât și pentru subsemnata, iar imposibilitatea de a obține consimțământul pârâtului pentru eliberarea pașaportului și a deplasării va face ca aceste sume de bani să se piardă ( f. 3 ), alegând, așadar, că transportul era deja asigurat, or din proba cu interogatoriul a rezultat că, de fapt, biletele nu fuseseră achiziționate, aceasta în pofida faptului că reclamanta a subliniat, în mod repetat, în contextul cererii formulate, elementul că face dovada cu biletele de călătorie ( f. 4 ) și că solicită, în probațiune, înscrisuri, respectiv copia biletelor de călătorie ( f. 5 ), pe care a susținut că le anexează cererii ( f. 5 ), deși acestea nu existau, nefiind cumpărate, întreaga conduită astfel exteriorizată de către reclamantă fiind menită a induce în eroare instanța de judecată, prin susținerea, de o manieră apropiată unei rele credințe manifeste, a unor circumstanțe de fapt care nu erau conforme situației concrete, deși realitatea era, fără îndoială, binecunoscută reclamantei.
În consecință, având în vedere argumentele expuse în cele ce preced, în baza art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind îndeplinită cerința urgenței, care face de prisos examinarea celorlalte condiții stabilite de textul menționat, cererea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ cererea formulatǎ de cǎtre reclamanta B. B., CNP_, cu dom. în Cluj N., .. 4, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul B. V. G., cu dom. în Cluj N., . nr. 148, ., ., aflat în prezent în Germania, Justizvollzugsanstalt Hünfeld,_ Hünfeld, Molzbacher Straße 37.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 09.07.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Dact. M. I.
4 ex. / 10.07.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7174/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 9068/2015.... → |
|---|
