Pensie întreţinere. Sentința nr. 6277/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6277/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 6277/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._ /2014
ÎSENTINȚA CIVILĂ NR. 6277/2015
Ședința Publică din 19.06.2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată reclamanta P. D. A. în calitate de reprezentantă legală a minorului P. A. DARIUS în contradictoriu cu pârâtul P. E. Z., în litigiul având ca obiect stabilire pensie de întreținere.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 10.06.2015, încheoiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N., la data de 18.02.2015, sub nr._, reclamanta P. D. A. în calitate de reprezentant legal al minorului P. A. Darius a chemat în judecată pe pârâtul P. E. Z., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere datorată pentru creșterea și educarea minorului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că atunci când avea minorul 3 ani s-a despărțit de pârât și s-a mutat la părinți, pârâtul contribuind la creșterea minorului cu suma de 300 lei, respectiv 500 lei până în luna noiembrie 2014, de când s-a retras complet din viața minorului.
A mai precizat reclamanta că minorul suferă de intoleranță la lactoză, cheltuielile sale cu creșterea și educarea acestuia fiind mari, iar pârâtul având obligația să contribuie proporțional.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Codului Familiei.
În probațiune, reclamanta a depus în copie o . înscrisuri (3-5).
Cererea reclamantei este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. 15 lit. c) din OUG nr. 80/2013.
Prin întâmpinarea depusă în data de 23.04.2015 (f. 21) pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că starea sa materială nu îi permite să presteze întreținere pentru minor.
Prin concluziile scrise depuse în data de 19.06.2015 reclamanta a reluat în esență susținerile expuse pe larg în cuprinsul cererii introductive.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu audierea martorului D. Macedon (f. 24) și interogatoriul pârâtului.
Totodată instanța a dispus efectuarea unor adrese către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj și către Primăria Cluj N.-Direcția de Taxe și Impozite, Banca Transilvania SA relațiile solicitate fiind atașate la filele 13, 47-54 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din certificatul de naștere aflat la fila 5 din dosar, rezultă faptul că minorul P. A. Darius născut la data de 28.07.2006 este fiul pârâtului P. E. Z..
Potrivit art. 516 alin. 1 din Codul civil, obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, așadar și între părinți și copii, iar potrivit art. 525 alin. 1 din Codul civil, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, părinții fiind obligați, în solidar, în acest ultim caz potrivit disp. art. 499 alin. 1 cod civil să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Raportat la aceste prevederile legale și având în vedere relația de rudenie existentă între pârât și minorul P. A. Darius, instanța apreciază că acesta din urmă este îndreptățit a beneficia de întreținere din partea tatălui său în virtutea obligației legale instituită în sarcina părintelui față de copilul său minor.
În ceea ce privește cuantumul pensiei datorate instanța reține că potrivit art. 529 alin. 1 Cod civil întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Raportat la acest text de lege, instanța, în aprecierea nevoilor minorului, va ține seama și de vârsta acestuia, care reclamă cheltuieli de creștere (alimentație, îmbrăcăminte, încălțăminte, eventual medicamente), precum și de educare semnificative, minorul frecventând deja cursurile școlii primare, apreciind astfel ca fiind necesară acordarea unei contribuții în favoarea sa care să îi asigure condiții cât mai favorabile creșterii și dezvoltării, precum și asigurarea aceluiași sprijin din partea pârâtului ca și cel de care ar beneficia dacă părinții nu ar fi separați.
Pe de altă parte, având în vedere caracterul succesiv al prestației cu titlu de pensie de întreținere, care rezidă din rațiunea legii tocmai în necesitatea contribuirii părintelui la pregătirea profesională și morală a copilului, nivelul pensiei trebuie raportat și apreciat și în funcție de posibilitățile efective ale părintelui care urmează a fi obligat.
Astfel, stabilirea cuantumului pensiei de întreținere se va face în conformitate cu dispozițiile art. 529 alin. 2 C.civ. care stipulează că atunci când întreținerea este datorată de către părinte, ea se stabilește până la 1/4 din câștigul din muncă pentru un copil, această cotă raportându-se la veniturile nete ale debitorului obligației de întreținere.
Față de dispozițiile menționate anterior și având în vedere faptul că pârâtul, nu a făcut dovada că mai prestează întreținere față de o altă persoană, față de care să fie în mod legal obligat precum și faptul că în prezent pârâtul nu câștigă venituri salariale (astfel cum rezultă din adresa depusă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj la dosar la fila 13) și nici nu obține venituri din alte surse, instanța va stabili o pensie de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economie, având în vedere sub acest aspect prezumția simplă a realizării de către orice persoană aptă de muncă a unui venit minim de natură să îi permită traiul zilnic, cu mențiunea că deși cheltuielile lunare ale minorului ar presupune o contribuție mai mare din partea pârâtului, obligația de întreținere nu poate fi stabilită decât raportat la veniturile pe care pârâtul le obține în mod efectiv.
În ceea ce privește data de la care se datorează pensia de întreținere, instanța reține că, potrivit art. 532 alin. 1 Cod civil, starea de nevoie a reclamantului este prezumată de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
În cauză reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere începând cu data de 01.11.2014, moment în care pârâtul a mai încetat a presta întreținere pentru minor.
Cu toate acestea, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că reclamanta ar fi fost împiedicată în vreun fel să solicite obligarea pârâtului la îndeplinirea obligației legale anterior intentării prezentei acțiuni sau că speranțele reclamantei că pârâtul își va îndeplini obligațiile voluntar ar avea o justificare rezonabilă, în condițiile în care, astfel cum a precizat și martorul D. Macedon, pârâtul obișnuia să își viziteze în mod constant fiul și să contribuie la întreținerea acestuia cu sume de bani, haine, rechizite, în ciuda unor perioade când nu dădea semne, însă ulterior întotdeauna relua relațiile cu reclamanta și minorul, ceea ce nu s-a întâmplat în toamna trecută.
Mai mult, însăși reclamanta a mai arătat că anterior prezentului demers a mai formulat două cereri de chemare în judecată, la care ulterior a și renunțat întrucât s-a împăcat cu pârâtul, acesta manifestând interes pentru creșterea fiulului lor minor.
Prin urmare, având în vedere istoricul părților nu este justificată pasivitatea reclamantei, care a așteptat aproape patru luni pentru a apela la forța coercitivă a statului în realizarea intereselor minorului, deși în tot acest timp pârâtul a întrerupt orice legătură cu dânsa și copilul, astfel că nu se poate admite că introducerea cererii ar fi fost întârziată din culpa pârâtului.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că cererea reclamantei de acordare a pensiei de întreținere de la data de 01.11.2014 nu este întemeiată și în consecință va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului P. A. DARIUS, născut la data de 28.07.2006, în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economie începând de la data introducerii acțiunii – respectiv 18.02.2015 și până la majoratul minorului ori până la noi la dispoziții ale instanței, sumă ce urmează a fi achitată în data de 20 a fiecărei luni, urmând a respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantei în rest.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, partea îndreptățită urmând a face dovada acestor cheltuieli în condițiile art. 452 C.pr.civ.
Or, în cauză reclamanta nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, decât în ceea ce privește achitarea unei taxe judiciare în cuantum de 20 lei (chitanța fila 3), taxă care - nefiind datorată în prezenta cauză, întrucât acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. c OUG nr. 80/2013 - este supusă restituirii în condițiile art. 45 lit. a OUG nr. 80/2013.
Prin urmare, cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată apare ca fiind neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Totodată având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil instanța va luat act de faptul că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta P. DIAN A., CNP:_, cu domiciliul în Cluj N., .. 55, ., jud. Cluj, în calitate de reprezentant legal al minorului P. A. DARIUS, în contradictoriu cu pârâtul P. E. Z., CNP:_, cu domiciliul Cluj N., Calea Mănăștur, nr. 85, ., jud. Cluj, având ca obiect stabilire pensie de întreținere.
Obligă pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului P. A. DARIUS, născut la data de 28.07.2006, în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economie începând de la data introducerii acțiunii – respectiv 18.02.2015 și până la majoratul minorului ori până la noi dispoziții ale instanței, sumă ce urmează a fi achitată în data de 20 a fiecărei luni.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere începând cu data de 01.11.2014.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/10.11.2015
Red.I.G.D.
Tehnored.I.G.D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 25-06-2015,... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7174/2015.... → |
|---|
