Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 6520/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6520/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 6520/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6520/2015
Ședința publică de la 26.06.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul T. D. G. în contradictoriu cu pârâta T. A. I., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, la data de 24.06.2015, reclamantul, prin reprezentant convențional, a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 19.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 26.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 10.09.2013 sub nr._, reclamantul T. D. G., CNP_, cu dom. ales în Cluj N., . nr. 25, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta T. A. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., . și dom. ales în Cluj N., . nr. 50, ., să dispună:
1. modificarea înțelegerii părților privind stabilirea domiciliilor minorilor, respectiv pentru minorul T. M. A. va fi stabilit la domiciliul tatălui, în ., .. 35, jud. Cluj, iar pentru minora T. A. C. domiciliul este stabilit în Cluj N., . - 70, .;
2. exercitarea autorității părintești prin stabilirea programului de vizitare pentru minorul T. M. A. și pentru minora T. A. C., astfel:
- pentru minor, în primul și al treilea week-end din lună, fără prezența tatălui, începând de vineri, de la orele 18 până duminică, la orele 19, cu posibilitatea luării minorului de către mamă de la domiciliul acestuia și aducererea sa la domiciliu la sfârșitul programului;
- pentru minoră, în al doilea și ultimul week-end din lună, fără prezența mamei, începând de vineri, de la orele 18 până duminică, la orele 19, cu posibilitatea luării minorei de către tată de la domiciliul acesteia și aducererea sa la domiciliu la sfârșitul programului;
- pentru minoră, în vacanța de vară, două săptămâni din luna iulie ( 15. 07 - 31.07 inclusiv ) și două săptămâni din luna august ( 15.08 - 31.08 inclusiv ), fără prezența mamei;
- pentru minor, în vacanța de vară, două săptămâni din luna iulie ( 01.07 - 14.07 inclusiv ) și două săptămâni din luna august ( 01.08 - 14.08 inclusiv ), fără prezența tatălui;
- în vacanța de iarnă, în anii pari, minorul să petreacă vacanța și sărbătorile de C. cu mama;
- în vacanța de iarnă, în anii impari, minora să petreacă vacanța și sărbătorile de C. cu tatăl;
- pentru minoră, în vacanța de iarnă, în anii pari, tatăl să petreacă cu ambii copii a doua și a treia zi de C., de la orele 10 a doua zi de C. și până la orele 20 în a treia zi de C., cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul acesteia și a minorului care se află la mama pe perioada vacanței și obligația tatălui de a aduce minora la domiciliul ei și pe minor la mamă pe perioada vacanței, la sfârșitul programului;
- în vacanța de iarnă, în anii impari, minorul să petreacă vacanța și sărbătorile de iarnă cu tatăl, iar mama să petreacă cu ambii copii a doua și a treia zi de C., de la orele 10 a doua zi de C. și până la orele 20 în a treia zi de C., cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul acestuia și a minorei care se află la tată pe perioada vacanței și obligația mamei de a aduce minorul la domiciliul lui și pe minoră la tată pe perioada vacanței, la sfârșitul programului;
- în anii pari, tatăl să petreacă împreună cu ambii copii perioada 31 decembrie - 02 ianuarie inclusiv, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliu la orele 10 și obligația tatălui de a aduce minora la domiciliul ei la sfârșitul programului și pe minor la mamă până la sfârșitul vacanței, la orele 20;
- în anii impari, mama să petreacă împreună cu ambii copii perioada 31 decembrie - 02 ianuarie inclusiv, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliu la orele 10 și obligația mamei de a aduce minorul la domiciliul lui la sfârșitul programului și pe minoră la tată până la sfârșitul vacanței, la orele 20;
- cu ocazia zilei de naștere a minorei și a minorului, ambii părinți vor participa la sărbătorirea zilei de naștere a copiilor, iar a doua zi, în anii pari, mama va lua băiețelul de la domiciliul acestuia, de la orele 10 până la orele 20, cu obligația de a aduce minorul la sfârșitul programului la domiciliul acestuia, iar în anii impari, a doua zi după onomastica minorei, tatăl va lua fetița de la domiciliul acesteia, de la orele 10 până la orele 20, cu obligația de a aduce minora la sfârșitul prgramului la domiciliul acesteia;
- în anii impari, minora va petrece sărbătorile de Paști și vacanța de Paști împreună cu tatăl, iar mama va putea lua minorul de la domiciliul tatălui a doua zi de Paști, de la orele 10 la orele 19, fără prezența tatălui, având obligația de a-l readuce la finalul perioadei;
- în anii pari, minorul va petrece sărbătorile de Paști și vacanța de Paști împreună cu mama, iar tatăl va putea lua minora de la domiciliul mamei a doua zi de Paști, de la orele 10 la orele 19, fără prezența mamei, având obligația de a o readuce la finalul perioadei;
3. obligația de întreținere în favoarea minorei va fi stabilită în sarcina mamei în natură și obligația de întreținere în favoarea minorului va fi stabilită în sarcina tatălui în natură; cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea acțiunii promovate, reclamantul a indicat, în esență, că a acceptat programul de vizitare stabilit în urma desfacerii căsătoriei pe cale notarială, însă, în prezent, este împiedicat a păstra legătura cu cei doi copii, menționând, totodată, aspectele legate de modalitatea în care minorii ar fi îngrijiți de mamă, pe care o consideră necorespunzătoare. Pe de altă parte, s-a relevat că, în timpul verii, băiatul a locuit la domiciliul reclamantului, tatăl fiind preocupat de ansamblul elementelor ce îl priveau pe minor, însă nu a putut duce și fetița la locuința sa. Totodată, s-a subliniat că pârâta a refuzat a lăsa copiii în week-end cu tatăl, când se apropia începerea școlii și a grădiniței, doar după ce reclamantul s-a deplasat la domiciliul minorilor și aceștia au dorit să meargă cu tatăl lor pârâta acceptând. În acest context, s-a considerat că trebuie stabilit un program de legături personale larg și rezonabil părintelui nerezident, cel propus de reclamant fiind benefic pentru cei doi frați și în interesul lor, întocmai ca și stabilirea domiciliului minorului la tată, pe această cale oferindu-se condiții mai bune de trai, dat fiind că, în prezent, copiii sunt împreună cu mama, însă în locuința personală a tatălui.
În drept, s-au invocat prevederile art. 483, 486, 487, 496, 497 pct. 2 și 499 din C. Civ.
În susținerea cererii, a fost anexat un set de înscrisuri ( f. 8 - 13 și 42 - 61 ) și s-a solicitat administrarea probei constând în efectuarea anchetei psihosociale și a probei testimoniale.
Cererea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa în sumă de 60 lei ( f. 2 ).
Pârâta a depus la 24.10.2013 întâmpinare ( f. 17 - 21 ), prin care a pretins respingerea acțiunii promovate ca fiind neîntemeiată, având drept consecință menținerea dispozițiilor convenției încheiate în procedura divorțului, autentificată sub nr. 465 din 06.03.2013 de către notarul public P. D., cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a relevat că, în realitate, reclamantul nu a respectat programul de vizitare stabilit ulterior desfacerii căsătoriei, oricum acesta nefiind împiedicat a-i lua pe minori la domiciliul său, susținerile legate de persoana pârâtei și familia sa nefiind exacte. Pe de altă parte, s-a subliniat că, în prezent, copiii locuiesc cu mama în garsoniera proprietatea reclamantului întrucât acesta din urmă i-a alungat din locuința edificată în timpul căsătoriei, ce constituie bun comun, iar pârâta a fost încadrată în muncă anterior nașterii minorului M. A., în prezent aflându-se în îngrijirea acestuia din urmă. Totodată, s-a apreciat că reclamantul denotă o atitudine lipsită de orice interes față de calitatea vieții copiilor, de relația dintre cei doi frați, de starea minorului M. A., impunându-se ca cei doi copii să aibă domiciliul stabilit la mamă, care le poate asigura un cadru normal și liniștit de viață, fiind necesar a fi luată în considerare și situația specială a minorului M. A., precum și faptul că mama le oferă condiții bune de creștere, educare și îngrijire. În ce privește modalitatea concretă de stabilire a programului de vizitare propusă de reclamant, s-a relevat că această solicitare se impune a fi respinsă, iar relativ la obligația de întreținere, s-a apreciat că părțile au stabilit în mod judicios acest element prin actul notarial încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 483, 486, 487, 496, 497 pct. 3, 499, 503 și 504 din C. Civ. și ale art. 205 din C. proc. civ.
În probațiune, pârâta a solicitat interogatoriul reclamantului, ancheta psihologică, proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Pârâta a depus cerere reconvențională ( f. 22 - 24 ), prin care a pretins exercitarea autorității părintești față de cei doi minori, prin stabilirea unui program de vizitare pentru tată, în calitate de părinte nerezident, cu ridicarea copiilor de la domiciliul lor, astfel:
- posibilitatea luării ambilor minori de la domiciliul lor, în primul și al treilea week-end din fiecare lună, fără prezența mamei, începând de vineri, de la ora 18, până duminică, la ora 18;
- posibilitatea luării ambilor minori în vacanța de vară, două săptămâni în luna iulie ( 15.07 - 31.07 ) și două săptămâni în luna august ( 15.08 - 31.08 ), fără prezența mamei;
- în vacanța de iarnă, în anii pari, ambii minori să petreacă vacanța și Crăciunul la tată;
- în anii pari, ambii minori să petreacă cu mama a doua și a treia zi de C., începând cu ora 10 a zilei de 26 decembrie și până la ora 19 a zilei de 27 decembrie, cu posibilitatea luării minorilor de la domiciliul tatălui;
- în anii pari, ambii minori să petreacă cu mama perioada 31 decembrie - 2 ianuarie, începând cu ora 10 a zilei de 31 decembrie și până la ora 19 a zilei de 02 ianuarie, cu posibilitatea luării minorilor de la domiciliul tatălui;
- în vacanța de iarnă, în anii impari, ambii minori să petreacă vacanța și Crăciunul la mamă;
- în anii impari, ambii minori să petreacă cu tatăl a doua și a treia zi de C., începând cu ora 10 a zilei de 26 decembrie și până la ora 19 a zilei de 27 decembrie, cu posibilitatea luării minorilor de la domiciliul lor;
- în anii impari, ambii minori să petreacă cu tatăl perioada 31 decembrie - 2 ianuarie, începând cu ora 10 a zilei de 31 decembrie și până la ora 19 a zilei de 02 ianuarie, cu posibilitatea luării minorilor de la domiciliul lor;
- cu ocazia zilelor de naștere a fiecăruia dintre minori, ambii părinți vor participa la sărbătorirea evenimentului, iar în ziua următoare fiecărei zi de naștere a fiecăruia dintre minori, în anii pari, tatăl va lua ambii minori de la domiciliul lor, de la ora 10 și până la ora 19;
- în anii pari, minorii vor petrece sărbătorile de Paști și vacanța de Paști împreună cu mama, iar tatăl va putea lua ambii minori de la domiciliul lor a doua zi de Paști, de la ora 10 până la ora 19, fără prezența mamei;
- în anii impari, minorii vor petrece sărbătorile de Paști și vacanța de Paști împreună cu tatăl, iar mama va putea lua ambii minori de la domiciliul lor, a doua zi de Paști, de la ora 10 până la ora 19, fără prezența tatălui.
În motivarea cererii promovate, s-a relevat că modalitatea de stabilire a programului de vizitare propusă este echitabilă, fiind mai ușor de respectat și în interesul minorilor, care vor petrece timp îndelungat atât cu cei doi părinți, cât și împreună, având posibilitatea de a se crea legături afective puternice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 483, 486, 487, 503 și 504 din C. Civ. și ale art. 209 din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, pârâta reclamantă reconvențional a solicitat administrarea interogatoriului reclamantului, ancheta psihologică și proba cu înscrisuri ( f. 26 - 36 ).
Cererea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa în sumă de 20 lei ( f. 25 ).
Reclamantul pârât reconvențional a depus, la 13.11.2013 ( f. 48 - 49 ), întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, apreciindu-se că programul propus prin cererea de chemare în judecată este mai benefic pentru copii, între care există oricum o legătură afectivă, nefiind necesar ca aceasta să fie stabilită ca urmare a dispozițiilor instanței de judecată, precizându-se, totodată, că se solicită, în probațiune, și interogatoriul reclamantei reconvenționale, respectiv audierea minorilor.
Reclamantul a formulat la 13.11.2013 răspuns la întâmpinare ( f. 50 - 51 ), prin care a evidențiat că situația de fapt prezentată de pârâtă nu este reală, în mod nelegal minorul M. A. fiind încadrat la gradul de handicap grav, deși este perfect sănătos, așa încât au fost efectuate demersuri prin care s-au contestat actele ce ar releva afecțiunea copilului. Pe de altă parte, s-a subliniat de către reclamant că a fost împiedicat să îi vadă pe cei doi minori, fiind făcute și referiri la situația imobilului casă, edificat de acesta pe terenul ce îi aparține, din contribuția sa exclusivă.
Reclamantul a atașat răspunsului la întâmpinare înscrisuri ( f. 52 - 61 ).
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților ( f. 89 - 91 și 92 - 94 ), ancheta socială ( f. 80 și 85 - 86 ) și proba testimonială, fiind ascultați martorii M. I. ( f. 100 ), M. M. ( f. 101 ), Vladau I. M. ( f. 107 ), S. M. ( f. 108 ), T. S. ( f. 124 ) și M. V. A. ( f. 125 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul convenției încheiate în procedura divorțului cu copii minori, autentificată sub nr. 465 din data de 06.03.2013 de către notarul public P. D. ( f. 12 - 13 ), în urma divorțului constatat prin certificatul nr. 2236 din data de 06.03.2013 ( f. 11 ), părțile litigiului de față au căzut de acord asupra aspectelor la care se referă art. 375 alin. (2) din C. Civ., în privința minorilor T. A. C. și T. M. A., respectiv exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea domiciliului copiilor la pârâta reclamantă reconvențional T. A. I., reclamantul pârât reconvențional având dreptul de a păstra legături personale cu cei doi minori trei zile pe săptămână, iar în vacanțe, jumătate din perioada acestora, iar referitor la contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, aceasta urma a se executa de către tată prin plata sumei de 300 lei lunar, până la data de 15 a fiecărei luni ( f. 12 ).
Relativ la cererea principală
Potrivit art. 403 din C. Civ., În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului, în acest context fiind relevante și prevederile art. 496 alin. (1) și (3) teza I din C. Civ., în baza cărora Copilul minor locuiește la părinții săi, iar În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Pe de altă parte, se impune a sublinia că, așa cum dispune art. 401 alin. (1) din C. Civ., ce reglementează unul dintre efectele specifice ale divorțului în raporturile dintre părinți și copiii lor minori, În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, fiind important, totodată, a releva că, în temeiul alin. (2) teza I din cadrul aceluiași articol, În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Așadar, din ansamblul reglementării legale anterior evidențiate reiese împrejurarea că, ulterior desfacerii căsătoriei prin divorț, este posibilă modificarea măsurilor privind relațiile dintre părinți și copiii lor minori, ca urmare a schimbării împrejurărilor, indiferent dacă acestea au fost stabilite anterior pe cale judecătorească sau, dimpotrivă, prin acordul părților, în condițiile art. 375 alin. (2) din C. Civ., atât în ce privește modalitatea în care a fost individualizat domiciliul minorilor, cât și prin referire la cadrul în care se exercită dreptul părintelui separat de copiii săi de a avea legături personale cu aceștia. În fine, nu poate fi omis că art. 499 alin. (1) din C. Civ. consacră regula în temeiul căreia tatăl și mama sunt ținuți a presta întreținere copilului lor, aceștia având îndatorirea de a asigura minorului cele necesare vieții cotidiene, traiului - în exprimarea legiuitorului nostru -, respectiv obligația de a contribui inclusiv la cheltuielile legate de dezvoltarea copilului, adică cele care privesc educația, învățătura și pregătirea sa profesională, părinții și copiii lor încadrându-se în clasa persoanelor între care există obligația de întreținere, aceștia fiind rude în linie dreaptă, amintite ca atare în cuprinsul art. 516 alin. (1) din C. Civ.
Raportat la cauza de față, instanța apreciază, în considerarea argumentelor ce vor fi expuse în continuare, că nu există motive rezonabile și concrete care să justifice schimbarea domiciliului minorului T. M. A. la tatăl său, după cum s-a pretins prin acțiunea introductivă ( f. 1 ), fiind necesar a fi avute în vedere dispozițiile art. 263 alin. (1) din C. Civ., în temeiul cărora Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. În acest sens, este de relevat, mai întâi, că așa cum se poate observa din certificatul său de naștere, T. M. A. a împlinit vârsta de 5 ani la data de 21.06.2015 ( f. 9 ), or trebuie subliniat că, luând în seamă acest element, se impune a releva că, în realitate, minorul se află într-o situație de dependență față de părintele împreună cu care locuiește, în toate aspectele ce se referă la existența sa cotidiană, iar instanța apreciază că, în asemenea circumstanțe, mama acestuia este în măsură a-i oferi îngrijirea și atenția necesară, adaptate, desigur, la specificul vârstei minorului. În al doilea rând, așa cum a rezultat din cuprinsul raportului de anchetă socială efectuat la locuința pârâtei reclamantă reconvențional, mama copilului oferă minorilor condiții de locuit adecvate, spațiul fiind bine întreținut și amenajat în totalitate, iar condițiile igienico - sanitare sunt îndeplinite, garsoniera fiind dotată cu toate cele necesare traiului ( f. 86 ), aceasta chiar în condițiile în care spațiul nu poate fi calificat ca foarte generos. În al doilea rând, în sprijinul concluziei potrivit căreia cei doi minori sunt bine îngrijiți de mamă stă și relatarea unuia dintre martorii propuși de către reclamant, respectiv M. I., care a menționat acest aspect ( f. 100 ), inclusiv mama reclamantului pârât reconvențional învederând, cu prilejul audierii sale, că nu îi reproșează nimic pârâtei despre creșterea și educarea copiilor, menționând, de altfel, că minorii sunt foarte bine îngrijiți de mamă ( f. 124 verso ), martorul M. V. A., fratele pârâtei reclamantă reconvențional, arătând, la rândul său, că mama se ocupă de creșterea și educația celor doi copii de o manieră corespunzătoare ( f. 125 ). În al treilea rând, nu poate fi pierdută din vedere împrejurarea că, dat fiind specificul vârstei minorului M. A., acesta are nevoie de atenția promptă și continuă a părinților săi, or aceasta nu ar putea fi oferită în mod nemijlocit și permanent de reclamant, în cazul în care copilul ar avea stabilit domiciliul la tatăl său. Astfel, trebuie precizat că, după cum s-a indicat în raportul de anchetă psihosocială efectuat la reclamantul pârât reconvențional, acesta din urmă este foarte mult timp plecat în interes de serviciu ( f. 80 ), împrejurarea în discuție fiind confirmată, de altfel, de către sora reclamantului pârât reconvențional, Vladau I. M., ce a fost ascultată în calitate de martor ( f. 107 ), care a precizat că tatăl lucrează mult și în alte localități, astfel că vine și târziu acasă ( f. 107 verso ), respectiv de mama reclamantului pârât reconvențional, care a relevat, în contextul audierii sale, că acesta are un serviciu solicitant, muncind de la 7 a. m. până la 17 p. m. ( f. 124 verso ), or, în atare condiții, instanța constată că o eventuală stabilire a domiciliului minorului M. A. la tatăl său nu ar fi de natură a fi în concordanță cu interesul său superior, fiind mai indicat ca minorii să rămână la mamă. În al patrulea rând, raportat la diferența de vârstă de patru ani dintre cei doi frați ( f. 9 - 10 ) și la împrejurarea că aceștia se înțeleg bine, după cum a precizat martorul M. I. ( f. 100 ), fiind apropiați, după relatarea martorului Vladau I. M. ( f. 107 verso ) și fericiți împreună, astfel cum a evidențiat martorul S. M. ( f. 108 ), instanța apreciază că nu poate fi nicidecum justificată separarea celor doi copii, fapt evidențiat, de altfel, de martorii Vladau I. M. ( f. 107 verso ) și T. S. ( f. 124 ), propuși de către reclamantul pârât reconvențional. În fine, este de reliefat că, în realitate, pârâta reclamantă reconvențional este în măsură să ofere ambilor minori un cadru familial corespunzător, adecvat vârstei copiilor și necesităților pe care le implică dezvoltarea și educarea lor armonioasă, unul alături de celălalt, astfel încât să fie respectat și principiul neseparării fraților, creșterea lor împreună fiind dictată și de relația afectivă normală concretizată între cei doi copii, o eventuală despărțire prin plasarea minorului M. A. la domiciliul tatălui putând fi de natură a determina consecințe deosebit de nefaste asupra celor doi frați în plan emoțional, fiind cert că aceștia au fost afectați deja de neînțelegerile dintre părinți, element sesizat și de martorul Vladau I. M. ( f. 107 verso ). Totodată, instanța observă că martorul S. M. a relatat că mama se ocupă în mod corespunzător de cei doi copii, care sunt îngrijiți adecvat și beneficiază de o educație satisfăcătoare ( f. 108 ), această împrejurare fiind confirmată prin fișa de caracterizare psiho - pedagogică a elevului, întocmită cu privire la minora A. C. ( f. 164 - 168 ), care relevă rezultate școlare de apreciat, concluzia fiind similară și prin referire la minorul M. A., având în vedere fișa pentru aprecierea progresului individual al copilului, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare ( f. 169 - 176 ). Nu mai puțin, instanța apreciază că, de fapt, alegațiile în sensul că la domiciliul mamei ar locui și concubinul acesteia, alături de copilul său, nu au fost confirmate în urma probei testimoniale administrate, relatările martorilor fiind neconcordante sub aspectul discutat. Pe de altă parte, spre deosebire de cele susținute de reclamantul pârât reconvențional, instanța constată că pârâta reclamantă reconvențional este încadrată în muncă, pe perioadă nedeterminată, desfășurând activitate în calitate de croitor încălțăminte ( f. 126, 142 și 163 ), astfel că aceasta depune eforturile necesare pentru a asigura celor doi copii resurse suficiente, dincolo de sumele cuvenite minorilor cu titlu de obligație de întreținere din partea tatălui ( f. 12 ), iar raportat la împrejurarea că mama nu ar crea copiilor un cadru adecvat pentru educarea corespunzătoare, aceste alegații ale reclamantului pârât reconvențional sunt infirmate de rezultatele școlare obținute de minora A. C. ( f. 164 - 169 ) și de aptitudinile de care a dat dovadă, respectiv de progresul individual înregistrat de M. A., înainte de înscrierea în clasa pregătitoare ( f. 169 - 176 ), ceea ce denotă că, în realitate, mama se preocupă de educația copiilor, îndrumarea conferită în plan familial fiind conjugată cu eforturile personale ale celor doi copii și cu activitățile concrete preșcolare și școlare, astfel că minorii obțin rezultate de apreciat, în pofida aspectelor negative pe care le-au putut implica neînțelegerile dintre părinții lor.
În consecință, având în vedere argumentele expuse în cele ce preced, instanța va respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul pârât reconvențional, după opinia instanței fiind cert că, în circumstanțele pe care le-a implicat litigiul de față, nu se poate stabili domiciliul minorului M. A. la tatăl său, or în asemenea condiții nici programul de vizitare propus de către reclamant nu mai poate fi luat în seamă, de vreme ce acesta pornea de la premisa că cei doi copii ar avea locuințe diferite, însă atât principiul interesului superior al copilului, cât și acela al neseparării fraților impun ca cei doi minori să aibă același domiciliu, să crească împreună, astfel încât să fie asigurată, cu succes, dezvoltarea și educarea lor adecvată, corespunzătoare, concluzia fiind similară și în ce privește solicitarea legată de obligația de întreținere. Pe de altă parte, cum acțiunea reclamantului va fi respinsă, iar cererea reconvențională vizează numai modul în care se va exercita dreptul tatălui de a avea legături personale cu minorii, trebuie conchis că aspectele convenite de părți cu privire la autoritatea părintească în comun, domiciliul copiilor la mamă și obligația de întreținere a tatălui, determinate prin convenția din 06.03.2013 ( f. 12 ), urmează a rămâne în continuare în vigoare.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru. Totuși, raportat la circumstanțele pe care le implică cauza de față, cum pretențiile formulate de către reclamantul pârât reconvențional urmează a fi respinse ca neîntemeiate, rezultă că acesta nu poate obține plata cheltuielilor de judecată solicitate, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 lei ( f. 2 ).
Cu privire la cererea reconvențională
Așa cum s-a relevat și anterior, potrivit art. 403 din C. Civ., În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului, în acest context fiind relevante și prevederile art. 401 alin. (1) din C. Civ., ce reglementează unul dintre efectele specifice ale divorțului în raporturile dintre părinți și copiii lor minori, stabilind că În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, fiind important a releva, totodată, că în temeiul alin. (2) teza I din cadrul aceluiași articol, În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Așadar, posterior desfacerii căsătoriei prin divorț, părintele la care nu a fost stabilită locuința copiilor păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorii, urmând ca modalitatea concretă în care se exercită această posibilitate și programul de vizitare să fie individualizate, cu precădere, prin înțelegerea dintre părinți, iar în ipoteza în care nu ar exista un acord, cadrul în care acest drept se va manifesta să fie determinat de instanța de tutelă, ținând seama de interesul superior al minorilor, conform art. 263 alin. (1) din C. Civ.
Relativ la litigiul de față, instanța constată, mai întâi, că părțile au convenit, inițial, asupra circumstanțelor în care tatăl va avea dreptul să păstreze legături personale cu cei doi copii, respectiv trei zile pe săptămână, iar în vacanțe, jumătate din perioada acestora ( f. 12 verso ), însă, raportat la maniera generală în care s-a individualizat programul de vizitare, se poate ajunge facil la situația în care se manifestă, în concret, neînțelegeri între părinți referitor la modul în care urmau a se desfășura aceste relații între tată și cei doi minori, astfel încât este necesar a fi stabilit un program de vizitare clar, însă flexibil și facil de adus la îndeplinire de către părinți, pentru atingerea dezideratului ca cei doi copii să petreacă un timp suficient și cu tatăl nerezident. În al doilea rând, nu poate fi pierdută din vedere împrejurarea că, așa cum a rezultat din proba constând în interogatoriul pârâtei reclamantă reconvențional, între cei doi minori și tatăl lor există o legătură afectivă puternică, copiii fiind atașați de reclamantul pârât reconvențional ( f. 92 ), element confirmat și de martorul M. I., care a relatat că minorii se înțeleg bine și cu tatăl lor ( f. 100 ), respectiv de martorul M. V. A., care a menționat că cei doi copii au o relație bună și cu tatăl ( f. 125 ), așa încât este pe deplin justificată exercitarea dreptului acestuia din urmă de a avea legături personale cu minorii A. C. și M. A., astfel încât să fie asigurată și prezervată relația afectivă dintre tată și copiii săi, de natură a conferi un echilibru familial atât de necesar în contextul în care părinții sunt divorțați, fiecare dintre aceștia urmând a contribui la creșterea adecvată și dezvoltarea armonioasă a minorilor. În al treilea rând, dată fiind împrejurarea că programul de vizitare propus de către reclamantul pârât reconvențional pornea de la ideea că domiciliul fiului său, M. A., va fi stabilit la tată, ceea ce nu este cazul, trebuie avut în vedere cadrul propus de către pârâta reclamantă reconvențional, cu prilejul cererii incidentale formulate ( f. 22 - 23 ), cu precizarea că, în realitate, modalitatea în care trebuia a se exercita dreptul de vizitare se axa pe aceleași coordonate esențiale, în ambele propuneri formulate de părțile în litigiu. În fine, luând în seamă particularitățile vârstei celor doi copii, respectiv cerințele pe care le presupune activitatea lor preșcolară și școlară, instanța consideră că dreptul tatălui de a avea legături personale cu minorii se impune a fi exercitat astfel încât să se circumscrie interesului superior al copiilor, fiind însă cert că, în mod corelativ vizitelor de la sfârșitul săptămânii, se impune ca minorii să aibă posibilitatea de a petrece și intervale de timp mai îndelungate cu tatăl lor, la domiciliul acestuia din urmă, în special pe durata vacanțelor, inclusiv a celor circumscrise sărbătorilor de Paști și de C..
Ca atare, având în vedere considerațiile anterioare, instanța urmează a stabili modalitatea concretă în care se va exercita dreptul de vizitare al reclamantului pârât reconvențional, în sensul că acesta va avea posibilitatea ca, în primul și al treilea sfârșit de sǎptǎmânǎ din fiecare lună, să ia cei doi minori de la domiciliul lor, fără prezența mamei, începând de vineri, ora 18, până în ziua de duminică, ora 18, cu readucerea minorilor la domiciliul mamei la sfârșitul perioadei, pe această cale asigurându-se păstrarea relațiilor strânse dintre tată și ambii săi copii, în mod regulat, fără a fi afectate celelalte activități desfășurate de minori în timpul săptămânii, ținând seama de programul școlar, respectiv de grădiniță al copiilor, oricum tatăl putându-se ocupa mai atent de minori în zilele de sâmbătă și duminică, ținând seama și de munca solicitantă prestată de acesta. Pe de altă parte, instanța apreciază, de asemenea, că este important ca, în timpul vacanței de vară, respectiv două săptămâni în luna iulie, în perioada 15.07 - 31.07 și două săptămâni în luna august, în perioada 15.08 - 31.08, tatăl să aibă posibilitatea luării celor doi minori de la domiciliul lor, fără prezența mamei, cu readucerea minorilor la domiciliul acestora la sfârșitul perioadei, astfel încât cei doi copii să se găsească împreună cu părintele nerezident și pe o perioadă mai însemnată de timp, nu doar la sfârșitul săptămânii. În mod similar, se impune ca, în timpul vacanței de iarnă, în anii pari, cei doi minori să petreacă Crăciunul și vacanța de iarnă la tată, cu readucerea copiilor la domiciliul mamei la sfârșitul perioadei, corelativ cu împrejurarea ca, în anii impari, cei doi minori să petreacă Crăciunul și vacanța de iarnă la mamă. Pe de altă parte, în vederea realizării dezideratului ca, în cursul unui an, fiecare dintre cei doi părinți să petreacă una dintre sărbătorile majore împreună cu cei doi minori, trebuie acceptat că, în anii pari, cei doi minori vor petrece vacanța și sărbătorilor de Paști cu mama, urmând ca, în anii impari, cei doi minori să petreacă vacanța și sărbătorilor de Paști cu tatăl lor, asigurându-se, pe această cale, o alternanță binevenită asupra modului în care minorii vor petrece vacanța și sărbătorile de Paști, respectiv de C.. În fine, este necesar ca, dată fiind importanța evenimentului reprezentat de ziua de naștere a celor doi copii, ambii părinți să participe la sărbătorirea sa, iar în ziua următoare datei nașterii fiecăruia dintre frați, în anii pari, tatăl să aibă posibilitatea luării minorilor de la domiciliul lor, de la ora 10 și până la ora 19, cu readucerea copiilor la domiciliul mamei, ulterior, astfel încât aceștia să fie alături de părintele nerezident și în contextul sărbătoririi zilelor de naștere.
Pe de altă parte, în ce privește solicitarea din cererea reconvențională, care se regăsea, într-o formă similară, și în acțiunea reclamantului pârât reconvențional, desigur, adaptată ideii că domiciliul minorului M. A. s-ar fi stabilit la tată, în sensul de a se circumscrie și modalitatea în care copiii vor petrece a doua zi de Paști, respectiv a doua și a treia zi de C., precum și intervalul 31 decembrie - 02 ianuarie ( f. 23 ), instanța apreciază că, odată individualizată modalitatea alternativă în care minorii vor petrece vacanțele de Paști și de C., astfel încât, în cursul unui an, fiecare dintre cei doi părinți să petreacă una dintre cele două sărbători esențiale împreună cu minorii, nu se mai impune ca, în interiorul perioadelor de timp astfel individualizate, să fie determinate și alte durate în care cei doi copii să petreacă timpul cu celălalt părinte, la care nu se află în perioada respectivă, dat fiind că aceasta ar presupune că, de fapt, intervalul de timp mai îndelungat pentru care tatăl este îndreptățit a lua minorii la domiciliul său să fie întrerupt și, în același sens, s-ar ajunge la situația în care frecventele deplasări între părinți în cursul aceleiași vacanțe să nu fie benefice pentru minori, mai ales în cazurile în care momentul în care debutează vacanța de Paști sau de C. este foarte apropiat de datele la care aceste evenimente sunt sărbătorite, ceea ce ar însemna ca celor doi copii să nu li se asigure confortul necesar în perioadele menționate, posterioare finalizării cursurilor școlare sau de grădiniță urmate, astfel că instanța apreciază că programul de vizitare evidențiat mai sus este cel adecvat, servind interesului superior al celor doi frați.
În consecință, având în vedere cele expuse anterior, cererea reconvențională va fi admisă în parte, exercitarea dreptului tatălui de a avea legături personale cu cei doi copii fiind preconizată a se desfășura conform celor menționate în cele ce preced.
Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, sens în care, luând în considerare împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal mai sus redat și ținând seama de poziția exprimată de pârâta reclamantă reconvențional cu prilejul dezbaterilor ( f. 177 ), instanța urmează a lua act că aceasta nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul T. D. G., CNP_, cu dom. ales în Cluj N., . nr. 25, ., în contradictoriu cu pârâta T. A. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., . și dom. ales în Cluj N., . nr. 50, ..
Respinge ca fiind neîntemeiate cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional T. A. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., . și dom. ales în Cluj N., . nr. 50, . în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional T. D. G., CNP_, cu dom. ales în Cluj N., . nr. 25, ..
Stabilește modalitatea în care reclamantul pârât reconvențional T. D. G. urmează a exercita dreptul de a avea legături personale cu minorii T. M. A. și T. A. C., cu ridicarea acestora din urmǎ de la domiciliul lor, după cum urmează:
- în primul și al treilea sfârșit de sǎptǎmânǎ din fiecare lună, cu posibilitatea luării celor doi minori de la domiciliul lor, fără prezența pârâtei reclamantă reconvențional T. A. I., începând de vineri, ora 18, până în ziua de duminică, ora 18, cu readucerea minorilor la domiciliul mamei la sfârșitul perioadei;
- în timpul vacanței de vară, două săptămâni în luna iulie, în perioada 15.07 - 31.07 și două săptămâni în luna august, în perioada 15.08 - 31.08, cu posibilitatea luării celor doi minori de la domiciliul lor, fără prezența pârâtei reclamantă reconvențional T. A. I., cu readucerea minorilor la domiciliul mamei la sfârșitul perioadei;
- în timpul vacanței de iarnă, în anii pari, cei doi minori vor petrece Crăciunul și vacanța de iarnă la reclamantul pârât reconvențional T. D. G., cu readucerea minorilor la domiciliul mamei la sfârșitul perioadei;
- în timpul vacanței de iarnă, în anii impari, cei doi minori vor petrece Crăciunul și vacanța de iarnă la pârâta reclamantă reconvențional T. A. I.;
- în anii pari, cei doi minori vor petrece vacanța și sărbătorilor de Paști cu pârâta reclamantă reconvențional T. A. I.;
- în anii impari, cei doi minori vor petrece vacanța și sărbătorilor de Paști cu reclamantul pârât reconvențional T. D. G., cu readucerea minorilor la domiciliul mamei la sfârșitul perioadei;
- cu ocazia zilelor de naștere ale celor doi minori, ambii părinți vor participa la sărbătorirea evenimentului, iar în ziua următoare datei nașterii fiecăruia dintre cei doi minori, în anii pari, reclamantul pârât reconvențional T. D. G. va avea posibilitatea luării minorilor de la domiciliul lor, de la ora 10 și până la ora 19, cu readucerea minorilor la domiciliul mamei.
Respinge în rest cererea reconvențională ca fiind neîntemeiată.
Ia act că pârâta reclamantă reconvențional T. A. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
06.07.2015 - 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7382/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 25-06-2015,... → |
|---|
