Plângere contravenţională. Sentința nr. 2477/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2477/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2477/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2477/2015
Ședința publică din 6 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. I.
Grefier: T. R.
Pe rol este soluționarea cauzei civile formulat de petentul N. D. în contradictoriu cu intimații C.N.A.D.N.R. - CESTRIN și STELUȚA T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că, s-au depus la dosarul cauzei, la data de 5 martie 2015, prin Serviciul Registratură, de către petent concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, fiind consemnate în ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 29.10.2014 înregistrată sub nr._, petentul N. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania-CESTRIN anularea procesului-verbal . nr._ încheiat de către intimată la data de 02.06.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută în temeiul dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 întrucât lipsește semnătura agentului constatator, în cuprinsul actului contestat specificându-se faptul că a fost semnat electronic cu toate că nicio dispoziție legală nu prevede posibilitatea atașarii semnăturii electronice unui proces verbal de constatare a unei contravenții.
Cu privire la fondul cauzei, petentul a învederat faptul că nu a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat întrucât, astfel cum rezultă din documentele atașate, automobilul său cu nr. de înmatriculatre_ s-a aflat în perioada comiterii presuspusei fapte în service, în detenția dealerului autorizat Volkswagen și Audi din Cluj-N. – ..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea susținerilor sale, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a solicitat obligarea intimatei la depunerea dovezilor care au stat la baza emiterii procesului verbal.
În susținerea pretențiilor sale, petentul a depus înscrisuri (f. 8-15).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar (f. 24).
Prin întâmpinarea depusă la data de 28.07.2014, intimata a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal. Totodată, intimata a solicitat instanței să ia act de faptul că pretențiile petentului au fost recunoscute până la prima zi de înfățișare astfel încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 18.08.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinare și modificare a cererii de chemare în judecată. Astfel, petentul a solicitat obligarea intimatei la aocrdarea unor daune interese materiale în sumă de 500 lei și morale în valoare de 5000 de lei.
În motivarea noilor solicitări, petentul a arătată că presupusa contravenția ar fi fost săvârșită la data de 03.12.2013 când autoturismul petentul se afla în service iar comunicarea procesului vebal l-a alarmat pe petent, determinându-l pe acesta să creadă că bunul său a fost folosit în mod abuziv de cei cărora le-a fost încredințat pentru reparații. În continuare, petentul arată că luând în considerare faptul că până în localitatea Săcâmaș, unde aparent fusese depistat autoturismul, sunt 186 km, a apreciat că cei de la service au modificat kilometrajul autoturismului. Mai mult, petentul a arătat că s-a așteptat la primirea și a altor procese verbale de același tip și, totodată, s-a gandit și la posibilitatea ca autoturismului să fi fost folosit în mod ilicit.
Potrivit petentului, aceste temeri au fost aduse la cunoștința avocatului său și, concomitent cu introducerea acțiunii în fața instanței, petentul a formulat și o notificare către dealerul autorizat Volkswagen și Audi – Autoworld, acest demers presuspunând efectuarea unei cheltuieli în sumă de 500 de lei reprezentând onorariu avocațial.
Totodată, petentul a învederat că întâmpinarea formulată de intimată nu este suficientă, motiv pentru care solicită depunerea la dosarul cauzei a tuturor actelor care austat la baza întocmirii procesului verbal.
În ceea ce privește prejudiciul moral, petentul a arătat că suma de 5000 de lei se situează în limite rezonabile iar simpla recunoaștere a intimatei nu este de natură a acoperi prejudiciul suferit.
În ceea ce privește cererea intimatei de scutire de la plata taxei de timbru, petentul a arătat că noțiunea de punere în întârziere nu își găsește aplicabilitatea în domeniul contravențional iar procedura de contestare a contravenție prevăzută de OG 2/2001 este o procedură specială care nu presusupune parcurgerea unei proceduri prealabile iar petentul nu ar fi avut posibilitatea de a-l pune în întârziere pe intimat.
Au fost depuse la dosar notificarea trimisă ., răspuns la notificare, chitanța nr. 74/24.06.2014, factura (f. 39-46).
Intimata a depus la data de 18.09.2014 note scrise prin care a învederat faptul că potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța care soluționează plângerea se poate pronunța doar asupra legalității și temeiniciei procesului verbal și nu și asupra unor alte cereri.
La termenul din data de 22.10.2014 petentul și-a modificat din nou cererea solicitând introducerea în cauză a agentului constatator Steluța T.. În motivare, petentul a învederat că solicitarea daunelor morale și materiale a fost formulată ca urmare a refuzului autorității intimate de depunere la dosarul cauzei a documentelor/fotografiilor care au stat la baza emiterii procesului verbal.
În continuare, petentul arată că din acest comportament al intimatei, a tras concluzia că procesul verbal a fost emis fără existența unui suport legal, cauzând un prejudiciu care se impune a fi reparat. Totodată, a învederat că indiferent de achiesarea intimatei, pentru justa soluționare a cauzei se impune, în primul rând, constatarea existenței sau inexistenței contravenției și abia ulterior instanța va putea decide asupra antenării sau nu a răspunderii contravenționale a petentului.
La data de 17.11.2014 intimata a depus la dosar copia cărții de identitate a agentului constatator și planșe foto (f. 65-70).
La data de 08.01.2015, pârâta T. Teluța, a formulat întâmpinare invocând lipsa calității sale procesual pasive arătând că angajații CNADNR SA – CESTRIN nu au și nici nu pot avea calitatea de funcționari publici și a precizat că a încheiat procesul verbal, în calitate de agent constatator, urmând procedura internă a intimatei. Pârâta a preizat că a acționat în numele și în interesul instituției, neavând niciun moment intenția de a leza sau prejudiciar moral sau maerial petentul, cu atât mai mult cu cât, la momentul sanționării, nu avea cunoștință despre persoana care urma să fie amendată.
Instanța a încuviințat și a administrat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. S., declarația acestuia din urmă fiind consemnată și depusă la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.06.2014 (fila 8), petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 OUG nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă.
În fapt, s-a reținut că la data de 03.12.2013, petentul N. D. a condus autoturismul cu nr._ pe DN7 km 411+865 m, Sacamaș, jud. Hunedoara, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța analizează legalitatea și temeinicia actului de sancționare.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie. Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”
Astfel, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 si art. 17 din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să își asume redactarea actului de sancționare prin aplicarea unei semnături. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate.
În acest sens, la data de 16.02.2015, Inalta Curte de Casație și Justiția s-a pronunțat, pe calea unui recurs în interesul legii, în sensul că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Analizând procesul verbal atacat, instanța observă faptul că acesta nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator ci cuprinde doar mențiunea faptului că „a fost generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 și ale HG 1259/2011”.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Totodată, instanța reține că potrivit prevederilor art. 1. din Legea 455/2001 „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice si al înscrisurilor in forma electronica, precum si condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.”, iar prin prisma prevederilor art. 4, pct. 2 din aceeași lege înscrisul in forma electronica reprezintă o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. În aceste sens, în concordanță cu normele de interpretare literală a actelor normative, OG 2/2001 nu prevede modalitatea de a semna electronic un proces verbal, iar Legea 455/2001 nu prevede aplicarea semnăturii electronice asupra unui înscris, în mod special asupra unui proces verbal.
Instanța reține obligativitatea respectării, la modul imperativ, a normelor art. 17 din OG 2/2001, care condiționează semnarea procesului verbal de către agentul constatator și nu semnătură electronică, care se poate aplica doar pe un act în formă electronică, adică actul nu trebuia emis și transmis pe suport de hârtie ci în formă electronică.
Sub acest aspect, instanța reține că actul de sancționare este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Pentru aceste considerente, apreciind că prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție a fost răsturnată, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va admite plângerea contravențională formulată de petentul N. D. în contradictoriu cu intimata CNADNR-CESTRIN, și, în consecință, va anula procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.06.2014 de către intimată.
Cu toate acestea, având în vedere acțiunea în pretenții formulată de petent, instanța va proceda în continuare la analiza temeiniciei procesului verbal. Sub acest aspect, analizând planșele foto depuse la filele 67-70 din dosar instanța reține faptul că acestea sunt de foarte slabă calitate, neputând fi distins cu claritate numărul autoturismului dar la o analiza atentă putându-se constata că este vorba despre numărul de înmatriculare_ iar nu_ cum s-a reținut în procesul verbal. Sub acest aspect, instanța reține faptul că plângerea contravențională introdusă este întemeiată și sub aspectul stării de fapt, contravenția reținută nefiind săvârșită de petent.
În ceea ce privește acțiunea în pretenții formulată, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, instanța reține că aceasta este îndreptată atât împotriva agentului constatator cât și împotriva intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Contrar susținerilor pârâtei CNADNR- CESTRIN instanța reține faptul că petentul are posibilitatea de a formula în același timp cu plângerea contravențională și o solicitare de despăgubire întemeiată pe instituția răspunderii civile delictuale, atâta timp cât această solicitare este făcută cu respectarea prevederilor procesuale și este legal timbrată.
În drept, potrivit art. 1357 alin. 1 C.civ. „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, alineatul 2 menționând faptul că „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Mai mult, art. 1381 alin. 1 stabilește faptul că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, articolul următor statuând faptul că „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”.
În ceea ce privește întinderea reparației, potrivit art. 1385 C.civ. prejudiciul se repară integral iar despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâta T. Steluța, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Astfel, în primul rând, instanța reține faptul că pretențiile îndreptate împotriva pârâtei privesc doar obligarea acsteia la acoperirea prejudiciului material și moral iar nu și admiterea plângerii contravenționale. În continuare, instanța reține faptul că pârâta este angajată în cadrul instituției intimatei, iar în calitatea sa de agent constatator a întocmit procesul verbal în baza verificărilor efectuate.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția invocată de pârâtă.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel răspunderea delictuală în general, presupune existența sau întrunirea cumulativă a următoarelor elemente constitutive sau condiții de admisibilitate: prejudiciul; fapta ilicită; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Prin prejudiciu se înțelege orice rezultat dăunător, prejudiciabil, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ce constituie efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale persoanei, prejudiciul trebuind să fie unul cert, respectiv, existența lui să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluată în prezent.
Prin fapta ilicită se înțelege orice acțiune sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Totodată, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este absolut necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat unei anumite persoane să fie consecința faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Mai mult, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei, să fi fost săvârșită din culpa acestuia, culpa fiind definită în doctrină ca atitudinea psihică a autorului faptei ilicite și păgubitoare față de fapta respectivă și față de urmările acelei fapte.
Verificând în speță, raportat la întreaga probațiune administrată în cauză, întrunirea cumulativă a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, se constată că aceste condiții au fost îndeplinite.
Astfel, fapta ilicită este reprezentată de sancționarea contravențională eronată a petentului-reclamant pentru o faptă pe care acesta nu a săvârșit-o. Totodată, instanța reține că fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție fiind imputabilă autorității emitente.
În ceea ce privește prejudiciul suferit, instanța reține faptul că petentul, sancționat contravențional pentru o faptă de care nu se știa vinovat, a fost nevoit să recurgă la anumite demersuri pentru a-și stabili nevinovăția și pentru a afla adevărul. Astfel, acesta a formulat o notificare adresată societății AUTOWORLD unde se afla autoturismul său la data săvâșirii contravenției și a fost nevoit să formuleze prezenta acțiune, aceste demersuri generând anumite cheltuieli.
În ceea ce privește cazul daunele morale solicitate, instanța reține faptul că dată fiind natura prejudiciului care le generează, nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzată prin invocarea unei imposibilități de stabilire a unei corespondențe exacte între cuantumul acestei despăgubiri și gravitatea prejudiciului pe care ar trebui să-l repare. Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere și evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează și pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instanțelor de judecată. Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să stabilească dacă și în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.
În cauza de față instanța reține faptul că petentul, aflând de existența procesului verbal, a avut temerea legitimă că autoturismul său lăsat pentru reparații la un service, a fost utilizat în mod abuziv de către angajați ai acestei societății. Instanța reține că o astfel de temere este una legitimă tocmai datorită prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură un proces verbal de contravenției. Astfel, acesta a avut o stare de nesiguranță și neîncredere până în momentul în care intimata a confirmat temeinicia plângerii contravenționale.
Mai mult, instanța reține faptul că obligarea unei persoane de a participa la un proces in fața unor instanțe de judecată din motive neimputabile ei este evident, ex re, de natură să creeze o stare de tulburare, de stres sau de temere cu privire situația personală.
În același timp, instanța reține faptul că principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savârsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. Astfel, la repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute în vedere urmatoarele aspecte: este supusa reparării atât paguba efectiva - damnum emergens -, cât si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repară atât prejudiciul previzibil cât si prejudiciul imprevizibil; la stabilirea întinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite; prejudiciul trebuie sa fie reparat în întregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.
În aceste condiții instanța apreciază faptul că petentul a suferit atât un prejudiciu material cât și un prejudiciu moral, acestea decurgând din acțiunea intimatei de emitere a unui proces verbal de sancționare.
Cu toate acestea, instanța apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată în raport cu pârâta T. Steluța.
Astfel, potrivit articolului 76 alin. din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor public:
(1) Orice persoana care se considera vatamata . sau sau . se poate adresa instantei judecatoresti, in conditiile legii, impotriva autoritatii sau institutiei publice care a emis actul sau care a refuzat sa rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.
(2) In cazul in care actiunea se admite si se constata vinovatia functionarului public, persoana respectiva va fi obligata la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau institutia publica.
(3) Raspunderea juridica a functionarului public nu se poate angaja daca acesta a respectat prevederile legale si procedurile administrative aplicabile autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
Analizând acest text în coboborare cu dispozițiile care reglementează răspundere civilă delictuală rezultă că legiuitorul a intenționat crearea unui cadru juridic distinct în ceea ce privește funcționarul public, un cadru juridic menit să răspundă cerințelor specifice acestui domeniu. Astfel, alin. 3 al art. 76 menționează faptul că răspunderea civilă a funcționarului este exclusă în situația în care acesta a respectat prevederile legale si procedurile administrative aplicabile autoritatii sau institutiei publice iar în cauza de față instanța apreciază că sunt întrunite condițiile acestui text. Mai precis, instanța reține faptul că actul a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind indicată sau dovedită nerespectarea unor astfel de dispoziții la redactarea actului contestat. Practic, instanța reține faptul că angajata a realizat doar o eroare materială la momentul redactării procesului verbal.
Pentru aceste motive instanța va respinge acțiunea formulată de petent în contradictoriu cu pârâta T. Steluța ca neîntemeiată.
Cu titlu de daune materiale, instanța va obliga intimata-pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN, la plata sumei de 500 de lei reprezentând onorariu achitat reprezentantului (f. 44) pentru notificarea societății AUTOWORLD SRL cu scopul de a se identifica sursa problemei.
Totodată, instanța constată faptul că a fost realizată și dovada prejudiciului moral, constând în crearea unei stări de tensiune, de stres, de surmenaj și va obliga parata să plăteasca reclamantului si suma de 1500 de lei daune morale, cuantum considerat de instanță ca fiind rezonabil fața de întreaga situația de fapt detaliată mai sus.
În consecință, instanța va obliga intimata-pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN, la plata către petentul reclamant a sumei de 500 de lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 1500 de lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța constată faptul că petentul-reclamanta a făcut dovada faptul că a cheltuit suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat, sumă achitată înainte pentru formularea plângerii, suma de 20 de lei reprezentând taxă de timbru aferentă plângerii contravenționale (f. 24) și suma de 396 lei constând în taxă de timbru aferentă acțiune în petenții.
În ceea ce privește solicitarea intimatei de respingere a cererii petentului de obligare la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 454 C.pr.civ., instanța o apreciază ca neîntemeiată. Astfel, procedura plângerii contravenționale este o procedură specială, petentul neavând posibilitatea de a obține anularea procesului verbal decât prin formularea unei cereri în fața instanței. Instanța reține faptul că prevederile art. 454 C.pr.civ sunt aplicabile doar în situația în care reclamantul ar fi putut obține recunoașterea pretențiilor sale pe o cale extrajudiciară dar în cazul de față singura posibilitate reunoscută petentului era formularea acestei cereri cu plata tuturor cheltuielilor pe care aceasta le presupune. Mai mult, în ceea ce privește cheltuielile cu achitarea taxei de timbru în ceea ce privește acțiunea în pretenții, instanța reține faptul că intimata s-a opus la admiterea acestui capăt de cerere.
În consecință, instanța va obliga intimata pârâtă SA CNADNR – CESTRIN la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 520 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru formularea plângerii contravenționale și la plata sumei de 396 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbu aferentă acțiunii în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei T. Steluță, excepția invocată de această pârâtă.
Admite plângerea contravențională formulată de catre petentul-reclamant N. D., având CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., calea Dorobanților nr. 76, ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-CESTRIN, având CUI_, J_, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/02.06.2014 încheiat la data de 02.06.2014 de către intimat și exonereaza petentul de plata amenzii în sumă de 250 lei.
Admite în parte acțiunea în pretenții formulată de catre petentul-reclamant N. D., în contradictoriu cu pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-CESTRIN.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în pretenții formulată de catre petentul-reclamant N. D., în contradictoriu cu pârâta T. STELUȚA, având CNP_, cu domiciliul procesual ales la CESTRIN având sediul în București, .. 401A, sector 6.
Obligă pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN la plata către petentul reclamant a sumei de 500 de lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 1500 de lei cu titlu de daune morale.
Respinge restul pretențiilor formulate de petentul-reclamant.
Obligă intimata pârâtă SA CNADNR – CESTRIN la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 916 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cauză.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 06.03.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
F. IULIATOTH R.
Red./Tehnored./F.I./5 EX. – 07.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2490/2015.... | Somaţie de plată. Încheierea nr. 3616/2015. Judecătoria... → |
|---|
