Plângere contravenţională. Sentința nr. 3338/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3338/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 3338/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3338/2015
Ședința publică din data de 06.04.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. O. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, și asistat de avocat T. M. M., cu împuternicire avocațială depusă la fila 7 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificându-și din oficiu competența, în baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 coroborat cu art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că, la data de 21.01.2015, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Apoi, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază durata cercetării procesului la 30 de zile.
La interpelarea instanței, reprezentantul petentului arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reprezentantul petentului solicită instanței încuviințarea probei testimoniale cu audierea martorului C. I., prezent la acest termen de judecată, fiind persoana care a fost transportată de către petent în momentul în care i s-a întocmit procesul verbal. Arată că petentul l-a transportat pe martor înainte să fie sancționat, respectiv în momentul în care petentul l-a lăsat pe martor la adresa indicată, s-a întors pentru a ieși pe . și a fost oprit de poliție, fapt care a fost văzut de către martor. De asemenea, arată că în procesul verbal de contravenție se susține că petentul a ieșit mai mult de pe . afla și a circulat pe contrasens, fapt care nu este adevărat întrucât acesta doar s-a asigurat că poate să intre pe . taxiuri pe ambele sensuri ale străzii. Mai mult, arată că martorul se afla în fața blocului, își aștepta soția și a văzut exact momentul în care poliția l-a oprit pe petent și l-a sancționat.
Instanța, în temeiul art. 309 și următoarele C.pr.civ., încuviințează proba testimonială cu audierea martorului C. I., și procedează la administrarea acesteia, depoziția martorului fiind consemnată și atașată la fila 25 din dosar.
Apoi, reprezentantul petentului depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată, arată că nu mai are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale, în principal, constatarea nulității absolute a procesului verbal, iar, în subsidiar, constatarea nulității relative, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în sumă de 500 lei. Cu privire la petitul principal, arată că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001, respectiv procesul verbal nu cuprinde detalierea locului și descrierea amănunțită a faptei, fapt ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal. Cu privire la nulitatea relativă a procesului verbal, arată că starea de fapt descrisă în proces nu corespunde realității, fapt dovedit și prin declarația martorului C. I.. De asemenea, solicită instanței, în cazul în care apreciază că fapta reținută în sarcina petentului constituie contravenție, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și înlăturarea măsurii complementare de reținere a permisului pentru o perioadă de 60 de zile întrucât petentul doar s-a asigurat pentru a evita coliziunea cu alte autoturisme.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 22.12.2014, petentul A. O. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, în principal, costatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.12.2014, iar în subsidiar, anularea aceluiași proces verbal, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 504 lei și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a învederat, în esență, că procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale întrucât din cuprinsul său lipsește mențiunea privind locul săvârșirii contravenției, iar situația de fapt prezentată nu este conformă cu realitatea deoarece nu a rulat cu mașina pe sensul opus de circulație, așa cum s-a reținut în sarcina sa.
În drept, s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În dovedire, s-a depus procesul verbal de contravenție – fila 8.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – fila 2.
Legal citat, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ a depus, prin Serviciul Registratură, întâmpinare – filele 13 - 14, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic încheiat.
În motivare, a susținut că fapta comisă de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face totdeauna dovadă până la proba contrarie.
În drept, a invocat prevederile art. 205 – 206, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul Cupsa I. (fila 25).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 10.12.2014 a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul IPJ Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 8), prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, în aceeași dată, în jurul orelor 17.54, a condus auto marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe .-N., rulând pe sensul opus de circulație, dinspre centru înspre .; pentru aceste motive, petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 540 lei și i s-a suspendat dreptul de a conduce pentru 60 de zile.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost semnat de către petent, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat că „nu sunt”.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Apoi, instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în celelalte cazuri în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (Decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție nr. XXII din data de 19.03.2007).
În cauză, instanța apreciază că, deși s-a invocat de către petent că, în procesul verbal de contravenție nu a fost indicat locul comiterii faptei contravenționale, în cuprinsul procesului verbal atacat agentul constatator a menționat locul săvârșirii faptei, respectiv pe .-N., direcția de mers dinspre centru înspre ., motiv pentru care se impune respingerea solicitării petentului de anulare a procesului verbal pentru acest motiv.
Apoi, sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Prin plângerea formulată, petentul a susținut că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespunde realității.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, instanța reține că, legiuitorul european a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea ca nepedepsite a mai multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată, orientare jurisprudențială dovedită prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
O cauză semnificativă în jurisprudența Curții este Salabiaku împotriva Franței, în care instanța europeană a analizat limitele prezumției de nevinovăție prin raportare la instituirea de către legislațiile naționale a unor prezumții de drept ori prin folosirea de către judecătorii naționali a prezumțiilor simple de fapt. În această cauză, instanța europeană a amintit faptul că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții.
Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penală, să nu depășească cu privire la instituirea prezumțiilor de fapt sau de drept anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare al acuzatului. De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar împotriva Franței).
Prin urmare, Curtea statuează că instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumției de nevinovăție. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase. Or, în ceea ce privește forța probantă atribuită de lege procesului verbal de contravenție, instanța europeană a menționat în mod constant că administrarea probelor este supusă în primul rând regulilor din dreptul intern și că revine cu prioritate jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curții este aceea de a verifica dacă procedura în ansamblul său, care cuprinde și modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil (cauza Ferrantelli și Santangelo împotriva Italiei ori Saidi împotriva Franței).
Instanța constată astfel că aplicarea art. 6 din Convenție în prezenta cauză nu are ca obiect limitarea modalităților de probă prevăzute de legea internă. Exigențele textului menționat au în vedere ca vinovăția să fie în mod legal stabilită și nu reprezintă un obstacol în calea prezumțiilor de fapt sau de drept instituite în materie contravențională, în măsura în care aceste prezumții nu sunt irefragabile și pot fi răsturnate prin proba contrară, iar procedura de judecată respectă dreptul la apărare al contravenientului.
În acest context, Curtea Europeană menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei). Înțeleasă în forma ei restrictivă, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecată, ignorând existența procesului verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca, în materie contravențională, sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal. Or, sarcina instanței de judecată a fost de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 permit o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevăd că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesul-verbal de contravenție. În prezenta cauză, petentul a înțeles să facă dovada contrară celor menționate în procesul verbal de contravenție prin administrarea probei testimoniale.
Prin plângerea formulată s-a arătat că petentul, în timp ce se deplasa pe . de autobuz nr. 3, după ce l-a lăsat pe client la adresa acestuia, a intenționat să efectueze manevra de virare la stânga de pe alee pe .. Al. V. Voevod, iar pentru a se asigura că pe sensul opus de circulație nu rulează niciun autoturism, în stația de taxiuri fiind mai multe taxiuri staționate, care îi obstrucționau vizibilitatea, a ieșit mai mult de pe . afla, moment în care a fost oprit de un echipaj de poliție, dar nu a rulat pe sensul opus de circulație, așa cum s-a reținut în procesul verbal atacat. Aspectele învederate de petent au fost confirmate de martorul Cupsa I. (fila 25). Din declarația acestui martor reiese că la data comiterii faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, acesta din urmă l-a condus cu taxiul la domiciliul său din .-N. (fiind colegi de muncă pe același taxi, unul în tura de seară, celălalt în cea de zi), dar la ieșirea de pe . său dintre . și nr. 21, petentul nu a circulat pe contrasens, ci pentru a face stânga, spre I. Mall, neavând vizibilitate, pe partea dreaptă fiind parcate taxiuri, iar în partea stângă troleibuzul, a trebuit să se asigure, astfel că a ieșit mai în față, cam pe la mijlocul drumului, dar nu a circulat pe sensul opus, așa cum a susținut agentul constatator.
Din procesul verbal de contravenție reiese că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, respectiv pentru faptul că, în aceeași dată, în jurul orelor 17.54, a condus auto marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe .-N., rulând pe sensul opus de circulație, dinspre centru înspre ..
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție circulația pe sensul opus.
Analizând dispozițiile legale menționate, procesul verbal de contravenție și declarația martorului Cupsa I. de la fila 25 din dosar, instanța constată că, în mod nelegal, a fost reținută în sarcina petentului fapta contravențională anterior prezentată, în condițiile în care petentul nu a circulat pe sensul opus de mers, pe .-N..
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța apreciază că petentul a reușit să făcă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat, martorul propus de acesta confirmând susținerile sale din plângere, motiv pentru care, va admite plângerea formulată de petent și va anula procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 10.12.2014.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., intimatul fiind în culpă procesuală, plângerea contravențională a petentului urmând a fi admisă, instanța va admite și cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocațial – chitanța nr. 037 din data de 03.03.2015 (fila 26), cheltuieli care sunt justificate raportat la munca efectiv depusă de avocat în soluționarea cererii, complexitatea și obiectul acesteia din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul A. O. A., cu domiciliul în ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 10.12.2014.
Obligă intimatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea petentului.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 06.04.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./06.05.2015/4 ex.
| ← Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 3287/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3343/2015. Judecătoria... → |
|---|
