Plângere contravenţională. Sentința nr. 363/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 363/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 363/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal -3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 363/2015
Ședința publică de la 16.01.2015
Completul constituit din:
Președinte: A. L.
Grefier: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul T. D. și pe intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședința publică din 09.01.2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședința din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 30 iulie 2014 sub nr._, petentul T. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.06.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate.
În motivare, petentul a arătat în esență că, în data de 28.06.2014, în jurul orei 16.30, a fost oprit pe . (G.) de un echipaj de pretinși jandarmi din mașina cu nr. MAI_, fără însemne distinctive. Deși a răspuns procedurii de identificare a fost etichetat de ofițeri ca obraznic cu anturaj de boschetari, fiind percheziționat în bagaj și portofel și fiind învinuit că obiectele personale din sacoșă sunt luate din gunoi. A susținut că actul constatator este netemeinic.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A anexat la cerere înscrisuri (f. 3-6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 2.
A solicitat încuviințarea probei testimoniale a martorei S. M..
La data de 19 septembrie 2014, a depus la dosarul cauzei înscrisurile în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 12-15).
La data de 22 octombrie 2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 21) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată cu menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
Fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revine petiționarului și nu intimatului.
În probațiune, a depus raportul agentului constatator (f. 22).
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și L. nr. 61/1991.
La data de 14 noiembrie 2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 28) prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului ca nefondate și a reiterat criticile privind temeinicia procesului-verbal contestat.
La data de 27 noiembrie 2014, intimatul a depus la dosarul cauzei dovada comunicării procesului-verbal contestat la domiciliul petentului (f. 33-34).
La data de 05 decembrie 2014, petentul a depus la dosarul cauzei dovada comunicării procesului-verbal contestat (f. 41-42).
La termenul de judecată din data de 12.12.2014, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a încuviințat proba testimonială a martorului asistent M. I. și a martorei propuse de petent S. M..
La termenul de judecată din data de 09.01.2015, instanța a administrat proba testimonială a martorei S. M., depoziția acesteia fiind consemnată în înscrisul de la fila 47 și a constatat imposibilitatea obiectivă a audierii martorului asistent M. I..
La același termen de judecată, petentul a depus înscrisuri (f. 48-50).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.06.2014, petentului T. D. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei pentru aceea că în data de 28.06.2014, ora 16.50, în Cluj-N., ar fi fost depistat pe . imobilului cu nr. 79, . ar fi avut un comportament anormal i s-ar fi solicitat să se legitimeze, inițial refuzând acest lucru după care le-ar fi adresat agenților de poliție expresii jignitoare de genul „nerușinați”, faptă prevăzută de art. 2 pct. 1 din L. nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. (1) lit. b) din L. nr. 61/1991.
Procesul-verbal a fost semnat la rubrica martor asistent de către numitul M. I..
În drept, potrivit art. 2 din L. nr. 61/1991, Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Conform art. 3 alin. (1) din L. nr. 61/1991 Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța constată că petentul nu a invocat vicii de nulitate relativă a procesului verbal.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 2 pct. 1 din L. nr. 61/1991 și art. 3 alin. (1) lit. b) din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (L. nr. 61/1991 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunea contravențională aplicabilă (amenda) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției. Deși a depus la dosarul cauzei bonuri fiscale care să probeze că obiectele presupuse a fi fost găsite în sacoșa percheziționată nu proveneau din resturile menajere publice și a solicitat administrarea probei testimoniale a martorei S. M. care să confirme aspectul că anterior opririi de către agenții de poliție a fost în locuința acesteia și au gătit împreună, instanța constată că probele nu sunt utile și concludente pentru a dovedi contrariul celor descrise în actul constatator, respectiv că a avut un comportament adecvat și civilizat la adresa organelor statului aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Din declarația martorei S. M., instanța reține că aceasta nu a fost prezentă la momentul încheierii procesului-verbal astfel că toate aspectele cunoscute privind starea de fapt i-au fost relatate de însuși petent, prin urmare nu reprezintă împrejurări percepute în mod personal.
În consecință, instanța constată că fapta de a adresa cuvintele „nerușinați” față de agenții de poliție aflați în exercițiul autorității de stat întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. (1) din L. nr. 61/1991.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 200 lei, reprezentând minimul special prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) din L. nr. 61/1991. Față de circumstanțele personale ale petentului, pensionar din cauză de boală, realizând venituri lunare de 391 lei, împrejurarea că nu este o fire conflictuală astfel cum rezultă din declarația martorei audiate și aprecierea instanței că a reacționat exagerat la solicitarea agenților de poliție de a se legitima și a-i fi percheziționate efectele personale, pe fondul tensiunii generate de situație însă prezintă garanții reale de respectare pe viitor a ordinii publice și autorității de stat, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În temeiul art. 453 C. pr. civ., având în vedere soluția ce va fi dată prezentei cauze și aspectul că procesul verbal este legal și temeinic însă din considerente extrinseci stării de fapt instanța va reindividualiza sancțiunea aplicată prin actul constatator, va respinge solicitarea petentului ca intimatul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. D. în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 200 lei cu avertismentul.
Va respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. D., C.N.P._, cu domiciliul în Cluj-N., . nr. 23-25, . în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 28.06.2014 cu avertismentul.
Respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 16 Ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANMELINDA F.
Red. L.A./Dact. L.A./4 ex./28.01.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 690/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 367/2015.... → |
|---|
