Plângere contravenţională. Sentința nr. 4624/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4624/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 4624/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4624/2015
Ședința Publică din 08.05.2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petentul I. D. J. împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 30.06.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal indeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 29.04.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2014 sub nr._ /2015, petentul I. D. J., a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATULUI DE P. AL JUDEȚULUI CLUJ, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 30.06.2014;; restituirea amenzii aplicate si achitate in cuantum de 170 lei, conform chitanței MCJ_/01.07.2014; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, petentul a arătat că starea de fapt reținută nu corespunde adevărului, întrucât la indicațiile agentului de politie, care erau de deplasare a vehiculelor ce virau la stânga, a efectuat manevra de deplasare in partea stânga, neexistand o alta posibilitate si fiind conștient ca nu exista vreun pericol de a se intalni cu un vehicul din sens opus.
Ulterior, același agent de politie ce dirija circulația l-a oprit si i-a întocmit procesul verbal de contravenție, cu toate ca atât petentul, cat si persoana care se afla cu acesta in autoturism a explicat ca practic avea reprezentarea de respectare a indicațiilor sale si nu exista o alta varianta de depășire a tramvaiului staționat.
Petentul a mai arătat că în cuprinsul procesului verbal nu au fost consemnate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, în sensul că era vorba despre o porțiune de drum în lucru și a considerat că poate face manevra de deplasare în stânga ca urmare a indicațiilor sale. Mai mult, sarcina probei revine în cazul de față intimatul, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, art. 6 CEDO, art. 16, 31 Constituție.
În probațiune petentul a depus o . înscrisuri (f.7-9) și a soliciat administrarea probei testimoniale.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.15).
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.10.2014 (f.20-21) intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentului.
A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu audierea martorului L. V. A. (f. 32).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/30.06.2015 petentul I. D. J. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e OUG 195/2002.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că în data de 30.06.2014, la orele 14:50, petentul a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe . manevra de depășire peste linia dreaptă continuă depășind tramvaiul și autoturismele ce se aflau la semaforul electric la interesecția străzilor H. cu Piața M. Viteazul.
Petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica ,,alte mențiuni,, s-a consemnat ”că petentul nu are obiecțiuni”.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește critica petentului în sensul neconsemnării tuturor împrejurărilor care ar putea servi la aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța reține că petentul nu a indicat aceste împrejurări, care să aibă relevanță asupra faptei, respectiv asupra gradului de pericol social al faptei, critica sa privind de altfel realitatea celor consemnate în cuprinsul actului sancționator contestat.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea, iar potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului ”Depășirea interzisă”, respectiv când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Față de fapta reținută în sarcina sa petentul a susținut că a efectuat manevra de depășire a tramvaiului care staționa la semafor, după ce a așteptat aproximativ 20 min, la indicațiile agentului de poliție care dirija circulația în intersecție, având reprezentarea că altă variantă de depășire nu există. În același sens martorul L. V. A. a arătat că, petentul a așteptat circa 10 min. în spatele tramvaiului, după care agentul de poliție l-a condus pe petent pe porțiunea de drum care era închisă printre gardurile montate, ajutându-l să efectueze virajul la stânga.
Dacă petentul a susținut că același agent de poliție, după ce i-a făcut semn să vireze la stânga l-a oprit și l-a amendat, martorul audiat în cauză a arătat că petentul a fost oprit cam la 10 m de intersecție de către o autoutilitară cu un singur agent de poliție, care i-a făcut semn să oprească și i-a întocmit proces verbal de constare a contravenției.
Tot astfel, în timp ce petentul a arătat că nu a fost lăsat să formuleze obiecțiuni și întrucât s-a pierdut cu firea nu a cerut consemnarea martorului în procesul verbal, martorul a precizat că petentul a solicitat consemnarea sa ca martor, fapt care de altfel a și fost menționat în cuprinsul actului sancționator, precum și faptul că petentul a formulat obiecțiuni, arătând atât el, cât și petentul că acesta a efectuat manevra de deplasare la stânga la indicațiile altui agent de circulație, neputând-și explica de ce petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea nu sunt obiecțiuni.
Față de toate aceste neconcordanțe între relatările petentului, respectiv ale martorului asupra împrejurărilor săvârșirii faptei, coroborate cu cele menționate în cuprinsul raportului agentului constatator – în sensul că petentul se afla singur în autoturism, dar și cu împrejurarea că petentul nu a solicitat la acel moment consemnarea acestei persoane ca și martor, instanța apreciază că există dubii întemeiate cu privire la sinceritatea declarației acestui martor, sau cel puțin cu privire la obiectivitatea relatărilor sale, astfel că această probă va fi avută în vedere numai în măsura în care se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Or, în cauză, susținerile martorului, în acord cu poziția petentului nu sunt sprijinite și de alte probe, starea de fapt descrisă de martor, fiind de altfel greu de crezut prin raportare la logica simplă a unui observator obiectiv.
Astfel în susținerea martorului și a petentului aștepta la semafor în spatele tramvaiului care urma să efectueze virajul la dreapta – în cuprinsul actului sancționator menționându-se că petentul a depășit atât tramvaiul, cât și alte autoturisme care așteptau la semafor, aspect care ar justifica împrejurarea că petentul ar fi așteptat la semaforul aflat în funcțiune aproximativ 20 minute fără a reuși să își continue deplasarea, fiind improbabil un sistem de semaforizare care să prevadă un timp de așteptare atât de îndelungat, iar agentul de poliție care dirija circulația – aspect infirmat de înscrisurile depuse în probațiune de către intimat, precum și de raportul agentului constator, din care rezultă că acesta nu a efectuat activitate de dirijare a traficului rutier în respectiva zonă, a venit la petent spunându-i să îl urmeze pe partea în lucru a străzii, blocată de altfel cu garduri de protecție, dirijându-l printre aceste garduri, părăsind astfel intersecția și încălcând presupusul ordin de serviciu, iar după ce au ajuns în Piața M. Viteazul același agent de circulație i-a întocmit proces verbal pentru depășire neregulamentară, rezultând astfel că acest agent de poliție a premeditat întreaga faptă, l-a ales pe petent din coloana de mașini care așteptau la semafor, l-a ajutat să ajungă în intersecție și acolo l-a amendat cu rea voință.
Dincolo de aceste susțineri, cel puțin originale asupra faptelor relatate, un alt element care nu își găsește explicația este dat de împrejurarea că atât tramvaiul, cât și celelalte autoturisme aflate în spatele acestuia pe banda a doua, staționau la semafor de aproximativ 20 min., deși pentru tramvai semaforul indica verde în tot acest interval – iar pentru autoturismele care intenționau să vireze stânga, roșu, nefiind indicat motivul pentru care, tramavaiul care avea verde nu și-a continuat deplasarea, aceasta în condițiile în care singura interdicție în acea intersecție era pentru efectuarea virajului spre dreapta din Piața M. Viteazul spre . rezultă din adresa Primăriei Municipiului Cluj N. depusă la fila 67 din dosar.
Față de toate aceste elemente vădit contradictorii, dublate de împrejurarea că petentul a semnat procesul verbal fără a face nici o mențiune cu privire la cele învederate în cuprinsul plângerii introductive și fără a solicita consemnarea presupusului martor, instanța apreciază că petentul, deși lui îi revenea sarcina de a demonstra o situație de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, nu a făcut această dovadă în mod convingător, pe baza mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, procesul-verbal îndeplinind astfel și condiția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției) și că, față de conținutul juridic al faptelor, și circumstanțele personale ale contravenientului, care nu se află la prima abatere de la regimul circulației rutiere (conform istoricului contravențional de la fila 21), ceea ce denotă faptul că acesta nu constientizează pericolul pe care îl crează pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la traficul rutier, dar și față de atitudinea petentului în fața instanței și față de fapta săvâșită, petentul încercând prin orice mijloace să obțină anularea în instanță a actului sancționator contestat, sancțiunea contravențională a amenzii, stabilite la minimul legal de 340 lei, a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea acesteia sau înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e OUG 195/2002 care prevăd că în cazul nerespectării regulilor privind depășirea, se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a regulilor privind depășirea, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
Pentru motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul I. D. J., CNP:_, cu domiciliul procesual ales la F. & Asociații, în Cluj N., .. 44, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, CUI:_, cu sediul în Cluj N., ., județul Cluj, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/30.06.2014.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/30.06.2014 ca fiind legal și temeinic.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/25.08.2015
Red.I.G.D.
Tehnored. I.G.D
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4550/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4620/2015. Judecătoria... → |
|---|
