Plângere contravenţională. Sentința nr. 6818/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6818/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 2362/195/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6818/2015
Ședința publică din 3 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale înaintate de petentul M. N. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților și a martorei D. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Raportat la lipsa martorului care a fost citat cu mandat de aducere pentru prezentul termen, în temeiul art. 313 alin. 3 C. pr. civ., instanța va trece mai departe la judecarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, în temeiul art. 244 alin. 1 C. pr. civ., instanța constată încheiată etapa cercetării procesului, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară închisă etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.11.2014, sub nr._, petentul M. N. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.11.2014.
În fapt, petentul a arătat că în data de 02.11.2014, a condus autoturismul în zona menționată în procesul-verbal însă nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului. A mai susținut petentul că în momentul respectiv au trecut mai multe mașini, circulând în coloană.
În drept, petentul nu a indicat temeiurile de drept pe care se bazează cerere.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martora D. M..
La cererea de chemare în judecată a fost anexat procesul-verbal contestat. (fila 5)
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 4)
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională fiind înregistrată la mai puțin de 15 zile de la data dresării actului de sancționare contravențională..
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.12.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.
Împreună cu întâmpinarea a fost depus și un CD cu înregistrarea de la momentul constatării contravenției. (fila 19)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul de judecată din data de 26.03.2015, Judecătoria B. a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale. Prin Sentința civilă nr. 192/26.03.2015 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.05.2015.
La termenul de judecată din data de 05.06.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar iar pentru petent a încuviințată și proba testimonială cu martora D. M.. În ședința publică din data de 03.07.2015, instanța a trecut mai departe la judecata cauzei raportat la absența martorei ulterior emiterii unui mandat de aducere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.11.2014 (fila 5), petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că, la data de 02.11.2014, petentul a condus auto VW cu nr._ în Piața L. B., pe direcția .. N. și la intersecția cu . a respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric.
Conform art. 100 alin. 3 lit. d OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile „nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că petentul nu a invocat nici o cauză de nulitate a procesului-verbal, susținând doar că nu a săvârșit fapta care îi este imputată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), fapta imputată petentului cu titlu de contravenție se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentului i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă ce a fost încuviințată și administrată.
Singurul înscris depus de către petent în susținerea argumentelor sale este procesul-verbal contestat. Simpla afirmație a petentului potrivit căreia semaforul nu indica culoarea roșie, nesusținută de nici un alt mijloc de probă, nu este în măsură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
În plus, mențiunile inserate de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal se coroborează cu înregistrarea conținută de cd-ul depus la dosar. Agentul de poliție a precizat că petentul se afla la volanul unui autoturism marca VW IV varianta verde închis. Înregistrarea video surprinde momentul în care un autoturism ce corespunde descrierii realizate de către agentul constatator se angajează în traversarea intersecției după ce autoturismele care veneau din direcția . începuse deplasarea. De asemenea, ora evidențiată în înregistrare corespunde cu ora menționată în actul de sancționare contravențională.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravenției cu propriile simțuri iar petentul nu a făcut proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă stabilit de art. 100 alin. 3 lit. d raportat la art. 98 alin. (4) lit. b din O. U. G. nr. 195/2002, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Mai mult, instanța are în vedere și potențialele consecințe grave pe care le poate genera în trafic nerespectarea culorii roșii a semaforului.
În fine, cum petentul nu a probat existența unor circumstanțe faptice sau personale care să indice un pericol social mai scăzut al faptei, instanța apreciază că ansamblul circumstanțelor sale personale nu este de natură a contura posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța apreciind că pentru corectarea conduitei contravenționale a petentului este necesară menținerea sancțiunii amenzii și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul M. N. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 02.11.2014 întocmit de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. N. V., CNP_, cu domiciliul în com. Crișcior, ., nr. 56, jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 03.11.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 03.07.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/08.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7381/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7125/2015.... → |
|---|
