Plângere contravenţională. Sentința nr. 7591/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7591/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 7591/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7591/2015
Ședința publică de la 23.07.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul I. C. D. și pe intimatul M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 17.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 23.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 14.11.2014 sub nr._, petentul I. C. D., CNP_, cu dom. în Bacǎu, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția generalǎ Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., CUI_, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 03.09.2014.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că nu a avut posibilitatea de a intra în posesia corespondenței ce i-a fost transmisă, aflându-se într-o altă localitate, menționând, totodată, că a înstrăinat autoturismul înmatriculat sub nr._ unei alte persoane.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În susținerea plângerii sale, petentul a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 3 - 5 ).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă la dosarul cauzei chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 2 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 19.01.2015 întâmpinare ( f. 12 - 16 ), prin care a a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a învederat, în esență, că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 alin. (2) din H. C. L. nr. 61/2014, întrucât nu ar fi comunicat, în termenul solicitat, datele de identificare ale persoanei care a condus vehiculul înmatriculat sub nr._, conform adresei nr._ din 18.06.2014, deși aceasta a fost comunicată prin poștă, cu aviz de primire, la domiciliul petentului, care nu și-a ridicat corespondența, deși a fost înștiințat în acest sens, astfel că plicul a fost returnat expeditorului. În același context, s-a subliniat că nota de constatare a fost întocmită și lăsată pe parbrizul autovehiculului, în urma neprezentării la invitație proprietarul fiind identificat în baza electronică de date. Pe de altă parte, s-a reliefat că pretinsul contract de vânzare la care face referire petentul nu este opozabil terților, în circumstanțele în care nu au fost efectuate formalitățile necesare pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, iar raportat la împrejurarea că petentul s-ar fi aflat în altă localitate, s-a subliniat că mențiunile din cuprinsul cărții de identitate fac dovada domiciliului, potrivit art. 91 din C. Civ., agentul instrumentator neavând posibilitatea de a cunoaște locuința faptică a contravenientului. În fine, s-a considerat că actul încheiat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei revine petentului, conform art. 249 din C. proc. civ.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 17 - 29 ).
Petentul a depus, la 04.02.2015, răspuns la întâmpinare ( f. 34 - 37 ), prin care a relevat că nu a recepționat adresa invocată de către intimat, nefiind făcută dovada trimiterii, cu aviz de primire, iar referitor la radierea din circulație a vehiculului, s-a menționat că aceasta poate fi realizată, la solicitarea proprietarului, numai în anumite cazuri, care nu erau întrunite în situația de față, doar cumpărătorul având obligația de a transcrie autoturismul pe numele său. Pe de altă parte, s-a evidențiat că procesul verbal contestat nu a fost comunicat prin afișare la domiciliu, în termen de 30 de zile, respectiv că în nota de constatare figurează o altă faptă decât cea imputată, iar raportat la staționarea pe trotuar, numai persoana care a condus vehiculul se poate face vinovată de săvârșirea sa.
În probațiune, a fost anexat un înscris ( f. 38 ).
Intimatul a formulat, la 11.05.2015, note de ședință ( f. 50 - 55 ), prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, reiterând, în esență, apărările invocate în cuprinsul întâmpinării și menționând, totodată, că procedura de comunicare a procesului verbal a fost realizată conform art. 27 din O. G. nr. 2/2001, iar referitor la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească actul de constatare, s-a apreciat că numai cele stabilite de art. 17 din O. G. nr. 2/2001 sunt instituite sub sancțiunea unei nulități exprese.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 03.09.2014 ( f. 3 și 19 ), petentul a fost sancționat contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 alin. (2) din Hotărârea Consiliului Local nr. 61/2014, reținându-se în sarcina acestuia împrejurarea că nu au fost comunicate în termenul solicitat datele de identitate ale persoanei căreia i s-a încredințat autovehiculul având numărul de înmatriculare_, spre a fi condus, în data de 27.03.2014, ora 12.26, pe . nr. 5, în localitatea C. N., conform adresei nr._ din data de 18.06.2014.
Potrivit art. 26 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, în forma în vigoare la data încheierii procesului verbal, anume 03.09.2014 ( f. 3 și 19 ), În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii, iar conform art. 27 din același act normativ, Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, așadar, pentru ipoteza în care contravenientul nu a fost de față la întocmirea actului de constatare și sancționare contravențională, legiuitorul a stabilit, în mod imperativ, necesitatea comunicării procesului verbal, într-un termen de cel mult o lună de la data încheierii sale, stabilind totodată modalitatea concretă în care urmează a se realiza operațiunea de comunicare. Astfel, din perspectiva menționată, este de reținut că prin art. 27 din O. G. nr. 2/2001 au fost reglementate două moduri de comunicare a procesului verbal, anume prin poștă, cu aviz de primire, respectiv prin afișare, la domiciliul ori sediul contravenientului, în acest din urmă caz fiind necesar ca realizarea operațiunii să fie consemnată într-un proces verbal separat, care să fie semnat de cel puțin un martor, care atestă efectuarea procedurii de comunicare prin afișare, în această materie urmând a fi avută în vedere și Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, ce stabilește modalitatea în care trebuie să fie interpretate și aplicate dispozițiile art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), 25 alin. (2) și 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, accentul fiind pus pe necesitatea realizării unei comunicări efective a actului de constatare, așa încât persoana sancționată să ia în mod real cunoștință despre împrejurarea dresării procesului verbal.
În ce privește cauza de față, instanța observă că, pentru soluționarea fondului plângerii, se impune, în prealabil, a se examina măsura în care comunicarea procesului verbal contestat s-a realizat de către intimat în condițiile art. 26 alin. (3) și 27 din O. G. nr. 2/2001, anterior redate. Din această perspectivă, trebuie evidențiat că actul de constatare a fost încheiat la data de 03.09.2014 ( f. 3 și 19 ), însă, față de proba cu înscrisuri administrată, se impune concluzia în sensul că acesta nu a fost comunicat petentului în condițiile art. 27 din O. G. nr. 2/2001. Astfel, este de reținut că, așa cum rezultă din înscrisurile atașate întâmpinării ( f. 20 ), s-a încercat transmiterea procesului verbal la domiciliul petentului, prin poștă, cu aviz de primire, însă această modalitate de comunicare nu a putut fi realizată, din confirmarea depusă de către intimat la dosar reieșind că, de fapt, corespondența nu a fost predată destinatarului, motivul fiind acela că adresa indicată era greșită ( f. 20 ). În asemenea circumstanțe, instanța apreciază că, de îndată ce a luat cunoștință despre împrejurările pentru care actul de constatare nu a putut fi comunicat pe cale poștală, intimatul avea obligația de a adopta măsurile necesare pentru identificarea și remedierea deficiențelor, trecând, în măsura în care se constata o eroare, la retransmiterea sa, prin poștă, la domiciliul corect al persoanei sancționate. Pe de altă parte, instanța constată că, deși ulterior s-a optat pentru modalitatea subsidiară de comunicare, totuși, din cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 30.09.2014 ( f. 22 ), nu reiese că formalitatea în discuție a fost realizată în condițiile art. 27 din O. G. nr. 2/2001. Astfel, din reglementarea textului menționat reiese, indeniabil, că modalitatea subsecventă de comunicare constă în afișarea actului de constatare și sancționare contravențională, or din înscrisul atașat întâmpinării rezultă că, în realitate, nefiind găsită nicio persoană la domiciliul petentului, actul a fost depus în cutia poștală ( f. 22 ), or, în mod cert, aceasta nu echivalează cu îndeplinirea procedurii de comunicare a procesului verbal, prin afișare, în sensul art. 27 din O. G. nr. 2/2001.
În consecință, față de precizările anterioare, se impune concluzia în sensul că actul de constatare și sancționare contravențională nu a fost comunicat petentului în condițiile art. 27 din O. G. nr. 2/2001, fiind depus în cutia poștală, iar nu afișat la domiciliul său ( f. 22 ), după ce, în prealabil, comunicarea prin poștă nu a putut fi realizată întrucât corespondența a fost returnată cu mențiunea adresă greșită ( f. 20 ).
Astfel cum dispune art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, în forma în vigoare la data încheierii procesului verbal, anume 03.09.2014 ( f. 3 și 19 ), Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, în această situație intervenind, practic, caducitatea procesului verbal, ca urmare a necomunicării sale în termen, având drept consecință imposibilitatea executării ulterioare a sancțiunii contravenționale, împrejurarea în discuție putând fi constatată chiar și de către instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după cum reiese din art. 14 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001.
Raportat la prezenta cauză, după cum s-a relevat deja în cele ce preced, instanța a apreciat că nu s-a realizat, de către intimat, o comunicare a procesului verbal contestat în condițiile art. 27 din O. G. nr. 2/2001, pentru argumentele expuse pe larg anterior. Așadar, cum amenda a fost aplicată la 03.09.2014, când a fost dresat procesul verbal ( f. 3 și 19 ), trebuie constatat că, operațiunea de comunicare nefiind realizată în termenul de 30 de zile, a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii în cuantum de 300 lei, potrivit art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, așa încât plângerea formulată va fi admisă în parte.
În acest context, instanța observă că, potrivit art. 14 alin. (2) din O. G. nr. 2/2001, Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, așadar, în ipoteza în care a intervenit împrejurarea reglementată de legiuitor în cuprinsul art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, organul jurisdicțional este abilitat a constata prescripția executării sancțiunii, independent de alte aspecte privind legalitatea și temeinicia actului de constatare și sancționare contravențională, această concluzie decurgând din modalitatea în care legiuitorul a reglementat, topografic, materia, dispozițiile art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, ce se referă la examinarea caracterului legal și temeinic al procesului verbal, ca urmare a formulării plângerii contravenționale, fiind situate, evident, după cele privitoare la prescripția executării sancțiunii. Prin urmare, instanța apreciază că, fiind în discuție o chestiune extrinsecă și ulterioară dresării procesului verbal, ce nu implică verificarea legalității și temeiniciei sale, prescripția reglementată de art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 se impune a fi constatată cu prioritate, așa încât, față de această observație, cum în cauză s-a concluzionat deja că, raportat la amenda aplicată petentului, a intervenit prescripția executării sancțiunii, nu vor mai fi examinate criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse procesului verbal.
În consecință, luând în seamă ansamblul considerațiilor anterioare, în baza art. 34 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată va fi admisă în parte, în cauză fiind prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal contestat.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, sens în care, având în vedere împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal anterior redat, instanța urmează a lua act că petentul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulatǎ de cǎtre petentul I. C. D., CNP_, cu dom. în Bacǎu, ., ., jud. Bacǎu, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția generalǎ Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., CUI_.
Constatǎ ca fiind prescrisǎ executarea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 300 lei, aplicatǎ petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 03.09.2014 de cǎtre intimat.
Ia act cǎ petentul nu a solicitat cheltuieli de judecatǎ.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria C. N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 23.07.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
aflat în concediu de odihnǎ, aflat în concediu de odihnǎ,
semneazǎ vicepreședintele instanței, semneazǎ grefierul șef al Secției civile,
Red. / Tehn. MI
03.08.2015 - 4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 7584/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6892/2015.... → |
|---|
