Plângere contravenţională. Sentința nr. 81/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 81/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 81/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 81/2015
Ședința publică de la 09.01.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul F. T. S. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 05.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 09.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 mai 2014, petentul F. T. S., a solicitat instanței, în contradictoriu cu IPJ CLUJ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimat la data de 11.05.2014.
În motivarea plângerii, petentul invocă ca motiv de netemeinicie faptul că culoarea semaforului era galbena si nu rosie asa cum a notat agentul constatator în cuprinsul procesului verbal.
Arată, de asemenea, că nu a fost notată în cuprinsul procesului verbal perioada pentru care îi este suspendat dreptul de a conduce. Petentul sustine că procesul verbal este lovit de nulitate dat fiind că descrierea faptei nu este una corespunzătoare.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001, O.U.G. 195/2002 ȘI Regulamentul de aplicare OUG 195/2002, Convenția europeană a drepturilor omului.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, înregistrarea efectuată de camerele de supravegere si proba testimonială cu martorul F. C.
La data de 18 iunie 2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii formulate susținând că procesul verbal încheiat este legal și temeinic.
În probațiune, a depus copia procesului verbal și istoricul contravențional al petentului.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001, O.U.G. 195/2002.
Analizând plângerea contravențională, întâmpinarea formulată precum și întreg materialul probator administrat instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ._ din 11.05.2015, petentul a fost sancționat în temeiul art.100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002 R pentru trecerea pe culoarea roșie a semaforului situat la intersectia străzii Parang cu . pentru faptul că a refuzat să prezinte actele solicitate de către agent, fiindu-i aplicate doua amenzi, în cuatum total de 850 lei.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacră în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționată ale actului de constatare și sancționare contravențională, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Din această perspectivă, deși petentul a susținut că în procesul verbal s-a realizat doar o descriere generală a faptei săvârșite, totuși această apreciere nu este justificată, față de mențiunile agentului constatator, astfel cum au fost consemnate în procesul verbal atacat. În ce privește contravenția reținută în sarcina petentului, s-a indicat în mod neechivoc împrejurarea că acesta din urmă a condus autoturismul VOLVO la intersectia străzii Parang cu Bucium, unde nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric, or în asemenea condiții nu s-ar putea considera că am fi în prezența unei descrieri necorespunzătoare a faptei imputate. Astfel, instanța observă că s-au relevat în cuprinsul procesului verbal elemente concrete suficiente care să poată individualiza contravenția săvârșită și, totodată, s-a indicat de către agentul constatator textul de lege ce o sancționează, configurându-se așadar în mod adecvat cadrul în care se desfășoară controlul jurisdicțional ulterior. Pe de altă parte, trebuie relevat că actul de constatare face referire la data, ora și locul în care fapta a fost comisă, fiind așadar respectate prevederile art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că față de proba cu înscrisuri administrată în cauză, nu există motive rezonabile care să susțină ipoteza că situația de fapt, astfel cum a fost consemnată în procesul verbal atacat, ar fi diferită de cea reală. Sustinerea acestuia potrivit căreia culoarea semaforului era galbenă nu a fost dovedită în niciun fel de către petent.
Relativ la susținerile petentului cu privire la împrejurarea că fapta contravențională reținută în procesul verbal contestat este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), instanța observă că în această problemă este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală.
Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea că amenda aplicată, însoțită de sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă determinată de 30 de zile, prezintă un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat că toate garanțiile stabilite de art. 6 din CEDO trebuie să primească aplicare și în cauza de față, câtă vreme instanța este chemată a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotărî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ).
Cu toate acestea, chiar față de cele anterior relevate, nu s-ar putea considera că susținerile petentului, legate de imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, corelativ cu aprecierile făcute referitor la încălcarea garanțiilor decurgând din dreptul la apărare și respectarea prezumției de nevinovăție, ar fi întemeiate. Astfel, Curtea de la Strasbourg a evidențiat că în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovăție, nu poate fi considerată că ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza căruia s-ar consacra o prezumție relativă de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtă vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altă parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar față de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea că actul de constatare servește drept mijloc de probă în prezenta cauză, aceasta nu presupune că, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apărare al petentului ori că acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivă de a face dovada unei stări de fapt diferită față de cea reținută în procesul verbal contestat. Astfel, nu poate fi imputată intimatului împrejurarea că, odată constatată fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională, sau că nu există și înregistrări foto – video care să confirme cele consemnate, câtă vreme aceasta ar însemna ca, de fiecare dată când fapta este percepută nemijlocit de către agentul constatator, acesta din urmă să nu poată trece la încheierea procesului verbal dacă nu ar exista și alte probe care să confirme cele nemijlocit observate.
În acest sens, reținem că potrivit art. 109 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către polițiștii de frontieră, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, așadar legiuitorul nu stabilește ca o condiție pentru constatarea faptei necesitatea surprinderii sale prin mijloace tehnice.
În fine, trebuie relevat că în fața instanței, petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalității de arme, nemijlocirii și contradictorialității, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, instanta admitand audierea martorului F. C., dar aceasta proba nu a putut fi administrată, martorul nefiind găsit la adresa indicată de reclamant.
Instanta constată că petentul nu aduce nicio critică celei de-a doua contraventii retinute în sarcina acestuia.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă mai întâi că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de nerespectare a culorii roșii a semaforului electric, trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată precum si amenda aplicata pentru cea de-a doua fapta contraventionala.
În ceea ce priveste sanctiunea complementara, din lecturarea procesului verbal, constatăm că singura măsură luată este reținerea permisului, realizata cel mai probabil datorită sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce care este prevăzută în textul de incriminare, sancțiune complementară care nu apare expres în procesul verbal.
Față de această situație, respectiv față de lipsa vreunei mențiuni cu privire la aplicarea sancțiunii complementare, cu explicația că sancțiunea este prevăzută de textul legal prin urmare se aplică „de drept”, instanța nu găsește suportul legal al unei astfel de practici. Aplicând prin analogie, instituția pedepsei complementare din dreptul penal constatăm că și în acele situații în care textul de incriminare impune aplicarea obligatorie a unei pedepse complementare determinate, cel care o aplică efectiv este judecătorul prin hotărârea de condamnare, neexistând vreo situație în care condamnatului să i se aplice de drept o pedeapsă fără ca aceasta să aibă drept temei, hotărârea de condamnare. Nu există niciun motiv pentru care în sfera dreptului contravențional lucrurile să stea altfel, singurul aspect de diferență rezidă în faptul că cel care constată și aplică sancțiunea este agentul constatator și nu judecătorul. Din analizarea art.21 alin.1 din OG nr.2/2001 „In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea. (2)Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul-verbal.” reiese faptul că agentul constatator are obligația să individualizeze si să aplice și sancțiunea, în lipsa unui text special din cuprinsul OUG nr.195/2002 R.
Din textul art.5 din OG nr.2/2001 aflăm că „Sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.(2)Sanctiunile contraventionale principale sunt:a)avertismentul;b)amenda contraventionala;c)prestarea unei activitati in folosul comunitatii.(3)Sanctiunile contraventionale complementare sunt:....(4)Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.”
Potrivit art.109 din OUG nr.195/2002 „(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către polițiștii de frontieră.” În aceste condiții, instanța reține obligația agentului constatator de a indica toate sancțiunile aplicabile în cuprinsul procesului verbal și nu doar o parte dintre acestea, așa cum s-a întâmplat în speță.
În același sens este și textul articolului nr. 180 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 „In cazul in care constata incalcari ale normelor rutiere, agentul constatator incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut in anexa nr.1A, care va cuprinde in mod obligatoriu: data, ora si locul unde este incheiat; gradul profesional, numele si prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau resedinta contravenientului, numarul si . de identitate sau, in cazul cetatenilor straini, al persoanelor fara cetatenie sau al cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate, . numarul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberarii acestuia si statul emitent; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; numarul punctelor-amenda aplicate si valoarea acestora, posibilitatea achitarii, de catre persoana fizica, in termen de cel mult 2 zile lucratoare a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, sanctiunea contraventionala complementara aplicata si/sau masura tehnico-administrativa dispusa; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a caii de atac, semnatura agentului constatator si unitatea de politie la care se depune plangere.”
Și textul art. 210 din Regulamentul privind aplicarea OUG 195/2002 face referire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce prin procesul verbal, arătând momentul de la care începe să fie efectivă această măsură, în funcție de eliberarea unei dovezi cu sau fără drept de a conduce.
Date fiind considerentele expuse mai sus, instanța constată că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu a fost aplicată în mod legal nefiind înscrisă în cuprinsul procesului verbal, prin urmare nu îi este opozabilă petentului.
Concluzionând, instanța va admite în parte plângerea formulată cu consecința constatării ca inopozabilă a sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, restul mențiunilor din cuprinsul procesului verbal fiind menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petentul F. T. S. cu domiciliul în Cluj N. ., . jud. Cluj, în contradictoriu cu I. de P. Judetean cu sediul in Cluj N., . și
Constată inopozabilă aplicarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile aferentă contravenției constatate prin procesul verbal . nr._.
Menține restul dispozițiilor cuprinse în procesul verbal contestat.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la data comunicarii hotararii. Cererea privind calea de atac se va depune la Judecatoria Cluj N..
Pusă la dispozia părților prin intermediul grefei instanței, azi 09.01.2015
Judecător, Grefier,
R. D. A. M. M.
Red/Teh/RD 2 ex. 09.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 78/2015. Judecătoria... | Succesiune. Încheierea nr. 2458/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
