Plângere contravenţională. Sentința nr. 878/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 878/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 878/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA C. - N.
C.-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 878/2015
Ședința publică din data de 05.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul S. O.-C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Se constată că la data de 12.01.2015, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, din partea petentului cerere de judecare în lipsă.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 02.04.2013, petentul S. O.-C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.09.2014 întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA și exonerarea de plata amenzii stabilite și restituirea taxei de ridicare a autovehiculului.
În fapt, petentul a arătat că a parcat autovehiculul în fața porții care făcea legătura cu un teren viran, fiind de asemenea parcate și alte autoturisme în locul respectiv. A mai arătat că din cauza lucrărilor ce se efectuat pe . fost nevoit să parcheze mașina în acel loc.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
Plângerea a fost legal timbrată.
În probațiune s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 4-11).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare (f. 16-19) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt, până la proba contrară, sarcina probei conform 249 N.C.P.C. revenindu-i petiționarului și nu intimatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 N.C.P.C.
În probațiune s-a atașat în copie un set de înscrisuri (f. 20-31).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.09.2014, întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, și ridicarea autoturismului, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b, pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât în data de 26.09.2014, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca VW, nr. de înmatriculare_, PE .. 1, blocând accesul auto în și dinspre incinta proprietății private.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, față de data înregistrării pe rolul Judecătoriei C.-N..
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 108 alin. (1) lit. b, pct. 7, privind circulația pe drumurile publice („(1) Savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza: b) 3 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: 7. stationarea neregulamentara;”) sancționată de art. art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 („Amenda contraventionala prevazuta la alin. (1) - amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni - se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).”).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul, nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, deși se invocă lucrări de reabilitare ce se desfășurau pe . aspect nu poate fi reținut ca exonerator de răspundere, în sensul art. 11 din O.U.G. nr. 2/2001, pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Mai mult, nesemnalizarea proprietății nu conduce la concluzia că petentul era îndreptățit să blocheze accesul în și dinspre incinta unei proprietăți private, fie el și un teren viran, conform susținerilor petentului.
Din planșele foto depuse de intimat și petent la dosarul cauzei (f. 4, 29), rezultă în mod evident că petentul a blocat accesul în și dinspre o proprietate privată.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 N.C.P.C., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 corob. cu art. 258 N.C.P.C., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 249 N.C.P.C. doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. (5) coroborat cu art. 21 alin. (3) O.G. 2/2001 sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța va avea în vedere că petentul prin plângerea formulată, a recunoscut că a staționat autoturismul în fața unei porți de acces spre un teren viran.
De asemenea, înscrisurile și planșele foto depuse la dosarul cauzei, rezultă că la momentul săvârșirii faptei, pe ., se desfășurau lucrări de reabilitare, ceea ce a condus la reducerea semnificativă a locurilor de parcare, aspect necontestat de intimat.
Având în vedere cuantumul amenzii aplicate petentului, pericolul social concret redus al faptei săvârșite, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea sancțiunii avertismentului.
Totodată, instanța are în vedere și dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.G. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În raport de aceste considerente și apreciind că sancțiunea avertismentului corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite, instanța în baza art. 1 art. 7, art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001 va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.09.2014 cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.09.2014 formulată de petentul S. O.-C., cu domiciliul în C.-N., ., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal . nr._/30.09.2014 întocmit de către intimat cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./05.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5837/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 876/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
