Somaţie de plată. Sentința nr. 1602/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1602/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 26370/300/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1602/2015
Ședința publică din 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de creditoarea S.C. I. I. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. R. 16 F. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța rețină că reclamanta a formulat la termenul anterior cerere precizatoare, prin care solicită obligarea debitoarei la plata dobânzii legale aferente debitului principal solicitat. Astfel cum reiese din înscrisul depus la data de 10 februarie 2015, debitoarea nu și-a exprimat acordul expres, în sensul modificării acțiunii, astfel cum a fost formulată de către creditoare și astfel cum impune textul art. 204 alin. 3 C. pr. civ.
În consecință, instanța o constată pe creditoare decăzută din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, potrivit art. 204 alin. 1 coroborat cu art. 204 alin. 3 C. pr. Civ și respinge cererea modificatoare ca fiind tardiv formulată.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, în temeiul art. 244 C. pr. civ., instanța declară închisă etapa cercetării judecătorești, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, instanța declară încheiată etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 14.10.2014 sub nr._, creditoarea S.C. I. I. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. R. 16 F. S.R.L., obligarea debitoarei la plata sumei de 20.755 lei reprezentând contravaloare facturi precum și la plata penalităților contractuale în cuantum de 0.5% aferente acestei sume. Creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că părțile au încheiat un contract de prestări servicii. Ca urmare a executării propriilor obligații, creditoarea a emis o . facturi în valoare de 20.755 lei. Debitoarea și-a asumat obligația de a achita facturile fiscale emise de creditoare în termenul precizat pe fiecare factură în parte.
A mai susținut creditoarea că între părți a fost încheiată, la data de 18.02.2014, o convenție de eșalonare a plății prin care debitoarea a recunoscut că are un sold în cuantum de 20.755 lei. În ciuda faptului că prin convenția de eșalonare a plății, debitoarea s-a obligat să plătească debitul în două tranșe, aceasta nu și-a respectat angajamentul.
Creditoarea a mai precizat că creanța îndeplinește condițiile caracterului cert, lichid și exigibil. Cu privire la penalități, s-a arătat că părțile, prin acordul lor de voință, au stabilit obligația de plată a acestora.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013-1024 C.pr.civ, art. 194-204 C.pr.civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 OUG nr.80/2013, așa cum reiese din înscrisul depus la fila 25.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: fișă client (fila 7), somații de plată (filele 8, 12), convenție de eșalonare plată (fila 11) și extrase de cont. (filele 9, 14).
Prin cererea precizatoare formulată la data de 04.11.2014, creditoarea a arătat că cuantumul total al penalităților solicitate este de 24.838,04 lei, fiind calculate greșit în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: extras ONRC debitoare (fila 27), calcul penalități (fila 26) și facturi (filele 28-40).
Prin întâmpinarea formulată la data de 25.11.2014, debitoarea a invocat excepția nelegalei timbrări a cererii și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București. S-a arătat că se impune admiterea excepției netimbrării acțiunii, cu consecința anulării cererii de chemare în judecată deoarece creditoarea nu a făcut proba achitării taxei de timbru.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale, debitoarea a susținut că prin coroborarea prevederilor art. 1015 C.pr.civ. cu art. 107-113 C.pr.civ., se ajunge la concluzia că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze fondul cererii având ca obiect ordonanță de plată este instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul. În consecință, instanța competentă este Judecătoria Cluj-N..
Referitor la debitul principal, debitoarea a arătat că recunoaște că datorează creditoarei suma de 20.755 lei cu titlu de contravaloare facturi. În ceea ce privește valoarea penalităților de întârziere, debitoarea a menționat că între părți nu a fost încheiat nici un contract de prestări servicii, raporturile comerciale derulându-se pe bază de comenzi pe email, comenzi care au instituit doar cadrul general de derulare al relațiilor contractuale. Convenția de stabilire a penalităților de întârziere nu a fost însușită fără echivoc de debitorul obligației executate cu întârziere astfel încât suma pretinsă cu titlu de penalități nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
La termenul din ședința publică din data de 03.12.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale. Prin Sentința civilă nr._/03.12.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Prin cererea formulată la data de 09.12.2014, creditoarea a învederat instanței că înțelege să renunțe la petitul referitor la penalități de întârziere. La data de 22.12.2014, creditoarea a formulat o cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata debitului precum și la plata dobânzii legale. S-a arătat că facturile au fost trimise către debitoare prin poștă iar din faptul că nu au fost restituite rezultă că au fost acceptate la plată.
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.01.2015. Creditoarea a formulat la data de 21.01.2014 cerere precizatoare prin care a arătat că renunță la plata penalităților însă solicită acordarea dobânzii legale. La termenul din ședința publică din data de 30.01.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția nelegalei timbrări.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 10.02.2015, debitoarea a solicitat respingerea petitului privind penalitățile contractuale de întârziere, acestea nefiind asumate de către reprezentanții săi legali. În ceea ce privește dobânda legală, debitoarea a solicitat respingerea acestui petit, nefiind menționat cuantumul dobânzii solicitat, modul de calcul și nici perioada pentru care se solicită. De asemenea, s-a menționat că onorariul de avocat în cuantum de 1.000 lei este nejustificat de mare față de natura și circumstanțele cauzei supuse judecății și munca depusă de avocat.
La termenul din data de 13.02.2015, instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. La același termen, cererea modificatoare formulată de către creditoare prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata dobânzii legale a fost respinsă ca tardiv formulată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În perioada 05.11._13, între părți s-au desfășurat relații contractuale desfășurate în forma simplificată a comenzii urmate de executare. Creditoarea a prestat servicii de traducere iar debitoarea și-a asumat obligația de a achita contravaloarea acestor servicii.
Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale, în perioada 05.11._13, creditoarea a emis următoarele facturi: factura . nr. 856/05.11.2012 pentru suma de 1.875 lei, factura . nr. 857/05.11.2012 pentru suma de 1.950 lei, factura . r. 862/08.11.2012 pentru suma de 4.475 lei, factura . nr. 874/22.11.2012 pentru suma de 6.300 lei, factura . nr. 882/10.12.2012 pentru suma de 1.100 lei, factura . nr. 883/10.12.2012 pentru suma de 800 lei, factura . nr. 914/26.02.2013 pentru suma de 2.336 lei, factura . nr. 937/05.04.2013 pentru suma de 1.000 lei, factura . nr. 945/21.04.2013 pentru suma de 2.400 lei, factura . nr. 910/08.02.2013 pentru suma de 3.300 lei și factura . nr. 913/26.02.2013 pentru suma de 219 lei.
Contravaloarea totală a facturilor emise de către creditoare este de 25.755 lei. Aceste aspecte au fost reținute de instanță în baza înscrisurilor depuse de către creditoare respectiv facturile emise în perioada 05.11._13 și extrasele de cont confirmate de către debitoare. Prin extrasul de cont confirmat de debitoare cât și prin convenția de eșalonare a datoriei, părțile au arătat că debitoarea figurează cu un debit de 20.755 lei. Nici una din facturile a căror contravaloare se solicită nu a fost emisă ulterior perfectării convenției de eșalonare, astfel încât se impune concluzia conform căreia debitul solicitat de creditoarea nu poate fi mai mare decât debitul eșalonat de părți la data de 18.02.2014.
În plus, relevantă este și atitudinea procesuală a debitoarei ce a învederat instanței, prin întâmpinarea depusă, că recunoaște că datorează debitul în cuantum de 20.755 lei pretins de către creditoare.
În aceste condiții, ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, după ce creditorul face proba existenței creanței, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării obligației – iar debitoarea în speță nu a făcut nici o probă în acest sens - instanța reține că aceasta, deși i-au fost prestate servicii de către creditoare, nu a achitat la scadență contravaloarea acestora.
În drept, în temeiul art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă dintr-un contract civil inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Instanța reține că relațiile contractuale dintre părți s-au desfășurat în perioada 05.11._13, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 279/2009 privind Codul civil (01.10.2011) astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
Art. 1013 C.pr.civ. impune o . condiții pentru ca o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată să fie admisă. Astfel, o primă condiție este ca izvorul juridic al creanței să fie un contract civil constatat printr-un înscris, cea de-a doua este ca creanța să constea în plata unei sume de bani iar cea de-a treia o reprezintă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Instanța va analiza îndeplinirea acestor condiții cu privire la creanța de 20.755 lei, reprezentând contravaloare facturi.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că a fost dovedită existență unui contract între părți prin facturile depuse la dosar de către creditoare (filele 28-40). Prin fiecare comandă urmată de executare, între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii, facturile fiind emise de către creditoare ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale contractuale.
Contractul încheiat de părți, ambele fiind societăți, intră în sfera de aplicare a noțiunii de contract civil, așa cum e definită aceasta de Codul civil. Astfel, potrivit art. 3 cod civil noțiunea de “civil” acoperă și raporturile dintre profesioniști. Atât creditoarea cât și debitoarea sunt profesioniști, în sensul atribuit acestei noțiuni de art. 3 al. (2)-(3) C.civ. și art. 8 al. 1 Legea nr. 71/2011, părțile exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în producere, administrare sau înstrăinare de bunuri sau prestare de servicii. Prin urmare, contractul încheiat de părți, profesioniști, constituie un contract civil, în sensul art. 3 Cod civil.
Pretenția formulată de către creditoare o constituie obligarea debitoarei la plata sumei de 20.755 lei, fiind vorba în mod evident de plata unei sume de bani.
Instanța urmează să analizeze condițiile caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, impuse de lege.
Astfel, potrivit art. 662 al. 2 C.pr.civ., creanța este certă când existența ei rezultă din chiar titlul executoriu. Instanța reține că debitul de 20.755 lei, reprezentând contravaloare facturi, îndeplinește condiția caracterului cert, existența lui fiind pe deplin dovedită prin coroborarea mențiunilor inserate în cuprinsul facturilor emise de către creditoare cu convenția de eșalonare a datoriei precum și cu atitudinea procesuală a debitoarei ce a recunoscut că datorează contravaloarea serviciilor prestate de către creditoare. Facturile nu au fost acceptate la plată de către debitoare însă, raportat la convenția de eșalonare a debitului și atitudinea procesuală a debitoarei, instanța reține că debitul recunoscut de către debitoare, în cuantum de 20.755 lei, are caracter cert.
Conform art. 662 al. 3 C.pr.civ., o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Cuantumul creanței deținute de către creditoare este determinat prin facturile fiscale emise și convenția de eșalonare.
Cu privire la caracterul exigibil al creanței, și această condiție este îndeplinită. Facturile nu cuprind mențiuni cu privire la exigibilitatea obligației debitoarei de a achita contravaloarea lor astfel încât, din moment ce nu se prevede un termen de plată, obligația debitoarei de a achita contravaloarea serviciilor a devenit scadentă la data emiterii facturilor.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile prescrise de art. 1013 C.pr.civ. pentru emiterea unei ordonanțe de plată, instanța urmează să admită acțiunea și să oblige debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 20.755 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise de către creditoare în perioada 05.11._13.
In ceea ce privește stabilirea termenului de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 NCPC, instanța urmează să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 20.755 lei în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
In ceea ce privește cererea prin care s-a solicitat obligarea debitoarei la plata penalităților contractuale aferente debitului de 20.755 lei, instanța reține că creditoarea a renunțat la judecata acesteia prin cererea înregistrată la data de 09.12.2014.
Instanța constată, de asemenea, că cererea de renunțare la judecată este făcută prin cerere scrisă, fiind semnată de reprezentantul convențional al reclamantei, iar o astfel de manifestare de voință din partea reclamantei reprezintă o desistare, deci un act de dispoziție care se impune cu forță obligatorie instanței, în condițiile principiului disponibilității care guvernează materia procedurii civile.
Prin urmare, instanța urmează să ia act de renunțarea la judecata cererii având ca obiect penalități contractuale de întârziere.
În temeiul art. 453 al. 1 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a debitoarei, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea creditoarei.
Creditoarea a făcut proba efectuării unor cheltuieli în scop procesual în cuantum de 1200 lei constând în 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 25) și 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial. (fila 54)
Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. 2 Cod proc.civ., „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”, iar măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Onorariul în cuantum de 1.000 lei nu poate fi apreciat ca fiind în vreun fel disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, având un cuantum rezonabil raportat atât la valoarea litigiului, 20.755 lei cât și la activitatea desfășurată de către reprezentantul convențional al creditoarei. Munca prestată efectiv de către avocatul creditoarei a constat în redactarea cererii de chemare în judecată precum și a cererilor precizatoare ulterioare și în prezentarea la termenul de judecată în fața Judecătoriei Sectorului 2 București. Contrar susținerilor debitoarei, onorariul avocațial reprezintă puțin peste 5% din valoarea debitului solicitat.
În consecință, instanța reține că nu se justifică reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial și urmează să oblige debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare compusă din 1.000 lei reprezentând onoraiu avocațial și 200 lei reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către creditoarea S.C. I. I. S.R.L., CUI_, J40/_/2008, cu sediul în București, ., ., . în contradictoriu cu debitoarea S.C. R. 16 F. S.A., CUI_, J_, cu sediul în Cluj-N., .. 2-4, jud. Cluj.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 20.755 lei, reprezentând contravaloare facturi.
Obligă debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Stabilește termen de plată de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Ia act de renunțarea la judecată privind capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 24.838,04 lei, reprezentând penalități contractuale de întârziere.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în sedintă publică, azi, 13.02.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/24.02.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1770/2015. Judecătoria... → |
|---|
