Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 19192/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 10.12.2013
Instanța constituită din:.
Președinte: F. N.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. U. S.A., cu sediul in C., Incinta Port Nou, D. 44, jud C., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. – M. WOOD S.R.L.., cu sediul în C., Incinta Port, Antrepozit nr 1, Zona Poarta 2, Birou 1, jud C., având ca obiect actiune in raspundere contractuala -pretentii
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 258 alin 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, ca fiind utilă, concludentă și pertinentă în soluționarea cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C.pr civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 22.07.2013 sub nr._, reclamanta S.C. U. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. E. – M. WOOD S.R.L. la plata sumei de_,49 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/02.07.2013 precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de depozitare nr. 20/17.02.2011, prin care reclamanta a pus la dispoziția pârâtei un spațiu cu destinație de platformă de depozitare.
Reclamanta a arătat că potrivit art. 3 din contract, durata contractului a fost convenită la un an, cu începere de la 17.02.2011, iar potrivit art. 2 din contract, acesta se prelungea automat cu câte un an în cazul în care niciuna dintre părți nu notifica celeilalte încetarea contractului cu 60 zile înainte de expirarea termenului.
S-a susținut de către reclamantă că, întrucât nu a existat o astfel de notificare, contractul s-a prelungit până la data de 17.02.2014.
Reclamanta a mai arătat că potrivit art. 15 din contract, beneficiarul, în cazul renunțării la obiectul contractului, anterior datei expirării lui, conform art. 3, va notifica reclamanta cu minim 45 zile înainte ca rezilierea să opereze și va fi obligat la plata unei despăgubiri echivalând cu de 3 ori contravaloarea unei depozitări lunare, calculată conform cap. IV din contract.
Reclamanta a învederat instanței că pârâta i-a transmis o notificare prin care îi arătat că renunță la contractul nr. 23/25.03.2010 începând cu data de 01.10.2013 și că va achita chiria până la 30.06.2013 iar ulterior a părăsit spațiul la 01.07.2013 încheindu-se în acest sens procesul-verbal de predare - primire nr. 1127/01.07.2013.
S-a arătat de către reclamantă că în baza clauzei inserată la art. 15 din contract a emis factura nr._/02.07.2013 în valoare de_,49 lei, reprezentând contravaloarea a trei luni de chirie, însă pârâta deși a primit factura nu a achitat-o.
În drept s-au invocat prevederile art. 1270 NCC.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare pârâta a recunoscut că valabilitatea contractului s-a prelungit automat până la data de 17.02.2014. În continuarea a arătat însă că la data de 01.04.2013 a notificat reclamanta că denunță unilateral contractul, transmițând acesteia că dorește încetarea contractului la data de 01.07.2013.
Pârâta a mai arătat că la data de 01.04.2013 a achitat contravaloarea depozitării aferente trimestrului al doilea, respectiv pentru perioada 01.04._13 prin Ordinul de plată nr. 44/04.04.2013.
Pârâta a arătat că reclamanta a emis în mod abuziv factura invocată la plata în baza art. 15 din contract, întrucât o despăgubire echivalentă cu 3 chirii lunare nu se justifică și o asemenea clauză, chiar inserată în contract, nu poate produce efecte juridice, neexistând niciun prejudiciu ce i-ar putea fi imputat pentru stabilirea unei eventuale despăgubiri.
În acest sens pârâta a arătat că a notificat reclamanta de încetarea contractului cu mai mult de 45 zile înainte și nu a încălcat nicio obligație contractuală care să atragă posibilitatea reclamantei de a-i pretinde despăgubiri.
S-a mai susținut de către pârâtă că în situația obligării acesteia la plata celor trei chirii lunare, fără ca aceasta să folosească spațiul ce a făcut obiectul contractului, reclamanta s-ar îmbogăți fără justă cauză.
În drept pârât a invocat prevederile art. 1267, 1268, 1322 C.civ., art. 205-208, art. 453 și art. 223 C.proc.civ..
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între cele două părți s-a încheiat contractul de depozitare nr. 20/17.02.2011, prin care reclamanta a pus la dispoziția pârâtei un spațiu de depozitare de 6258 mp aferent depozitului Tarc 3, situat în Portul vechi C., pârâta urmând să achite un preț lunar de 4000 Euro plus TVA.
Conform art. 3 din contract durata contractului era de 1 an, însă perioada de valabilitate a acestuia s-a prelungit automat conform art. 3 alin. 2 din contract până la 17.02.2014, aspect recunoscut de către ambele părți.
Față de momentul încheierii contractului, anterior intrării în vigoare a noului cod civil, instanța reține că aplicabile în speță sunt dispozițiile vechiului cod civil.
În drept, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 969 C.civ.: (1) „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, (2) ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.”
Analizând clauza de la art. 15 din contract, instanța reține că aceasta reprezintă o clauză de dezicere, potrivit căreia pârâta poate denunța unilateral contractul de depozitare înainte de împlinirea termenului de valabilitate de un an, în schimbul plății unei despăgubiri echivalente cu trei chirii lunare.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța reține că art. 969 alin. 2 C.civ. instituie principiul irevocabilității contractelor, potrivit căruia convențiile, în principiu nu pot fi revocate doar prin voința uneia din părțile contractante, fiind necesar acordul tuturor părților contractante.
Una dintre excepțiile de la acest principiu îl reprezintă clauza de dezicere, clauză care permite revocarea contractului doar prin voința uneia dintre părțile contractante.
Instanța reține că în prezenta speță, față de natura contractului (locațiune), clauza de dezicere este una contractuală, întrucât prevederile legale nu dau posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de locațiune înainte de expirarea termenului.
De asemenea, trebuie evitată confuzia între clauza de dezicere și clauza penală, întrucât în timp ce suma care reprezintă dezicerea este un preț al exercitării unui drept de renunțare unilaterală la contract, suma ce reprezintă clauza penală este echivalentul valoric al neexecutării în natură a contractului, ceea ce înseamnă că dezicerea privește formarea contractului, iar clauza penală executarea acestuia. În plus, dreptul de dezicere este prin definiție conceput în ideea de a permite aneantizarea unilaterală a contractului de către titularul său, pe când clauza penală a fost concepută în ideea prestabilirii convenționale a daunelor ce trebuie reparate de către debitorul care nu și-ar îndeplini din culpa sa obligațiile contractuale, asigurându-se astfel executarea prin echivalent a contractului rămas în ființă, dacă, bineînțeles, creditorul nu optează pentru a cere executarea silită în natură.
În acest sens, instanța reține că apărările pârâtei privind lipsa condiției neexecutării culpabile a contractului pentru plata despăgubirilor și lipsa unui prejudiciu creat reclamantei nu sunt întemeiate, de vreme ce acțiunea de față nu pune în discuție neexecutarea culpabilă a contractului de către pârâtă și nu valorifică o clauză penală.
Astfel, instanța reține că pârâta a denunțat unilateral contractul conform adresei din nr. 1748/30.04.2013 (fila 25), în baza art. 15 din contract, cu începere de la 01.07.2013, dată până la care aceasta a folosit spațiul conform procesului-verbal de predare - primire nr. 1127/01.07.2013 (fila 34) și a plătit chiria.
Având în vedere însă valabilitatea contractului până la 17.02.2014 și interpretarea dispozițiilor art. 15 din contract, instanța reține că pârâta datorează reclamantei contravaloarea clauzei de dezicere, anume 3 chirii lunare, astfel cum au fost calculate prin factura nr._/02.07.2013 (fila 35) la suma de_,49 lei.
De asemenea, având în vedere raporturile de drept comercial între cele două persoane juridice, instanța reține că nu poate cataloga clauza de la art. 15 din contract ca fiind o clauză abuzivă, iar faptul că reclamanta primește contravaloarea clauzei de dezicere constând în 3 chirii lunare iar pârâta nu beneficiază în acest timp de folosința spațiului nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, întrucât este justificată de contractul încheiat între părți, care, conform art. 969 alin. 1 C.civ., este legea părților.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de_,49 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/02.07.2013.
În baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., având în vedere că pârâta a pierdut procesul, o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2429,34 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. U. S.A. cu sediul in C., Incinta Port Nou, D. 44, jud C. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. – M. WOOD S.R.L. cu sediul în C., Incinta Port, Antrepozit nr 1, Zona Poarta 2, Birou 1, jud C..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_,49 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/02.07.2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2429,34 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. NemethAlina S.
Red jud. F.N. /06.03.2014
Tehnored.gref. A.S./4com/07.03-2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7947/2013.... → |
|---|
