Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 13164/212/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind Pe reclamant O. P. SA cu sediul în București, sector 1, . și pe pârât D. I. domiciliat îm Năvodari, ., ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 20.08.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.08.2013 și apoi la 05.09.2013, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.05.2012 sub nr._, reclamanta O. P. SA, în contradictoriu cu pârâtul D. I. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei executate în cuantum de 38.259,00 lei actualizata cu rata inflației de la 11.05.2009 si pana la data plății integrale, in temeiul art. 992-997 cod civil si al imbogatirii fara justa cauza, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 1063/30.09.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., având ca obiect drepturi salariale, a fost obligată la plata către pârât a unor sume de bani reprezentând prime de Paști și C.. Prin decizia civilă nr. 256/20.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost respins recursul declarat de reclamantă, fiind menținută sentința recurată.
Reclamanta a precizat că sumele la care a fost obligată au fost achitate în urma declanșării procedurii de plată voluntară.
Aceasta a mai arătat că, în vederea punerii în executare a titlului executoriu, pârâtul a formulat două cereri de executare silită la B. Asociați S. C.-A. și S. C.-G., formându-se două dosare de executare diferite, pentru aceeași sumă reprezentând cheltuieli de judecată.
Referitor la actualizarea sumei cu rata inflației, reclamanta a menționat că, art. 994 C.civ. precizează că, atunci când cel care a primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele sau fructele din ziua plății, necondiționând restituirea plății nedatorate de buna sau reaua-credință a accipiensului.
În motivarea în drept a cererii, reclamanta a arătat că acțiunea de față se întemeiază pe plata nedatorată și pe îmbogățirea fără justă cauză.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, la data de 26.10.2012, pârâtul a depus la dosarul cauzei note de concluzii prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că nu au existat două executări ale aceluiași titlu, fiind adevărat numai că au existat două cereri de executare silită, însă executarea titlului executoriu s-a efectuat doar în dosarul de executare nr. 228/2010, nu și în dosarul nr. 219/2009 al B. S..
În dovedirea susținerilor sale, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei și copii ale dosarelor de executare nr. 228/2010 și nr. 219/2009 ale B. Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1063/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect drepturi salariale, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a primelor pentru sărbătorile de Paști din anii 2006 și 2007 și pentru sărbătorile de C. pentru anii 2005, 2006 și 2007, a diferenței dintre indemnizația de concediu încasată în perioada 30.06.2005 – 30.06.2008 și indemnizația determinată prin înmulțirea numărului de zile de concediu cu media zilnică pe primele 3 luni anterioare plecării în concediu a drepturilor salariale efectiv primite cu excepția primelor și suplimentelor salariale, precum și la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și drepturile stabilite prin raportate la un coeficient de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie pentru perioada 30.06.2005 – 30.06.2008, dar nu mai târziu de data încetării raporturilor de muncă dintre pârât și fiecare reclamant.
Prin decizia civilă nr. 256/CM/20.05.2010, Curtea de Apel C. a modificat în parte sentința menționată în sensul că a obligat pe reclamanta din prezenta cauză la plata drepturilor bănești datorate actualizate cu indicele de inflație la momentul plății și a respins cererea de obligare a reclamantei din prezenta cauză la plata diferențelor de indemnizație de concediu.
În vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1063/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-au constituit două dosare de executare, respectiv dosarul nr. 228/2010 și dosarul nr. 219/2010 pe rolul B. Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S. din analiza cărora instanța reține următoarele considerentele:
Dosarul de executare nr. 219/2009 a avut ca obiect executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1063/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, cu excepția diferențelor rezultate din modul de calcul al indemnizației de concediu odihnă.
În acest dosar, pârâtul, împreună cu ceilalți creditori, au notificat executorului judecătoresc, prin avocat V. Ș., că solicită restituirea originalului titlului executoriu,
Închiderea dosarului de executare nr. 219/2009 potrivit art. 371 ind. 5 lit. c C. p. civ. a fost consemnată în procesul-verbal întocmit la data de 10.11.2010 de către B. Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S..
Prin urmare, în dosarul de executare nr. 219/2009 întocmit de B. Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S., reclamanta nu a fost executată silit, astfel că pârâtului nu i-a fost achitată nicio sumă.
La data de 09.07.2010, creditorii menționați în decizia civilă nr. 256/CM/20.05.2010 Curtea de Apel C. în dosarul nr._ (între care și pârâtul din prezenta cauză), prin avocat V. Ș., au reiterat cererea privind începerea executării silite a reclamantei în temeiul acestui titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1063/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, astfel cum aceasta a fost modificată de decizia civilă menționată anterior.
În baza acestei cereri, B. Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S. a întocmit dosarul de executare nr. 228/2010, în care reclamanta a fost executată silit prin poprire, pârâtului fiindu-i virată suma de 38.259,00 lei în contul curent al acestuia. Suma virată în contul pârâtului a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmit de expert contabil B. M..
În drept, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat pretențiile din prezenta cauză pe plata nedatorată și, în subsidiar, pe îmbogățirea fără justă cauză.
Cu titlu preliminar, în ceea ce privește aplicarea în timp a legii civile, instanța constată că, față de obiectul prezentei cauze, în speță sunt incidente dispozițiile art.103 și art.118 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil.
Faptele juridice licite ca izvoare de obligații, fiind fapte extracontractuale, cad sub incidența regulii stabilite de art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor, dar și a excepției de la aceasta, instituită prin art.118 din aceeași lege, conform căruia, obligațiile extracontractuale născute înainte de . Codului civil sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta.
Prin urmare, plata nedatorată este guvernată delegea în vigoare la data la care a fost efectuată, adicăla data la care solvensul a executat obligația de care nu era ținut. În cazulîmbogățirii fără justă cauză se aplicălegea care era în vigoare la data la care s-a produs împrejurarea ce a condus la îmbogățirea, neimputabilă, dar fără temei juridic, a unei persoane în detrimentul sărăcirii alei persoane.
Față de aceste dispoziții legale, instanța va avea în vedere prevederile Codului civil din 1864 - în privința plății lucrului nedatorat, respectiv jurisprudența creată în materia îmbogățirii fără just temei.
1. Asupra plății lucrului nedatorat:
Potrivit art. 992 din Codul civil cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. Corelativ acestui drept, art.993 din Codul civil consacră dreptul la restituire, statuând că acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie are drept de repetițiune în contra creditorului.
Din interpretarea coroborată a celor două texte legale rezultă că efectul unei plăți nedatorate constă în nașterea unui raport juridic obligațional nou, în temeiul căruia cel care a efectuat plata (solvens) devine creditorul obligației de restituire a ceea ce el a plătit, iar cel care a încasat suma (accipiens) - debitorul acestei obligații.
Acesta este raportul juridic dedus judecății în prezenta cauză și, prin urmare, instanța este ținută să analizeze condițiile plății nedatorate, respectiv condițiile cerute de lege pentru valabilitatea acesteia.
Pentru a se naște raportul juridic în temeiul căruia pârâtul poate fi obligată către reclamant la restituirea a ceea ce a primit, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: prestația pe care reclamantul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operației juridice a unei plăți, să fi fost făcută așadar cu titlu de plată, indiferent de obiectul ei, datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți și plata să fi fost făcută din eroare.
Față de situația de fapt reținută, instanța constată că, în prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condițiile unei plăți nedatorate.
Astfel, executarea în beneficiul pârâtului s-a făcut în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1063/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, astfel cum aceasta a fost modificată de decizia civilă nr.256/CM/20.05.2010 Curtea de Apel C. în cadrul dosarului nr. 228/2010 instrumentat de B. Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S..
Pentru executarea aceluiași titlu executoriu menționat, pârâtul, împreună cu alți creditori, mai formulase anterior o cerere de executare silită, formându-se astfel dosarul de executare nr. 219/2009 pe rolul B. Asociați S.-C. A. și S.-C. G.-S.. Acest dosar s-a finalizat prin renunțarea creditorilor la executarea silită, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 10.11.2010. Prin urmare, în acest dosar de executare, reclamanta nu a fost executată silit, astfel că pârâtului nu i-a fost virată nicio sumă.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a executat silit în contul pârâtului numai o singură plată. Prin urmare, nu s-a efectuat o a doua plată pe care reclamanta o solicită a-i fi restituită pe motiv că nu este datorată.
Deși reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtului la plata sumei de 38.259,00 lei arătând că aceasta reprezintă sumă de bani executată, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada achitării efective către pârât a sumei solicitate prin cerere, deși, conform art. 129 alin. 1 C.proc.civ., părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările.
Instanța mai reține că, deși prestația pe care reclamanta a executat-o silit în contul pârâtului are semnificația operațiunii juridice a unei plăți, aceasta corespunde unei datorii a cărei existență din punct de vedere juridic, în raporturile reclamantă și pârât, și a fost statuată cu putere de lucru judecat prin titlul executoriu menționat. Pe de altă parte, achitarea sumei de 38.259,00 lei cu titlu de drepturi, nu a fost făcute din eroare, atâta timp cât suma a fost executată silit.
Față de cele arătate, instanța reține că nu sunt întrunite cumulativ condițiile presupuse de lege pentru a se recunoaște dreptul la restituirea sumei plătite solvensului, de vreme ce există o datorie pentru care solvensul a plătit și plata nu a fost făcută din eroare, iar o altă plată nu a fost probată de reclamantă, deși sarcina probei îi revenea conform art.1169 C.civ. (încă în vigoare).
2. Asupra îmbogățirii fără justă cauză:
Deși Codul civil din 1864 nu consacră expres principiul îmbogățirii fără just temei ca izvor distinct de obligații, face aplicație acestuia în diverse texte.
Îmbogățirea fără justă cauză a fost definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoanei este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care-și vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul, acestuia din urmă recunoscându-i-se posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție, prin care să poată pretindă restituirea.
Condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire sunt: mărirea unui patrimoniu, prin dobândirea unei valori apreciabile în bani, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia și existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt. Condițiile juridice ale intentării acțiunii în restituire sunt: absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și absența oricărui alt mijloc pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.
Raportat la situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța constată, în primul rând, neîndeplinirea condițiilor juridice anterior enunțate.
Astfel, în contextul în care, în baza sentinței civile nr. 1063/30.09.2008 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, astfel cum aceasta a fost modificată de decizia civilă nr. 256/CM/20.05.2010 Curtea de Apel C., suma a fost executată silit cu titlul de drepturi salariale, nu se poate constata lipsa unui temei legitim pentru mărirea patrimoniului pârâtului, ca și condiție juridică pentru intentarea acțiunii. În plus, probele administrate în cauză nu au confirmat susținerea reclamantei în privința unor executări succesive în cadrul a două dosare de executare întocmite la cererea pârâtului.
Pe de altă parte, reclamanta a avut la îndemână exercitarea mijloacelor procedurale prevăzute de lege în etapa executării silite, respectiv contestația la executare.
Instanța apreciază că neîndeplinirea condițiilor juridice ale acțiunii face inutilă cercetarea îndeplinirii celorlalte cerințe.
Față de toate aceste considerente, întrucât în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile plății lucrului nedatorat și nici ale îmbogățirii fără justă cauză, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea civila inregistrata sub nr._ formulata de reclamanta O. P. S.A. cu sediul în București, sector 1, . in contradictoriu cu paratul DOBRITA I. domiciliat îm Năvodari, ., ., ., ca nefondata.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecata.
Cu recurs in15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.09.2013.
P. GREFIER
I. C. B. E. G.
Red.jud.A.V./ 23.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7947/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2785/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
